Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 258/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 15.12.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.258
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.02.2010
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Consiliul Local împotriva sentinței civile nr.1009/07.10.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu reclamanta - intimată Regia Națională a Pădurilor Romsilva, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta - intimată consilier juridic iar pentru pârâtul - recurent se prezintă avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții părților depun la dosar împuternicire avocațială, respectiv delegație de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtului - recurent solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei - intimate pune concluzii de respingere a recursului, depunând concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr-, reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr.14/23.02.2009 adoptată de pârâtul Consiliul Local.
În motivarea acțiunii s-a arătat că pârâtul Consiliul Local, prin Hotărârea nr.14/23.02.2009, a aprobat retragerea dreptului de administrare operativă directă asupra construcției Casa cu nr.273, în care a funcționat Secția de ., din favoarea Inspectoratului Silvic Județean C-S, în favoarea Consiliului Local.
S-a mai arătat că în ceea ce privește situația juridică a imobilului casa cu nr.273 A, evidențiat în nr.4396, această proprietate a Statului Român, ca urmare a naționalizării prin Legea nr.119/1948. Înainte de naționalizare, imobilul a aparținut și Domeniilor Reșița, fiind înscris inițial în nr.1, iar în baza Legii nr.119/1948 a devenit proprietatea Statului Român, prin naționalizare.
Comuna a încercat să își atribuie în proprietate acest imobil, motivând că prin efectul nr.HG532/2002, construcția a intrat în domeniul public al comunei. Cu privire la acest aspect între părți a existat un litigiu având ca obiect acțiunea în rectificare de carte funciară, în sensul radierii dreptului de proprietate publică al comunei înscris asupra construcției evidențiată în nr.4396.
Prin decizia civilă nr.169/R/11.02.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu Consiliul Local și Comuna prin Primar, s-a admis acțiunea în rectificare de carte funciară promovată de reclamantă iar pe cale de consecință, s-a dispus prin hotărâre judecătorească - irevocabilă - radierea din nr.4396 a dreptului de proprietate publică al Comunei asupra casei cu nr.273 nr. top 292, nr. cad.211.
Prin urmare, imobilul în discuție nu este proprietatea publică a comunei, astfel că dispozițiile din nr.14/23.02.2009 prin care se afirma că imobilul construcție este proprietate publică a comunei, sunt contrare acestei hotărâri judecătorești irevocabile.
Dreptul de administrare al reclamantei a fost analizat de Tribunalul C-S în decizia nr.169/R/11.02.2008, instanța stabilind că "susținerea instanței de fond cu privire la radierea dreptului de administrare al recurentei nu poate fi primită".
S-a mai susținut că dreptul de administrare asupra casei cu nr.273 nu a fost stabilit prin hotărâre a consiliului local, prin urmare nu poate fi retras printr-o astfel de hotărâre, ci numai printr-un act care să aibă aceeași putere juridică pe care a avut-o actul care a dat naștere la dreptul de administrare.
Pe de altă parte, consiliul local poate stabili doar darea în administrare a unor bunuri numai dacă ele sunt proprietate publică a comunei, orașului sau municipiului, după caz, așa cum prevede art.36 alin.5 din Legea nr.215/2001.
Imobilul în cauză este evidențiat în amenajamentul silvic întocmit pentru UP IX 74C din cadrul Reșița, făcând parte din fondul forestier național, proprietate publică a Statului, administrat de reclamantă prin Reșița.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1 alin.1, art.11 din Legea nr. 554/2004, art.6 pct. 9 din Regulamentul de organizare și funcționare a - Romsilva, aprobat prin nr.HG229/2009, art.1 pct. g) din Legea nr.46/2008.
Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Local a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că potrivit nr.HG532/2002, anexa 22, prin care a fost atestat domeniul public al comunei, la poziția nr.48 din anexă, este evidențiat imobilul Canton Silvic, care se identifică cu imobilul Casa cu nr.273A, în care și-a desfășurat activitatea Secția de .. Din acest punct de vedere, se consideră de către pârât faptul că a fost respectată totodată Decizia nr.169/R/11.02.2008 a Tribunalului C-S, prin care în mod corect s-a constatat că poziția nr.26 din aceeași hotărâre de Guvern, unde figurează Secția de . la elementele de identificare este trecut doar teren intravilan, drept pentru care s-a procedat la radierea din a acestei denumiri și înscrierea în mod corect a obiectivului evidențiat la poziția 48, care se referă la construcțiile edificate pe acest teren. Mai mult, împotriva hotărârii de Guvern sus menționate, reclamanta a formulat o acțiune, solicitând anularea pozițiilor prin care bunurile asupra cărora reclamanta avea un drept de administrare, au fost atestate ca aparținând domeniului public al comunei. Prin sentința civilă nr.342/03.10.2003 pronunțată în dosar nr.1513/CA/2003, rămasă definitivă și irevocabilă, a Curții de Apel Timișoara, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei.
Prin urmare, potrivit Legii nr.213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul și să dispună de acesta, în condițiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare. Dreptul de administrare putând fi revocat numai dacă titularul său nu-și exercită drepturile și nu-și execută obligațiile născute din actul de transmitere. Ori, în cazul de față, construcția în cauză nu mai deservește nici o activitate în domeniu, clădirile fiind într-o stare avansată de degradare și unde locuiește o persoană necunoscută, fără a fi înregistrată în evidențele de la primărie.
În dovedire, a depus la dosar extras din nr.HG532/2002, anexa 22, privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei, copia sentinței civile nr.342/03.10.2003, a Curții de Apel Timișoara.
Prin sentința civilă nr.1009/07.10.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva împotriva pârâtului Consiliul Local și a anulat Hotărârea nr.14/23.02.2009 a Consiliului Local.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Hotărârea Consiliului Local al comunei nr.14/23.12.2009 s-a aprobat retragerea dreptului de administrare operativă directă asupra imobilului casa cu nr.273A, în care a funcționat secția de împletituri, sub denumirea actuală Canton Silvic, din favoarea Inspectoratului Silvic Județean C-S, actuala Direcția Silvică C-S, în favoarea Consiliului Local al comunei, proprietate publică a comunei.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat cerere de revocare, cerere respinsă de Consiliul Local, după cum rezultă din răspunsul nr. 2744/10.04.2009 (fila 9).
Imobilul în litigiu este înscris în nr.4396, nr. top. 292, nr. cad. 211 - casa cu nr. conscripțional 273 - Secția de împletituri, cu teren de 9028 mp.
Prin încheierea de nr.1380/05.12.1977 s-a înscris asupra imobilului dreptul de proprietate al Statului Român, cu titlu de naționalizare în condițiile Legii nr.119/1948, și dreptul de administrare operativă directă în favoarea Inspectorului Silvic Județean.
Ulterior, prin încheierea nr.17100/05.12.2005, s-a înscris asupra terenului de 9028 mp dreptul de proprietate publică al comunei, în baza HG532/2002 - anexa 22, iar prin încheierea nr.5489/11.05.2006 s-a înscris dreptul de proprietate publică al comunei asupra casei.
Prin Decizia civilă nr.169/R/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- a fost admisă acțiunea reclamantei Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică Reșița împotriva Comunei și a Consiliului Local și s-a dispus rectificarea nr.4396, nr. top. 292, nr. cad.211, în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate al Comunei asupra casei cu nr. 273.
În considerentele deciziei se reține că în anexa nr.22 pct.26 la HG nr.532/2002 a fost cuprins numai terenul înscris în nr.4396, nu și construcția și că fost înscris un drept de proprietate care nu a fost atestat prin nr.HG532/2002.
Reclamanta a contestat, în contradictoriu cu Guvernul României, în contencios administrativ, și Hotărârea de Guvern nr.532/2002, iar prin sentința civilă nr.342/03.10.2003 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 1513/CA/2003, a fost respinsă acțiunea.
În motivare, instanța a reținut că titularul unui simplu drept de administrare a bunurilor - Direcția Silvică C-S - nu poate contesta dreptul proprietarului - Statul român - de a defalca unele bunuri din domeniul public și a le trece în domeniul public al unităților administrativ teritoriale, cu atât mai mult cu cât reclamanta urmează să exercite în continuare dreptul său de administrare, în condițiile art.4 alin. 2 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Regiei Naționale a Pădurilor, pe bază de contract.
Decizia civilă nr.169/R/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul C-S nu intră în contradicție cu sentința civilă nr.342/03.10.2003 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, întrucât aceasta din urmă nu analizează explicit bunul care a trecut în proprietatea publică a comunei, ci arată doar că titularul unui drept de administrare nu are calitatea să conteste dreptul proprietarului - statul român - de a trece unele dintre bunurile sale în proprietatea publică a altor unități administrativ teritoriale.
Din hotărârile judecătorești mai sus enunțate, hotărâri irevocabile ce se bucură de autoritate de lucru judecat, se desprinde concluzia că unitatea administrativ teritorială - comuna nu este proprietara construcției - casa cu nr. 273. Aceasta a rămas în proprietatea publică a statului, iar reclamanta a continuat, după intrarea în vigoare nr.HG532/2002, să exercite dreptul de administrare asupra construcției.
În condițiile în care construcția nu este proprietatea publică a Comunei, Consiliul Local nu avea îndrituirea să retragă dreptul de administrare al reclamantei, fapt ce rezultă din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art.36 alin. 5 lit. a) din Legea nr.215/2001.
Reclamanta a dobândit dreptul de administrare în baza dispozițiilor art.1 al 8 din Legea nr.119/1948, potrivit cărora bunurile naționalizate prin efectul acestei legi vor fi administrate de ministerele în a căror domeniu de preocupare intră obiectul întreprinderilor naționalizate. Acest imobil, în care se desfășurau activități ce intrau în sfera de preocupare al sectorului silvic, a fost trecut în administrarea operativă a Inspectoratului Silvic Județean C-
În prezent, imobilul are destinația de sediu de brigadă și este evidențiat în amenajamentul silvic întocmit pentru UP IX 74, din cadrul Ocolului Silvic Reșița.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 lit. g) din Codul Silvic - Legea nr.46/2008, fondul forestier național include, printre altele, sediile administrative și alte dotări tehnice specifice sectorului forestier.
Așadar, casa nr.273A, folosită în prezent ca sediu de brigadă, este parte a fondului forestier național, iar potrivit dispozițiilor art.4 alin.3 din nr.HG229/2009, privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, "prin activitățile pe care le desfășoară, Romsilva urmărește aplicarea strategiei naționale în domeniul silviculturii, acționând pentru apărarea, conservarea și dezvoltarea durabilă a fondului forestier proprietate publică a Statului, pe care îl administrează".
Din aceste dispoziții se desprinde concluzia că imobilul construcție, făcând parte din fondul forestier național, este proprietate publică a statului, iar administrarea acestuia revine Romsilva, prin structurile sale teritoriale.
Față de cele mai sus arătate, instanța a apreciat că Hotărârea Consiliului Local nr.14/23.02.2009 este dată cu încălcarea legii, respectiv a dispozițiilor art.36 alin.5 lit. a) din Legea nr.215/2001, precum și cu nesocotirea autorității de lucru judecat a deciziei civile nr.169/R/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, motiv pentru care a admis acțiunea și, în baza dispozițiilor art.18 al.1 din Legea nr.554/2004, a anulat această hotărâre.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Local, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată că în mod nelegal prima instanță a dispus anularea nr.14/23.02.2009, apreciind eronat că imobilul în cauză este proprietate publică a statului, din moment ce acest imobil se regăsește în inventarul bunurilor publice aparținând comunei, atestat prin nr.HG532/2002, anexa 22, poziția nr.48, fiind încălcate în acest sens prevederile Legii nr.213/1998.
Se mai arată că prin rectificarea în cartea funciară a înscrierii denumirii construcției în cauză a fost respectată totodată Decizia nr.169/R/11.02.2008 a Tribunalului C-
Pârâtul - recurentul mai arată că retragerea dreptului de administrare prin nr.14/23.02.2009 s-a efectuat în conformitate cu prevederile art.12 alin.3 teza a-2-a din Legea nr.213/1998, pe motivul că în această locație nu se mai desfășoară nici o activitate, imobilul fiind lăsat într-o avansată stare de degradare.
Consideră că, instanța de fond în mod greșit a ajuns la această interpretare având în vedere că bunul în cauză a fost dat spre administrare reclamantei pentru desfășurarea unei anumite activități. Față de situația că reclamanta nu mai desfășoară acea activitate, Consiliul Local a decis să retragă dreptul de administrare a reclamantei.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, Legea nr.213/1998 și Legea nr.215/2001.
Reclamanta - intimată nu a formulat întâmpinare însă a depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului ca nefundat și menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
În prezent cauză, reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva a solicitat anularea Hotărârii nr.14/23.02.2009 adoptată de pârâtul Consiliul Local, hotărâre prin care s-a aprobat retragerea dreptului de administrare operativă directă asupra construcției Casa cu nr.273, în care a funcționat Secția de ., din favoarea Inspectoratului Silvic Județean C-S, în favoarea Consiliului Local.
Reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva a învederat că imobilul constând în casa cu nr. 273 din localitatea, înscris în Cartea Funciară nr. 4396, este proprietate a Statului Român, ca urmare a naționalizării prin Legea nr.119/1948, iar nu proprietate a Comunei.
În acest sens, reclamanta a învederat că între părți a mai existat un litigiu judiciar, soluționat prin decizia civilă nr.169/R/11.02.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu Consiliul Local și Comuna prin Primar, prin care s-a admis acțiunea în rectificare de carte funciară promovată de reclamantă iar, pe cale de consecință, s-a dispus radierea din nr.4396 a dreptului de proprietate publică al Comunei asupra casei cu nr.273 nr. top 292, nr. cad.211.
În prezenta cauză, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, reținând că din hotărârile irevocabile menționate anterior se desprinde concluzia că unitatea administrativ teritorială - comuna - nu este proprietara construcției casă cu nr. 273. care a rămas în proprietatea publică a statului, iar reclamanta a continuat, după intrarea în vigoare nr.HG532/2002, să exercite dreptul de administrare asupra construcției.
Instanța de fond a reținut că, în condițiile în care construcția nu este proprietatea publică a Comunei, Consiliul Local nu avea îndrituirea să retragă dreptul de administrare al reclamantei, fapt ce rezultă din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 36 alin. 5 lit. a) din Legea nr.215/2001.
Examinând legalitatea hotărâri instanței de fond în raport cu argumentele recurentului, Curtea observă că recurentul a invocat faptul că imobilul respectiv a fost trecut în proprietatea publică a Comunei prin dispozițiile punctului 48 al Anexei nr. 22 la Hotărârea de Guvern nr. 532/2002.
Examinând conținutul punctului 48 al Anexei nr. 22 la Hotărârea de Guvern nr. 532/2002 atașată în copie la fila 33 din dosarul Tribunalului C-S, Curtea constată că la punctul respectiv se menționează ca făcând parte din proprietatea publică a Comunei imobilul denumit Canton Silvic, în suprafață de 1201 metri pătrați, fără menționarea vreunui alt element de identificare, respectiv numărul de Carte Funciară, numărul topografic sau alte informații referitoare la amplasamentul imobilului respectiv. Curtea constată că nu rezultă din această mențiune nici dacă imobilul respectiv este o construcție sau un teren.
În aceste condiții, Curtea nu poate reține că pârâtul a făcut proba identității dintre imobilul în litigiu și cel menționat în punctul 48 al Anexei nr. 22 la Hotărârea de Guvern nr. 532/2002.
De asemenea, Curtea observă că, spre deosebire de această descriere echivocă și insuficientă, imobilul în litigiu - și la care face referire și Hotărârea nr.14/23.02.2009 a Consiliului Local, a cărei anulare se solicită - este identificat în mod complet, fiind vorba despre imobilul constând în casa cu nr. 273 din localitatea, înscris în Cartea Funciară nr. 4396.
Examinând, totodată, Cartea Funciară nr. 4396, depusă în copie la fila 12-14 din dosarul Tribunalului C-S, Curtea constată că în această carte funciară este înscris imobilul constând în casa cu nr. 273 și teren în suprafață de 9028 mp.
Curtea subliniază, în acest context, că nu se poate reține existența unei identități între imobilul în litigiu - identificat ca fiind imobilul constând în casă cu nr. 273 din localitatea, înscris în Cartea Funciară nr. 4396 - și imobilul menționat în punctul 48 al Anexei nr. 22 la Hotărârea de Guvern nr. 532/2002, imobil denumit Canton Silvic, în suprafață de 1201 metri pătrați.
Totodată, Curtea subliniază că instanța de fond a reținut în mod întemeiat că prin decizia civilă nr.169/R/11.02.2008 a Tribunalului C-S s-a admis acțiunea în rectificare de carte funciară promovată de reclamantă și s-a dispus radierea din nr. 4396 a dreptului de proprietate publică al Comunei asupra casei cu nr.273 nr. top 292, nr. cad.211. Prin această hotărâre irevocabilă s-a reținut că, potrivit punctului 26 al Anexei nr. 22 la Hotărârea de Guvern nr. 532/2002, a trecut în proprietatea publică a comunei numai terenul înscris în Cartea Funciară nr. 4396, iar nu și construcția amplasată pe acest teren, respectiv construcția în litigiu.
În consecință, Curtea reține că imobilul în litigiu a rămas în continuare în proprietatea Statului Român, astfel încât nu se poate reține că pârâtul Consiliul Local este îndreptățit să exercite vreun drept cu privire la acest imobil.
Nefiind titulara dreptului de proprietate asupra construcție în litigiu, Comuna nu are nici dreptul de a dispune cu privire la dreptul de administrare a acestei construcții, fiind obligată să respecte dreptul de administrare aparținând reclamantei.
Curtea subliniază, totodată că starea de degradare a imobilului nu poate justifica măsura retragerii dreptului de administrare recunoscut în favoarea reclamantei. Nici o dispoziție legală nu permite preluarea în proprietatea unității administrativ-teritoriale a construcțiilor aflate în stare avansată de degradare pe acest considerent. În măsura în care pârâtul Consiliul Local nu a justificat titlul de proprietate al acestei comune asupra construcției în litigiu, nu este permisă, din punct de vedere legal, vreo ingerință din partea acesteia în exercitarea dreptului de administrare al reclamantei asupra acestui imobil.
În consecință, în raport cu cele arătate mai sus, Curtea apreciază că soluția Tribunalului C-S este temeinică și legală, astfel încât recursul formulat de pârâtul Consiliul Local împotriva sentinței civile nr. 1009/7.10.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul Consiliul Local împotriva sentinței civile nr.1009/7.10.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/23.03.10
TEHNORED:/23.03.10
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Răzvan Pătru
