Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 2601/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2601
Ședința publică de la 26 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței nr.2365 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, lipsind recurenta reclamantă - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează nemotivarea recursului
Curtea invocă, din oficiu, excepția nulității recursului având în vedere dispozițiile art.303 Cod proc. civilă și acordă cuvântul asupra acestei excepții.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită instanței să constate nulitatea recursului nefiind motivat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.2365 din 19 noiembrie 2008, Tribunalul Gorj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a respins contestația formulată de - SRL în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2004, profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile, iar la stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.
În cuprinsul normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44 din 22 ianuarie 2004, făcându-se referire la dispozițiile art. 19 din cod se precizează că "Veniturile și cheltuielile care se iau în calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele înregistrate în contabilitate potrivit reglementărilor contabile date în baza Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile conform prevederilor art. 21 din Codul fiscal".
S-a apreciat că în raport de aceste reglementări legale, profitul impozabil constă, deci, în diferența dintre veniturile realizate din orice sursă și suma cheltuielilor deductibile.
Or, în accepțiunea prevederilor art. 21 alin. (1) din Codul fiscal, "sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare".
În această privință, însă, este de observat că prin art. 21 alin. (4) lit. f) din Codul fiscal se subliniază că "nu sunt deductibile", între altele, "cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor".
Tot astfel, reglementându-se regimul deducerilor în cuprinsul art. 145 din Codul fiscal, la alin. (8) din acest articol se prevede că exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată este condiționată de justificarea dreptului respectiv, în funcție de felul operațiunii, cu unul dintre documentele specificate, diferențiat, la lit. a) și b) din acel alineat.
De asemenea, potrivit art. 7 alin.7 lit. j din Legea nr. 414 din 26 iunie 2002 privind impozitul pe profit, cheltuielile nedeductibile sunt cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ, potrivit <LLNK 11991 82 11 201 0 32>Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii.
Mai mult, prin art. 6 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, se prevede, la alin.1, că orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ, iar la alin. 2 că "Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz".
Prin art. 24 alin. (1) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, în vigoare de la 1 iunie 2002, s-a precizat că "Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată orice persoană impozabilă trebuie să justifice suma taxei", menționându-se în continuarea aceluiași alineat, prin reglementările de la lit. a)-e), documentele necesare pentru fiecare caz de deducere prezentat.
Mai mult, în cuprinsul art. 29 din aceeași lege s-au instituit obligații pentru "persoanele impozabile care realizează operațiuni taxabile și/sau operațiuni scutite de drept de deducere", specificându-se, la lit. a) și b) de la punctul B, modul cum ele trebuie să consemneze "livrările de bunuri și/sau prestările de servicii în facturi fiscale sau în alte documente legal aprobate și să completeze în mod obligatoriu" anumite date, precum și că "persoanele plătitoare de taxă pe valoarea adăugată sunt obligate să solicite de la furnizori/prestatori facturi fiscale ori documente legal aprobate și să verifice întocmirea corectă a acestora", cu sancțiunea pierderii "dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente", dacă nu au fost respectate cerințele de înregistrare în contabilitate "în cazul cumpărărilor cu o valoare a taxei pe valoarea adăugată mai mare de 50 milioane lei inclusiv".
S-a apreciat că, potrivit acestor reglementări lipsite de echivoc, taxa pe valoarea adăugată nu se poate deduce și nici nu poate fi diminuată baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit dacă documentele justificative nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea taxei pe valoarea adăugată.
Dacă prevederile Legii contabilității nr. 82/1991 și cele ale regulamentului de aplicare a acesteia nu conțineau criterii de stabilire a mențiunilor sau informațiilor ce trebuie să le conțină documentele justificative, iar prin Legea nr. 345/2002, aplicabilă în perioada 1 iunie 2002-31 decembrie 2003, s-a înscris pentru prima dată obligativitatea prezentării de documente justificative, cu specificarea mențiunilor sau informațiilor pe care să le cuprindă, prin Legea nr. 571/2003 s-au reglementat, cu caracter unitar, atât obligativitatea prezentării documentelor justificative, cât și mențiunile sau informațiile care să rezulte din acestea.
În acest sens, prin art. 145 din Codul fiscal s-a prevăzut, la alin. (8), că "Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată, orice persoană impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere, în funcție de felul operațiunii", precizându-se în cadrul reglementărilor date, la lit. a) și b), documentele ce trebuie prezentate pentru dovedirea fiecărei situații specifice.
Așa fiind, în aplicarea corectă a dispozițiilor înscrise în art. 21 alin. (4) lit. f) și în art. 145 alin. (8) lit. a) și b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și în art. 6 alin. (2) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, instanța de fond a apreciat că se impune să se considere că taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea acestei taxe.
S-a avut în vedere și faptul că în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a României s-a pronunțat prin Decizia nr. V din 15 ianuarie 2007, decizie obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
S-a constatat că facturile emise de - SRL și - SRL nu îndeplinesc calitatea de document justificativ conform art. 21 al. 4 lit. f din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal coroborat cu art.6 din Legea contabilității nr. 82/1991, iar adeverințele de primire și plată nu conțin elemente obligatorii prevăzute de legislația privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, precum actul de identitate, seria și numărul, codul numeric personal, deșeul reciclabil predat sau semnătura persoanei fizice deținătoare astfel încât, în mod corect, organele fiscale au considerat că nu pot sta la baza deducerii cheltuielilor cu mărfurile aferente acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SRL, fără însă a motiva cererea de recurs.
Recursul este nul.
Potrivit art.303 alin.1 Cod pr. civilă, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art.301 Cod pr. civilă.
Hotărârea pronunțată în prima instanță, respectiv sentința nr.2365 din 19.11.2008 a fost comunicată recurentei la data de 05.01.2009, iar cererea de recurs a fost depusă la Tribunalul Gorj la data de 21.01.2009, fără însă a cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, motive pe care recurenta a precizat că le va depune ulterior.
Potrivit art.306 alin.1 Cod pr.civilă, recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică, care pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs.
Așa fiind, constatând că nu există motive de ordine publică pe care instanța să le invoce din oficiu, potrivit dispoz. art.306 alin.1 Cod pr. civilă, urmează să se constate nul recursul declarat de reclamanta - SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței nr.2365 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
Tehn. 2ex/01 Iunie 2009
Jud. fond
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Daniela Vijloi
