Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 2605/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2605
Ședința publică de la 26 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O împotriva sentinței nr.2 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O, intimata reclamantă INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI M și intimatul pârât SC SRL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recurentul pârât solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art.242 alin.2 Cod pr. civilă.
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin sentința nr. 2706 din 9 mai 2007, Tribunalul Mehedinți Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis acțiunea formulată de reclamantul Prefectul jud. M împotriva pârâtului Consiliului Local O și în consecință s-a dispus anularea Hotărârii nr. 128 din 10.11.2006, emisă de acesta.
În considerentele sentinței s-a reținut că potrivit dispoz. art. 13-15 din Legea 50/1991 în care se prevede concesionarea terenurilor din domeniul public sau domeniu privat al unităților administrativ teritoriale se face numai prin licitație publică, cu respectarea domeniilor de urbanism.
Mai mult, hotărârea adoptată a fost dată în lipsa unui certificat de urbanism prin care se stabilește regimul juridic, economic și tehnic al terenului solicitat spre concesionare.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Mun. O, care a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia nr.175 din 22 ianuarie 2008, Curtea de Apel Craiovaa admis recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului O, a casat sentința nr.2706/09.05.2007 a Tribunalului Mehedinți și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această soluția, Curtea a reținut că prin Hotărârea nr. 128 adoptată de Consiliul Local al Mun. O la 10.11.2006 s-a aprobat trecerea terenului în suprafață de 71,70. din domeniul public în domeniul privat, această suprafață fiind concesionată fără licitație publică societății comerciale SC SRL, pentru extinderea construcției existente.
S-a constatat că instanța de fond a soluționat cauza fără a introduce în cauză și a cita pe SC SRL, care este beneficiara măsurilor adoptate prin hotărârea a cărei anulare s-a solicitat.
Astfel, s-a apreciat că, soluționând cauza în lipsa SC SRL, instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității în temeiul căruia părțile pot să formuleze cereri, să propună și să administreze probe și să pună concluzii, cu privire la toate problemele de fapt și de drept de care depinde corecta soluționare a litigiului dar și dreptul acesteia la apărare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr-.
Prin sentința nr.2 din 12 ianuarie 2009, Tribunalul Mehedinția admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Instituția Prefectului M în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului O și SC SRL și a anulat Hotărârea nr.128 din 10 noiembrie 2006 ca nefiind legală.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.6 alin.6 din Legea nr.50/1991 " certificatul de urbanism se emite, potrivit legii, și în vederea concesionării de terenuri, a adjudecării prin licitație a proiectelor atunci când operațiunile respective au ca obiect comasări de parcele solicitate în scopul realizării de lucrări de construcții Operațiunile juridice menționate se efectuează numai în baza certificatului de urbanism, iar nerespectarea acestei prevederi se sancționează cu nulitatea actului ".
S-a constatat că hotărârea nr.128 din 11 noiembrie 2006 fost adoptată în lipsa certificatului de urbanism prevăzut de lege, acesta fiind actul de informare prin care se fac cunoscute solicitantului elemente cu privire la regimul juridic, regimul economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării, și stabilește cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale necesare în vederea autorizării.
Prima instanță a apreciat că susținerea pârâtului cu privire la existența acestui certificat anterior adoptării hotărârii a cărei anulare se solicită de către reclamant este, certificatul de urbanism fiind întocmit ulterior, respectiv la 22 ianuarie 2007 ( deci, procausa) și fără indicarea avizelor și acordurilor legale ( filele 28- 29, dosar nr-), încălcându-se astfel dispozițiile art. 22 din Legea nr.50/1991.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Municipiului O, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii s-a arătat că lipsa certificatului de urbanism cerut în temeiul dispozițiilor art.6 din Legea nr.50/1991 este sancționată de lege cu nulitatea relativă, ce ulterior a fost acoperită prin emiterea actului administrativ, anterior ajungerii litigiului în instanță.
Recurentul pârât a mai arătat că potrivit art.26 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 definește certificatul de urbanism ca un simplu act de informare a petentului-concesionar cu privire la regimul juridic, economic și tehnic al imobilului-teren, motiv pentru care sancțiunea este o nulitatea relativă, și nu una absolută.
A susținut recurentul pârât că nu există o vătămare a co-contractanților, întrucât Consiliul Local, în calitate de proprietar al terenului, avea cunoștință de regimul juridic al acestuia, iar concesionarul, care și-a asumat riscul operațiunii și a acceptat prețul concesiunii, stabilit de Consiliu.
S-a mai arătat că expertiza judiciară efectuată nu a fost contestată, ceea ce demonstrează că sunt îndeplinite toate condițiile legate de concesionarea directă a unui teren, în vederea extinderii unei construcții existente, însă instanța de fond a confundat certificatul pentru concesionarea unui teren cu certificatul de urbanism necesar executării unei construcții, la care sunt acorduri și avize obligatorii, înainte de emiterea autorizației de construcție.
Recursul este nefondat.
Acțiunea introductivă vizează anularea Hotărârii nr. 128 din 10.11.2006 prin care Consiliul Local al Municipiului Oaa probat trecerea terenului în suprafață de 71,70. din domeniul public în domeniul privat, această suprafață fiind concesionată fără licitație publică societății comerciale SC SRL, pentru extinderea construcției existente.
Instanța de fond a constatat în mod corect nelegalitatea Hotărârii nr.123/2006, deoarece adoptarea acesteia s-a făcut cu nerespectarea art.13 și 15 lit.e din Legea nr.50/1991 republicată privind autorizarea lucrărilor de construcții și ca atare motivele invocate de recurent sunt nefondate pentru următoarele considerente.
Conform art.13 alin.1 din acest act normativ, terenurile aparținând domeniului privat al Statului sau al unităților administrativ - teritoriale destinate construirii pot fi vândute, concesionate ori închiriate prin licitație publică, potrivit legii, în condițiile respectării prevederilor documentațiilor de urbanism și de amenajare a teritoriului aprobate potrivit legii, în vederea realizării de către titular a construcției.
Art.6 alin.6, din aceeași lege, prevede că certificatul de urbanism se emite potrivit legii, și în vederea concesionării terenului, în scopul realizării de lucrări de construcții, și că aceste operațiuni se realizează numai pe baza certificatului de urbanism, nerespectarea acestor dispoziții fiind sancționată cu nulitatea actului.
Deși art.15 lit.e din Legea nr.50/1991, prevede o excepție de la art.13 alin.1 din lege, în sensul că terenurile destinate construirii se pot concesiona și fără licitație publică la cererea proprietarului pentru extinderea construcțiilor pe terenurile alăturate, aceste dispoziții nu elimină condițiile respectării prevederilor documentațiilor de urbanism și de amenajare a teritoriului și nici nu înlătură aplicarea art.6 alin.6 din același act normativ, care impune sub sancțiunea nulității, că pentru concesionarea unui teren să fi fost emis certificatul de urbanism.
Din actele depuse la dosar, rezultă că această condiție nu este îndeplinită, deoarece la data adoptării HCL nr.128/2006 nu se emisese vreo documentație de urbanism și de amenajare a teritoriului cu privire la terenul concesionat.
Schița terenului, raportul și expunerea de motive la proiectul de hotărâre privind aprobarea trecerii terenului din proprietatea publică în proprietatea privată a Municipiului O, precum și extrasul de carte funciară nu suplinesc condiția emiterii documentațiilor de urbanism, respectiv a certificatului de urbanism prevăzut de dispozițiile mai sus arătate.
Critica recurentului în sensul că nulitatea a fost acoperită prin emiterea ulterioară a certificatului de urbanism nu poate fi reținută, având în vedere că legalitatea unui act administrativ se analizează prin prisma respectării condițiilor legale la momentul emiterii acestuia, iar în caz de nerespectare intervenind sancțiunea nulității.
Faptul că certificatul de urbanism a fost eliberat ulterior adoptării hotărârii contestate, respectiv la data de 22.01.2007 evidențiază nelegalitatea acestei hotărâri la momentul adoptării ei.
Față de considerentele expuse, constatând recursul nefondat, urmează ca în temeiul dispozițiilor art.312 alin.3, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O împotriva sentinței nr.2 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -/Tehn.2ex/04.06.2009
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Daniela Vijloi
