Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 29/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 29/CA/2008
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Carla Maria Cojocaru
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții CONSILIUL LOCAL și PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței nr. 329/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- și încheierii nr. 911/CA/2007 pronunțată de aceeași instanță.
La a doua strigare a cauzei, făcută în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamanta intimată, lipsind avocat cu împuternicire avocațială în reprezentarea pârâților Consiliul Local și Primarul Comunei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantei intimatei reclamante.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului declarat de pârâți împotriva sentinței nr. 329/CA/2007 și respingerea ca tardiv a recursului împotriva încheierii nr. 911/CA/2007, acesta fiind declarat în data de 23.08.2007 cu depășirea termenului legal de 15 zile de la comunicare, încheierea instanței de fond fiind comunicată cu pârâții la data de 27.07.2007.
Cu privire la recursul împotriva sentinței, se arată că acesta nu privește nici o critică pe modul de soluționare al instanței de fond, reclamanta solicitând prin acțiunea în contencios să se constate nulitatea hotărârii emise de pârâți. Se susține că este inadmisibil să fie respinsă cererea reclamantei, care în fapt crea un beneficiu comunității și prin deciziile lor autoritățile trebuie să-și expliciteze refuzul unei cereri. Mai susține faptul că în ceea ce privește critica privind temeiul juridic al instanței de fond, deși este adevărat că ordonanța privind procedura prealabilă nu era în ființă, în această perioadă consideră că sunt aplicabile prevederile Ordonanței nr. 34/2006 și ulterior, cele ale art. 70 din OG nr. 54/2006, pe care le citează, fiind evident că în consens cu prevederile aplicării legii în timp era aplicabilă legea din momentul demarării procedurii prealabile și în ceea ce privește speța de față. La întrebarea instanței, precizează că cererea de concesiune s-a făcut progresiv, pe parcele, dat fiind obiectul de activitate al firmei reclamante, care în timp s-a extins, inițial fiind doar un punct de lucru, efectiv o casă de vacanță, terenul, în întregime, aparținând aceluiași CF, concesiunea inițială fiind de 100 mp, apoi 350 și mai rămâne o diferență de teren de 1400 mp, care se solicită dată fiind lipsa unei alte utilități care ar putea fi dată imobilului, reclamanta fiind o firmă în plină extindere și dezvoltare și stațiunea în speță aduce beneficii comunității. În concluzie se solicită respingerea celor două recursuri, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.
Instanța, în deliberare față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
După încheierea dezbaterilor, avocata recurenților a depus la dosar prin Registratura Curții de Apel - chitanțele justificative a cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor în contencios de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 329/CA/27 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios administrativ în dosarul nr- - a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL Câmpeni împotriva pârâților Consiliul Local și Primarul Comunei - și ca urmare s-a dispus anularea Hotărârii nr. 40/2006 emisă de pârâtul Consiliul Local precum și a Adresei nr. 1443/30.06.2006 emisă de Primarul Comunei.
Prin aceeași sentință, pârâtul Consiliul Local a fost obligat să concesioneze reclamantei suprafața de 980 mp teren aferent pensiunii turistice - înscris în CF nr. 2 Nr. ord. - și să-i plătească suma de 525 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1270/13.06.2006 la Primăria, reclamanta a solicitat concesionarea suprafeței de 550 mp teren aferentă construcției - Pensiune Turistică - existentă pe raza satului -, în zona, învederând faptul că această suprafață a fost prevăzută în Planul Urbanistic Zonal ca fiind necesară desfășurării activității acesteia.
Pârâtul Consiliul Local, prin Hotărârea nr. 40/18.05.2006, a respins cererea reclamantei pentru concesionarea suprafeței solicitate, invocând raportul întocmit de comisa de specialitate nr. 1, care nu a avizat favorabil proiectul privind aprobarea concesionării suprafeței în discuție pe motiv că nu se poate efectua concesionarea directă.
Reclamanta a solicitat revocarea acestei hotărâri, răspunsul la contestația sa fiind comunicat de către pârâtul primarul comunei, prin adresa nr. 1443/30.06.2006.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către expertul tehnic se atestă faptul că pe terenul înscris în CF 7862/2/2/1, 7863/2/2/1, 7864/2/2/1 și în CF nr. 2476, nr. ord, nr. top 7862/2/2/2/3/14/1 există edificată construcția - pensiune turistică, iar terenul aferent acesteia, conform PUZ, este înscris în CF nr. 2, nr. ord., nr. top 7862/2/2/2/2/3/14/1/2, 7863/2/2/2/2/3/14/1, 7864/2/2/2/14/1.
Potrivit celor reținute în raportul de expertiză, suprafața de teren aferentă pensiunii turistice, înscrisă în PUZ, este de 1429,9 mp, fiind evidențiată cu contur roșu pe planul de situație anexă, între punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10.
Acest teren constituie proprietatea publică a Comunei, fiind cuprins, conform celor reținut în referatul ce stă la baza adoptării hotărârii contestate, în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al unității administrativ teritoriale, aprobat prin HG nr. 974/2002, anexa nr. 15, publicat în Of. nr. 701/25.09.2002.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 213/1998, bunurile din domeniul public nu pot fi înstrăinate; ele pot fi date numai în administrare, concesionare sau închiriate, în condițiile legii.
Competența aprobării concesionării bunurilor proprietate publică aparține consiliului local, care exercită atribuțiile de exploatare și dezvoltare a proprietății publice.
În speță, nu s-a contestat faptul că reclamanta a construit pensiunea turistică pe baza unor autorizații emise de către autoritățile competente. Mai mult, în Planul Urbanistic Zonal (), aprobat prin hotărâre a consiliului local, s-a prevăzut pentru funcționarea acesteia o suprafață totală de 1429,9 mp, astfel că în această situație refuzul de a aproba concesionarea diferenței de teren solicitată de către reclamantă apare nejustificat.
Motivul invocat de către pârâți pentru a justifica refuzul de a aproba concesionarea terenului în discuție în favoarea reclamantei, respectiv imposibilitatea concesionării directe, în condițiile în care edificarea construcției s-a realizat cu autorizație de construire, iar în documentațiile urbanistice s-a evidențiat suprafața necesară folosirii acesteia, este neîntemeiat, concesionarea suprafeței de teren neputând fi făcută decât în favoarea reclamantei șu numai prin procedura negocierii directe.
Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 10 și următoarele din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor. În sprijinul acestei interpretări vin și dispozițiile art. 250 alin 1 lit. d și art. 252 lit. j din OG nr. 34/2006, care, deși se referă la concesiunea de lucrări publice și la concesiunea de servicii publice și nu la concesiunea de bunuri, cum este cazul de față, reglementează procedura concesionării directe în favoarea contractantului inițial.
Prin încheierea nr. 911/CA/19 iunie 2007 - pronunțată de aceeași instanță, a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantă și ca urmare s-a dispus completarea considerentelor sentinței civile nr. 329/CA/2007 - cu un nou alineat, după alineatul 7, cu următorul cuprins: "Prin precizarea acțiunii în contencios administrativ reclamanta a solicitat să se dispună:
- obligarea pârâților la încheierea contractului de concesiune pentru diferența de 980 mp din terenul de 1430 mp evidenția în PUZ - ca fiind teren aferent Pensiunii Turistice ".
Dispune îndreptarea erorii materiale strecurată în alineatul 3 minutei și considerentelor sentinței civile menționate, care va avea următorul cuprins:
"Obligă pârâtul Consiliul Local al Comunei să concesioneze reclamantei diferența de 980 mp - din suprafața de 1480 mp teren aferent Pensiunii Turistice " " înscris în CF nr. 2 Nr. ord. ".
În considerentele acestei hotărâri, prima instanță a reținut că aspectele invocate de reclamantă prin cererea înregistrată sub dosarul nr- - constituie o omisiune vădită în sensul prevederilor art. 281 indice 3 alin 2 Cod procedură civilă - astfel că se impune înlăturarea ei precum și îndreptarea erorii materiale.
Împotriva sentinței civile nr. 329/CA/2007 și a Încheierii nr. 911/CA/2007 - au declarat recurs pârâții Consiliul Local și Primarul Comunei, solicitând modificarea celor două hotărâri în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâții arată că sentința instanței de fond și încheierea de îndreptare a erorii materiale sunt nelegale și netemeinice - întrucât prin hotărârea atacată reclamantei nu i-a fost vătămat un drept sau interes legitim, așa cum prevede art. 1 din Legea 554/2004 - reclamanta făcând referire doar la dreptul de preemțiune - care nu s-a dovedit a fi încălcat deoarece terenul nu a fost concesionat altei persoane care nu ar fi fost titulara unui asemenea drept.
Referitor la PUZ - pârâții arată că acesta este o documentație de urbanism cu caracter de propunere și nu de act constitutiv de drepturi pentru reclamantă și obligații pentru pârâți - astfel că acest document nu obligă pârâții la concesionarea terenului.
În ce privește încadrarea în drept reținută de prima instanță, pârâții arată că Legea nr. 219/1998 a fost abrogată prin nr.OG 34/19.04.2006 - care privește concesionarea lucrurilor și serviciilor publice - și nicidecum concesionarea bunurilor imobile pentru care există normă separată - respectiv OG nr. 54/2006 potrivit căreia negocierea directă se poate aplica numai dacă, după repetarea procedurii de licitație, nu au fost depus cel puțin trei oferte valabile - condiție care nu este îndeplinită în cauză.
Pârâții mai arată că s-au invocat în cauză și prevederile art. 13 din Legea nr. 50/1991 - care nu sunt aplicabile în cauză - deoarece terenul din litigiu este proprietate publică și nu privată a Comunei.
În ce privește articolul 252 lit. j din OUG nr. 34/2006 invocat de reclamantă - pârâții arată că în speță nu este vorba de un contract sectorial de circumstanțe neprevăzute - abuzul neputând fi considerat circumstanță neprevăzută - și lucrările sau serviciile nu au devenit necesare pentru îndeplinirea contractului în cauză - reclamanta având obligația să construiască dosar pe terenul care i-a fost concesionat.
De asemenea, Adresa nr. 1443/2006 - emisă de Primarul Comunei - nu este un act administrativ, acesta cuprinzând doar răspunsul către reclamantă despre modul cum i-a fost soluționată cererea de concesionare.
Cu privire la Încheierea nr. 911/CA/19 iunie 2007 - pârâții arată că în mod greșit și fără temei instanța a dispus completarea și îndreptarea sentinței - nefiind îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererii.
În drept se invocă prevederile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Recursurile au fost timbrate cu câte 1,50 lei timbru judiciar.
Reclamanta, prin întâmpinările depuse la dosar și concluziile orale expuse de către avocatul său, a invocat excepția tardivității recursului declarat împotriva Încheierii nr. 911/CA/19 iunie 2007 - iar pe fond a solicitat respingerea ambelor recursul ca nefondate.
Examinând excepția tardivității recursului declarat împotriva Încheierii nr. 911/CA/19.06.2007 - instanța constată că este neîntemeiată - întrucât față de data comunicării cu pârâții - 27.07.2008 și data trimiterii recursului prin poștă - 13.08.2007 - și prevederile art. 101 Cod procedură civilă - ziua de 12.08.2008 fiind zi nelucrătoare - recursul este depus în termen legal (fila 5 dosar recurs).
Ca urmare, în baza art. 101 și 137 Cod procedură civilă, excepția tardivității declarării recursului împotriva Încheierii nr. 911/CA/2007 - va fi respinsă ca neîntemeiată.
Examinând cele două recursul declarate de pârâți împotriva sentinței civile nr. 329/CA/2007 și Încheierii nr. 911/CA/2007 - în raport cu motivele invocate și actele dosarului, se constată că sunt fondate urmând să fie admise pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin Hotărârea nr. 40/18 mai 2006 - Consiliul Local al Comunei a respins cererea reclamantei - SRL Câmpeni - pentru concesionarea prin negociere directă a suprafeței de 550 mp teren.
Reclamanta, prin cererea înregistrată la Primăria Comunei sub nr. 1270/13 iunie 2006, solicitat - reanalizarea acestei hotărâri și revocarea ei de către Consiliul Local.
Prin adresa nr. 1443 din 30.06.2006 - emisă de Primăria Comunei - semnată de primarul și secretarul comunei - s-a comunicat reclamantei faptul că cererea a fost discutată în ședința Consiliului Local din 20 iunie 2006 - însă consilierii nu au fost de acord cu revocarea hotărârii.
După comunicarea acestui răspuns, reclamanta, în data de 18.07.2006 - a depus acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub dosar nr-.
Această adresă prin care s-a comunicat reclamantei soluția adoptată de Consiliul Local - la cererea de revizuire a Hotărârii Nr. 40/2006 - nu constituie act administrativ - întrucât nu a produs prin ea însăși vreun efect juridic - nefiind emisă ca decizie în exercitarea puterii executive - fiind doar o comunicare a soluției adoptate de Consiliul Local - astfel că nu îndeplinește condițiile prevăzute de articolul 2 alin 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 și ca urmare nu face parte din categoria actelor atacabile la instanța de contencios administrativ.
Așa fiind, în mod greșit prima instanță a admis cererea reclamantei - în contradictoriu cu Primarul Comunei - și a dispus anularea Adresei Nr. 1443/30.06.2006.
În ce privește dispoziția de anulare a Hotărârii nr. 40/2006 și obligarea pârâtului Consiliului Local să concesioneze reclamantei terenul prin negocierea directă - se constată, de asemenea, că sentința primei instanței este nelegală și netemeinică - întrucât, terenul fiind proprietate publică, concesiunea prin negociere directă se putea aplica numai dacă reclamanta urma să realizeze o construcție sau un obiectiv de interes public - conform prevederilor art. 13 alin 2 din Legea nr. 50/1991 - republicată și actualizată - și dacă cererea era însoțită de certificatul de urbanism conform prevederilor art. 6 alin 6 din aceeași lege.
De asemenea, și art. 125 din Legea nr. 215/2001 - privind administrația publică locală, prevede că vânzarea, concesionarea și închirierea se face prin licitație publică.
În afară de aceasta, nici invocarea de către reclamantă ca temei de drept a prevederilor art. 18 din Legea nr. 347/2004 - legea muntelui - nu este întemeiată deoarece acordarea unor suprafețe de terenuri disponibile de către consiliile locale în vederea construirii, dezvoltării și exploatării pensiunilor și gospodăriilor agroturistice - se poate face numai persoanelor fizice și asociațiilor familiale autorizate potrivit legii și nu societăților comerciale - cum este și reclamanta.
Așa fiind, întrucât în cauză reclamanta nu a făcut dovada faptului că prin Hotărârea nr. 40/2006 - i-a fost vătămat un drept sau un interes legitim - așa cum prevăd dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 - privind contenciosul administrativ - în mod greșit prima instanță a admis acțiunea și a dispus anularea hotărârii atacate cu obligarea pârâtului să-i concesioneze terenul proprietate publică prin negociere directă.
Pentru considerentele arătate și în baza prevederilor art. 304 pct. 9, art. 3041și art. 312 alin 2 Cod procedură civilă - recursurile pârâților împotriva celor două hotărâri vor fi admise ca fondate.
Ca urmare, hotărârile atacate vor fi modificate în sensul respingerii acțiunii reclamantei împotriva pârâților Consiliul Local și Primarul Comunei, precum și a cererii de îndreptare a erorii materiale depusă de reclamantă împotriva sentinței.
În baza prevederilor art. 274 alin 1 și 3 Cod procedură civilă - reclamanta intimată va fi obligată să plătească pârâților recurenți suma de 4000 lei cheltuieli de judecată în recurs și la fond reprezentând onorariu avocațial.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge excepția tardivității recursului declarat de pârâții Consiliul Local și Primarul Comunei împotriva încheierii nr. 911/CA/19.06.2007 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosar nr-, invocată de reclamanta - SRL Câmpeni.
Admite recursurile declarate de pârâții Consiliul Local și Primarul Comunei împotriva sentinței civile nr. 329/CA/27.03.2007 și a încheierii nr. 911/CA/19.06.2007 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ, și în consecință:
Modifică hotărârile atacate în sensul că respinge acțiunea reclamantei - SRL Câmpeni împotriva pârâților Consiliul Local și Primarul Comunei precum și cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantă împotriva sentinței.
Obligă intimata - reclamantă - SRL să plătească recurenților pârâți suma de 4000 lei cheltuieli de judecată la recurs și la fond.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored. /2 ex/28.02.2008
Jud. fond:
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru
