Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 323/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 323/2008
Ședința publică din data de 6 FEBRUARIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 2136/02.11.2007 pronunțată de către Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții SC BETON SRL B - DE DREPT A SC BETON SRL T, PRIMARUL MUNICIPIULUI C N, SC BETON SRL, având ca obiect anulare act emis de autoritățile publice locale.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 ianuarie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 30.01.2008 și ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.136 din 02.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N și BETON
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului C-N și Beton, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea autorizației de construire nr. 1.909/26.10.2006, suspendarea acesteia, obligarea pârâtei Beton să demoleze construcția începută și să readucă terenul la starea inițială, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că prin decizia civilă 121/ A/2006 a Tribunalului Clujs -a stabilit că terenul în suprafață de 5.700 mp înscris în nr. 765, nr. top. 944/4/1/1, situat în C-N, str. -, jud. C este liber și s-a dispus obligarea Comisiei locale de fond funciar să pună in posesie pe reclamante pe acest teren și obligarea comisiei județene să elibereze titlu de proprietate.
Reclamantele au mai arătat că pârâta de rând 2 început lucrări de construcție pentru crearea unei stații betoniere și pentru a se putea elibera această autorizația de construire trebuia făcută dovada titlului de proprietate asupra terenului pe care se construiește. Din moment ce reclamantele au purtat un litigiu pentru acest teren și s-a constatat în decembrie 2005 că terenul este liber, doar printr-o ilegalitate s-a putut permite demararea lucrărilor de construire.
Pârâtul Primarul Municipiului C-N a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca urmare a admiterii excepției lipsei plângerii prealabile și, in subsidiar, ca nefondată.
Pârâtul a invocat faptul că reclamantele nu au făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri administrative obligatorii și prin urmare acțiunea este inadmisibilă.
De asemenea, s-a susținut că s-a depus dovada dreptului de proprietate de pârâta de rând 2, astfel că autorizația de construire respectă condițiile impuse de lege.
Beton B, în calitate de succesoare de drept a Beton T, ca urmare a fuziunii prin absorbție a depus întâmpinare, ridicând excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului Cluj pentru capătul de cerere privind demolarea construcțiilor începute de pârâtă și lipsa calității procesuale active a reclamantelor.
S-a arătat că, capătul de cerere privind demolarea construcțiilor este atributul exclusiv al instanțelor civile, iar reclamantele nu au calitate procesuală activă pentru că decizia nr. 121/A/2006 invocată de reclamante nu valorează titlu de proprietate. S-a susținut faptul că imobilul este proprietatea pârâtei și în proporție de 85 % stația de betoane este montată.
Prin încheierea de ședință publică din data de 6.07.2007, tribunalul a respins excepția lipsei plângerii prealabile, precum și excepția necompetenței materiale pentru capătul de cerere privind demolarea construcției și a unit fondul excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor.
În ședința publică din data de 27.09.2007, instanța a respins cererea de suspendare a autorizației de construire, având în vedere că a fost terminată construcția autorizată prin actul administrativ atacat.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 121/A/2006 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr. 1.600/2005, s-a admis acțiunea formulată de reclamantele și, ca urmare a admiterii apelului contra sentinței civile nr. 15.755/2004 a Judecătoriei Cluj -N și a fost obligată Comisia locală să propună reconstituirea dreptului de proprietate, să pună în posesie și să elibereze proces-verbal de punere în posesie pentru terenul în suprafață de 5.700 mp, identificat cu o parte din parcela cu nr. top. 944/4/1/1 înscris în nr. 765, potrivit raportului de expertiză întocmit de expert și a fost obligată Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C să elibereze titlu de proprietate în favoarea reclamantelor pentru acest teren.
Instanța de fond a mai reținut că primarul Municipiului C-N a emis autorizația de construire nr. 1.909 din 26.10.2006 în favoarea Beton T, aceasta fuzionând prin absorbție cu Beton B, care este continuatoarea juridică a fostei societăți.
Autorizația de construire nr. 1.909/2006, a fost eliberată ca urmare a cererii de autorizare nr- pentru imobilul înscris în - C-N, nr. cadastral 7.058/2, 7.084/2/2, în vederea executării lucrărilor pentru stație de betoane amenajări de incintă și împrejmuire.
Cererea a avut la bază certificatul de urbanism nr. 1.119 din 31.03.2006, care a stabilit regimul tehnic al imobilului ca încadrare în a3 și destinația zonei, respectiv subzona unităților mici și mijlocii productive și de servicii, precum și de gospodărire comunală.
De asemenea, a fost depus extrasul de carte funciară de pe imobilul înscris în nr. 15.5858 nedefinitivă cu nr. cadastral 7.058/2, 7.084/2/2, teren de 5.013 mp aflat în proprietatea Beton T și dobândit prin contractul nr. 4.069/2005, autentificat la. Asociații și.
A mai constatat instanța de fond că a fost depus și acordul unic, -ul aprobat prin nr. 513/2006, precum și celelalte avize solicitate prin certificatul de urbanism, pârâta Beton depunând toate actele necesare pentru obținerea autorizației de construire cerute de art. 7 din Legea nr. 50/1991.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor, tribunalul a reținut că într-adevăr reclamantele nu au dobândit un drept de proprietate nici pe imobilul în litigiu și nici pe un alt imobil, întrucât decizia civilă nr. 121/A/2006 nu reprezintă un titlul de proprietate, ci le conferă doar dreptul de a obține acel titlu de proprietate, însă în accepțiunea prevăzută de art. 1 din Legea nr. 554/2004, reclamantele au calitate procesuală activă, deoarece se consideră vătămate ca urmare a emiterii autorizatiei de construire nr. 1.909/2006 pe un teren care, în accepțiunea acestora, le aparține.
Astfel, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale active ridicată de către pârâta de rând 2.
Prima instanță a considerat însă că reclamantele nu au dovedit suprapunerea între imobilul pe care îl revendică in baza Legii 18/1991 și imobilul pe care pârâta de rd.2 construiește în baza autorizației de construire 1909/2006, însă chiar in ipoteza în care ar fi vorba de același teren, pârâta Beton având un drept de proprietate actual asupra acelui imobil și depunând toate actele cerute de lege, în mod legal autoritatea emitentă a eliberat această autorizație de construire.
Așa fiind, apreciind că nu există aspecte de nelegalitate a actului administrativ atacat potrivit prevederilor art. 12 din Legea nr. 50/1991, tribunalul a respins acțiunea formulată în totalitate, respectiv atât capătul de cerere privind anularea autorizației cât și cel subsidiar de demolare a construcțiilor efectuate în baza acestui act administrativ.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele și solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate disp. art. 3041.proc.civ. susținându-se următoarele motive de nelegalitate și de netemeinicie ale sentinței recurate:
Cu toate că decizia civilă nr. 121/A/2006 pronunțată la 10.02.2006 de Tribunalul Cluj, Secția civilă, în dosar nr. 1600/2005 a devenit irevocabilă pe 10.02.2006, deci cu peste 1 an de zile în urmă, timp în care s-a purtat cu primăria o amplă corespondență pe această temă, solicitându-se aducerea la îndeplinire a ordinului judecătoresc mai sus menționat, în cele din urmă reclamantele procedând la demararea procedurii de executare silită, prin, în dosar execuțional nr. 8/29.01.2007, totuși până în prezent nu s-a luat nici o măsură concretă în aducerea la îndeplinire a celor dispuse prin hotărârea judecătorească menționată.
În primăvara anului 2007, BETON a început lucrări de construcție pentru crearea unei stații betoniere pe terenul mai sus menționat. Pentru a i se elibera autorizația de construcție, în primul rând, trebuia făcută dovada titlului de proprietate asupra terenului pe care se construiește. De vreme ce, începând cu anul 2004, reclamantele recurente se află în litigiu cu Comisiile locală și respectiv, județeană de fond funciar C pentru reconstituirea pe numele lor a dreptului de proprietate asupra terenului de 5.700 mp. identificat cu o parte din parcela cu nr. topo 944/4/1/1 înscrisă în CF 765, nu se putea elibera în mod legal o astfel de autorizație, iar orice act translativ de proprietate perfectat între terți cu privire la acel teren este lipsit de valabilitate juridică.
Expertul judiciar care a fost la fața locului a constatat în decembrie 2005 ca terenul este liber. Cu toate acestea, la data de 26.02.2007, cu ocazia deplasării executorului judecătoresc la fața locului, s-a constatat că pe terenul cu privire la care s-a reconstituit dreptul de proprietate prin hotărârea judecătorească menționată, se executau lucrări de construire a unei stații de betoane de către BETON T, ceea ce înseamnă că, de la data când expertul a făcut măsurători la fața locului și până pe data de 26 februarie 2007, s-a comis o ilegalitate probabil de către funcționarii publici din cadrul Primăriei mun. C-N, care a permis susnumitei societăți comerciale să obțină autorizația de construire și să demareze lucrările de construcție susmenționate.
Sunt subliniate apoi erorile de judecată comise de prima instanță, prima dintre acestea decurgând din confuzia pe care judecătorul fondului o face între numerele topografice și numerele cadastrale.
Astfel, după ce reține că prin decizia civilă 121/A/2006 a Tribunalului Cluj, Secția civilă, devenită irevocabilă, Comisiile locală și respectiv județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate C au fost obligate să le pună în posesie pe recurente și să le elibereze acestora titlu de proprietate pentru parcela de teren înscrisă in CF 765, nr. topo 944/4/1/1 în suprafață de 5.700 mp. într-un alt pasaj al considerentelor judecătorul fondului constată că pârâtei intimate SC BETON SRL Tis -a eliberat autorizația de construire nr. 1.909/26.10.2006 pentru parcela de teren de 5013 mp înscris în CF nr. - cu nr. topo 7.058/2, 7.084/2/2.
Eroarea este esențială întrucât nr. topo. este diferit de nr. cadastral. Or, în autorizația de construire și în extrasul de Cf depus în cadrul documentației pa baza căreia a fost eliberată această autorizație nu sunt menționate numere topografice, ci numere cadastrale.
Se apreciază că această eroare a constituit premisa pentru greșita dezlegare a pricinii, fondată pe greșita apreciere a judecătorului fondului că terenul pe care s-a construit de către pârâta intimată nu se identifică cu terenul în privința căruia a fost dat ordinul judecătoresc prin decizia civilă invocată, în vederea punerii în posesie și a emiterii titlului de proprietate pe numele recurentelor.
0 altă eroare de judecată constă în aceea că judecătorul fondului dă o interpretare greșită semnificației juridice pe care o are sub aspectul reconstituirii dreptului de proprietate a recurentelor decizia civilă nr. 121/A /2006 a Tribunalului Cluj, Secția civilă.
Astfel intr-un pasaj din considerente se reține că ". reclamantele nu au dobândit un drept de proprietate nici pe imobilul în litigiu și nici pe un alt imobil, întrucât decizia civilă nr. 121/A/2006 nu reprezintă un titlu de proprietate ci le conferă doar dreptul de a obține acel titlu de proprietate,.".
Această apreciere este greșită deoarece, în cazul dat, reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut chiar prin decizia menționată, căci altfel nu era posibil ca instanța să ordone Comisiei Locale de fond funciar C să pună in posesie pe recurente cu privire la terenul în litigiu și respectiv Comisiei Județene C să emită pe numele acestora titlul de proprietate cu privire la acel teren.
Așa fiind, Tribunalul Cluj constatând refuzul nejustificat al Comisiei locale de a reconstitui dreptul de proprietate în favoarea recurentelor s-a substituit în mod legal în atribuțiile Comisiei Locale și a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lor, ceea ce are semnificația juridică a unei recunoașteri judecătorești a dreptului de proprietate a reclamantelor asupra terenului în litigiu. În aceste condiții punerea în posesie și respectiv emiterea titlului de proprietate de către cele două Comisii de fond funciar avea un caracter pur formal.
În fine, oat reia eroare de judecată comisă de prima instanță constă, în opinia reclamantelor, în încălcarea de către judecătorul fondului, pe de o parte, a dreptului la apărare iar pe de altă parte, a principiului executării rolului activ al instanței, în condițiile în care, la termenul din 12.10.2007, reclamantele recurente prin avocatul lor au solicitat instanței să efectueze o adresă oficială către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară C prin care să solicite acestuia să se pronunțe dacă între nr. topo 944/4/1/1 din CF 765 și numerele cadastrale 7.085/2, 7.084/2/2 există sau nu corespondență cât privește terenul la care acestea se referă.
În mod cu totul inexplicabil judecătorul fondului a respins această solicitare, cu motivare a că nu este atribuția instanței să administreze probe pentru părți.Cu acel prilej a acordat însă termen de judecată pentru data de 26.10.2007, pentru ca reclamantele recurente să facă acest demers pe cale particulară către
Evident părțile trebuie să își administreze probele, iar nu instanța, dar în condițiile în care administrarea unei probe este posibilă numai cu implicarea instanței, deoarece este necesară o adresă din partea instanței către o instituție sau către un organ de stat, refuzul instanței de a se implica constituie un abuz și, implicit, o încălcare a dreptului la apărare a părții care a formulat o astfel de cerere către instanță.
Într-adevăr potrivit art. 129 alin. 4 și 5. proc. Civ. judecătorul are obligația să stăruie prin toate mijloacele procedurale pentru aflarea adevărului obiectiv. El nu are dreptul să obstrucționeze pe nici una din părți să își facă probațiunea necesară.
Urmare a refuzului judecătorului fondului de a efectua o adresă oficială către C, recurentele prin avocatul lor au încercat, dar fără succes, să obțină de la. C precizarea de care aveau nevoie.
Astfel, cele stabilite cu puterea lucrului judecat prin decizia civilă nr.121/A/2006 de către Tribunalul Cluj, în sensul că terenul în litigiu este a reclamantelor recurente și că lor trebuie să li se emită titlul de proprietate cu privire la acel teren sunt pentru judecătorul fondului lipsite de orice valoare si semnificație juridică, în condițiile în care intimata a devenit proprietară printr-o ilegalitate săvârșită cu concursul probabil al unor salariați din Primăria C-
Prin întâmpinare, Primarul municipiului C-N a solicitat, în temeiul art. 312. pr. civ. respingerea recursului ca fiind nefondat si, pe cale de consecință, menținerea ca legală a sentinței civile nr. 2136/2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj.
Se susține că soluția pronunțată de către prima instanță reține în mod corect starea de fapt și de drept existentă la dosarul cauzei, așa încât aspectele invocate de către reclamante nu pot fi reținute pentru a atrage anularea actului administrativ atacat.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate și a prevederilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Primarul Municipiului C-N a emis autorizația de construire nr. 1.909 din 26.10.2006, în favoarea Beton T, aceasta fuzionând prin absorbție cu Beton B, care este continuatoarea juridică a fostei societăți.
Acest act a fost eliberat ca urmare a cererii de autorizare nr-, pentru imobilul înscris în 15.5858 C-N, nr. cadastral 7.058/2, 7.084/2/2, în vederea executării lucrărilor pentru stație de betoane, amenajări de incintă și împrejmuire.
Cererea a avut la bază certificatul de urbanism nr. 1.119 din 31.03.2006, fiind depus extrasul de carte funciară de pe imobilul înscris în nr. 15.5858 nedefinitivă, cu nr. cadastral 7.058/2, 7.084/2/2, teren de 5.013 mp aflat în proprietatea Beton T și dobândit prin contractul nr. 4.069/2005, autentificat la. Asociații și.
Așa cum rezultă din documentația care a stat la baza eliberării acestui act, a fost depus și acordul unic, -ul aprobat prin nr. 513/2006, precum și celelalte avize solicitate prin certificatul de urbanism, existând toate actele necesare pentru obținerea autorizației de construire, conform art. 7 din Legea nr. 50/1991.
Reclamantele au cerut instanței anularea autorizației, arătând că prin decizia nr. 121/A/2006 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr. 1.600/2005, s-a admis acțiunea formulată de reclamantele și, ca urmare a admiterii apelului contra sentinței civile nr. 15.755/2004 a Judecătoriei Cluj -N și a fost obligată Comisia locală C să propună reconstituirea dreptului de proprietate, să pună în posesie și să elibereze proces-verbal de punere în posesie pentru terenul în suprafață de 5.700 mp, identificat cu o parte din parcela cu nr. top. 944/4/1/1 înscris în nr. 765, potrivit raportului de expertiză întocmit de expert și a fost obligată Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C să elibereze titlu de proprietate în favoarea reclamantelor pentru acest teren.
În condițiile în care această hotărâre valorează titlu de proprietate, iar terenul pe care se edifică imobilul autorizat se suprapune peste cel ce a făcut obiectul dosarului nr. 1.600/2005, se susține că actul atacat este nelegal, atât din perspectiva beneficiarei, cât și din cea a emitentului.
Aceasta întrucât deși prin decizia civila nr. 121/A/2006 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra amplasamentului în litigiu și s-a demarat procedura de executare silită, pârâtul de rând I nu a luat nici un fel de măsuri concrete în vederea aducerii la îndeplinire a celor dispuse prin hotărârea judecătorească menționată.
După cum s-a arătat în doctrină, legalitatea unui act administrativ se apreciază prin prisma documentelor care au stat la baza emiterii lui, textul aplicabil în cauză fiind cel al art. 7 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, prima instanță apreciind, în mod corect, faptul că actul atacat a fost eliberat cu respectarea exigențelor acestor prevederi.
Dintre documentele depuse la dosarul de fond, în speță sunt relevante cele ce fac dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu - respectiv nr. -N, nr. cadastral 7058/2, 7084/2/2, pârâta de rând II dobândind acest drept în baza contractului de vânzare-cumpărare, comasare și partaj autentificat sub nr. 4069/22.12.2005, amplasamentul în litigiu fiind situat între digul râului, la nord și intersecția străzilor I si -, la sud-est.
În același context, de remarcat este faptul că în dispozitivul deciziei civile nr. 121/ A/2006 se face referire la nr. 765, iar terenul aparținând pârâtei de rând doi provine din imobilele înscrise în 2516, transcrise în nr. -N, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare aflat la dosarul cauzei.
De asemenea, din analiza actului translativ de proprietate exhibat de pârâta care este beneficiara actului atacat, rezultă că s-a realizat corespondența dintre numerele topografice și cele cadastrale, neputându-se deduce o suprapunere evidentă, cu atât mai mult cu cât terenul în litigiu a fost supus unor numeroase parcelări.
Pe de altă parte, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care nu s-a reușit a fi înlăturată de către reclamante.
Astfel, Curtea achiesează la susținerile primei instanțe conform cărora hotărârea judecătorească de care se prevalează reclamantele nu conferă decât dreptul a obține titlul de proprietate și punerea în posesie, iar până la finalizarea acestor proceduri dreptul invocat de reclamante nu este suficient de caracterizat pentru a putea înlătura această prezumție.
Pe de altă parte, în mod corect se subliniază în întâmpinarea pârâtului de rând I că titlul pârâtei beneficiară a autorizației este anterior celui invocat de reclamante, hotărâtor fiind însă și faptul că din actele depuse în probațiune chiar de către reclamante nu rezultă că amplasamentul în litigiu se suprapune peste terenul pentru care acestea au solicitat punerea în posesie.
Mai mult, contractul de vânzare-cumpărare, comasare și partaj autentificat sub nr. 4.069/22.12.2005 încheiat de către pârâta de rând II este aparent valabil întocmit, reclamantele nefăcând dovada vreunui demers judiciar inițiat anterior emiterii autorizației de construire în vederea anulării lui și nici a unei presupuse conivențe frauduloase între cei doi pârâți, având ca scop nesocotirea dreptului reclamantelor asupra terenului în litigiu.
În acest context, relevant este și faptul că acestea nu au notat în vreo acțiune având ca obiect dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, care să pună autoritatea emitentă în imposibilitatea emiterii autorizației, atenționându-l asupra existenței vreunei contestații privind dreptul de proprietate al Beton B vizând terenul pe care se edifică construcția autorizată.
În aceeași ordine de idei, nu pot fi reținute susținerile din recurs conform cărora o astfel de notificare s-ar fi realizat prin încercările reclamantelor de punere în executare silită a dispozițiilor deciziei civile nr. 121/A/2006 a Tribunalului Cluj, întrucât pârâtul Primarul Municipiului C-N nu a fost parte în acel dosar, în nume propriu, rezultând consecvent faptul că nu i-a fost comunicată hotărârea menționată și nici notificările emise în cursul procedurii de executare.
Astfel, atribuțiile primarului sunt expres prevăzute de disp. art. 61 și art. 63 din Legea nr. 215/2001, art. 4 din Legea nr. 50/1991, neputând fi făcută confuzia între atribuțiile pe care primarul le are, în nume propriu, în calitate de autoritate executivă locală și cele prevăzute de disp. art. 2 alin. 1 din nr.HG 890/2005.
Nu este incident nici motivul de recurs referitor la încălcarea de către prima instanță a principiului rolului activ, conferit de prev. art. 129 alin. 4, 5.pr.civ. întrucât, pe de o parte, părțile trebuie să-și exercite drepturile procedurale cu bună-credință, conform art. 723 alin. 1.pr.civ. art. 129 alin. 1 din același act normativ prevăzând în mod expres că acestea au îndatorirea să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
Nu este de neglijat nici împrejurarea că relațiile solicitate C, prin intermediul instanței, de către reprezentantul reclamantelor la termenul din 26.10.2007 nu au natura unor informații care ar putea fi comunicate numai prin mijlocirea instanței, iar acțiunea introductivă a fost înregistrată la Tribunalul Cluj la data de 18 iunie 2007, prezenta decizie fiind pronunțată în data de 06.02.2008, interval de timp considerat de către instanță ca fiind rezonabil pentru a da posibilitatea părții să obțină răspunsul la demersurile pe care le-a efectuat personal pe lângă
Or, o adresă care să confirme susținerile reclamantelor nu a fost depusă la dosarul cauzei nici până la momentul pronunțării prezentei hotărâri, nefiind de neglijat nici prev. art. 17 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, conform cărora cererile adresate instanței în această materie se judecă de urgență și cu precădere, ceea ce obligă și părțile să efectueze toate demersurile posibile și necesare în vederea soluționării cauzei.
Este de menționat și faptul că aceste demersuri oficiale pe lângă I C nu reprezentau singura modalitate în care reclamantele își puteau dovedi pretențiile și, cu toate acestea, la termenul de judecată din data de 26 octombrie 2007, reprezentantul acestora a menționat în mod expres faptul că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Prin urmare, raportat la disp. art. 7 din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările ulterioare, autorizația de construire atacată a fost emisă cu respectarea condițiilor impuse de lege, nefiind înlăturată prezumția de legalitate a acestui act administrativ.
Pe de altă parte, starea de fapt și de drept de care se prevalează reclamantele nu conduce în mod necesar la anularea autorizației de construire, întrucât la data de 27.09.2007, construcția autorizată era deja finalizată, motiv pentru care s-a și respins cererea de suspendare a actului atacat, iar acestea nu pot invoca, în acest context, faptul că prin soluția instanței li s-ar fi încălcat dreptul lor de proprietate asupra terenului în litigiu, într-un mod ireparabil, existând posibilitatea reglementării raporturilor juridice între proprietarul terenului și proprietarul construcției, pe cale civilă.
Pentru toate aceste considerente, se va dispune respingerea recursului reclamantelor, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a pr. civ. fiind menținută sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantele și împotriva sentinței civile nr. 2.136 din 2 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 EX./06.03.2008.
Jud. fond: -,.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo, Floarea Tămaș
