Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 321/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 321/2008
Ședința publică din data de 6 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 3316/10.10.2007 pronunțată de către Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA B M - DIRECȚIA DE VENITURI și cu reclamanta - -, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 ianuarie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, s-a amânat pentru data de 30.01.2008 și ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 3.316 din 10.10.2007 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureș, a fost dmisă acțiunea formulată de reclamanta "" B M, împotriva PRIMARULUI MUNICIPIULUI B M și în consecință, a fost dispusă anularea Dispoziției nr. 12.189/06.07.2007, a raportului de inspecție fiscală nr. 5.615/17.05.2007 a Direcției de Venituri din cadrul Primăriei B M și a deciziei de impunere nr. 5.615/17.05.2007, iar pârâtul a fost obligat la suma de 1.200 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că "" BMa solicitat anularea dispoziției nr. 12.189/06.07.2007 emisă de Primarul municipiului BMp recum și a raportului de inspecție fiscală nr. 5.615/17.05.2007 întocmit de Direcția de Venituri din cadrul Primăriei B M, cu privire la achitarea sumei de 9.869,84 lei, reprezentând impozit restant și a sumei de 427,40 lei majorări de întârziere.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în cursul anului 2006 efectuat investiții la un imobil proprietatea sa în valoare de 407.523,08 lei, constând în instalații de climatizare.
A mai reținut prima instanță că, într-adevăr, reclamanta și-a executat instalația de climatizare pentru spațiile comerciale în valoare de 494.298,73 lei, conform procesului-verbal de recepție nr. 306/30.06.2006 și că au fost 5 echipamente diferite, al căror model și serie sunt menționate în raportul de serviciu din 13.07.2006 întocmit de Internațional.
S-a statuat în sensul în care singura problemă de care atârnă soluționarea cauzei este aceea de a ști dacă echipamentele montate intră la categoria aparatelor individuale de climatizare sau nu, întrucât, în caz afirmativ, sunt aplicabile prevederile pct. 52 al. 2 din nr.HG 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 modificată privind Codul fiscal, potrivit cărora la calculul impozitului pe clădiri datorat de persoanele juridice în temeiul art. 253 Cod fiscal, la valoarea de inventar a clădirii nu se iau în calcul aparatele individuale de climatizare.
Aparatele de climatizare individuale nu fac parte din categoria elementelor și instalațiilor funcționale ale clădirii care se iau în calcul la determinarea valorii de inventar a clădirii.
Cu adresa nr. 316/23.05.2007 reclamanta a cerut informații de la Ministerul Economiei și Finanțelor, în sensul dacă a procedat corect la înregistrarea în contabilitate a investiției - grupa II de mijloace fixe cod 2.1.17.3, aparate de climatizare. A fost indicat și temeiul legal al clasificării ca fiind HG nr. 2.139/2004. S-a precizat că valoarea investiției de mai sus n-a fost cuprinsă în valoarea de inventar a clădirii, iar Direcția Impozite din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor, cu adresa nr. 26.1320/25.06.2007 a confirmat că reclamanta a procedat corect.
Același punct de vedere a fost exprimat și de " " B M - societate de consultanță, evaluare și expertize.
Instanța de fond a mai reținut că sunt 5 echipamente individuale care deservesc diferite hale din imobilul proprietatea reclamantei. Indiferent cât sunt de performante și de scumpe ele pot funcționa individual, împreună sau deloc, la opțiunea utilizatorului. Trebuie făcut distincție între "instalații" care deservesc imobilul și "instalații funcționale ale clădirii"., scările, instalațiile sanitare și instalațiile de încălzire sunt instalații funcționale, date ca exemplu în art. 52, al. 2 din nr.HG 44/2004, echipamentele de climatizare neputându-se asimila cu "instalații de încălzire". Instalația presupune o concepție unică și unitară în lipsa căreia clădirea nu poate corespunde destinației. O încălzire centrală deservită de o sursă unică ar fi fost o "instalație", dar aceste condiții nu sunt întrunite în speță.
Tribunalul a considerat că cererea pârâtului de a se efectua o expertiză tehnică pentru a determina ce fel de instalație este cea executată de reclamantă nu este concludentă, nefiind o problemă tehnică, ci de interpretare a unui text de lege ce s-a cerut a fi rezolvată în prezenta cauză, pentru care numai instanța este competentă.
În final, în temeiul prev. art. 274.pr.civ. pârâtul a fost obligat la suma de 1.200 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului B M, solicitând admiterea acestuia, modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul respingerii contestației formulate de către reclamanta "" B M, ca netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a arătat că reclamanta contestă reținerea în sarcina sa a impozitului aferent investițiilor făcute cu "instalația de climatizare", considerând ca nu-l datorează deoarece instalația intră în categoria "aparatelor individuale" de climatizare care în mod corect, potrivit normelor de aplicare a Codului fiscal, nu fac parte din categoria elementelor și instalațiilor funcționale, susținând că aceste instalații "nu sunt înglobate în pereții clădirii și pot fi oricând demontate și montate în altă parte".
Pârâtul a susținut că această poziție nu este veridică, deoarece, așa cum au constatat și inspectorii fiscali, aceste aparate nu pot fi considerate aparate individuale ele neputând funcționa în mod singular, ci sunt încorporate într-o instalație: "tubulatura încorporată în pereți, cu racorduri la instalația de gaz, instalația de distribuție, toate aceste componente nu funcționează independent una de cealaltă", așa încât aceste aparate sunt părți componente ale unei instalații, ce are ca scop încălzirea spațiilor, așa cum reiese și din datele tehnice ale acestor aparate potrivit documentației depuse de reclamantă, respectiv anexa D Aparat și anexa B autorizarea funcționarii aparatului.
A mai precizat pârâtul că pentru punerea în funcțiune au fost necesare: 1. proiect de instalare avizat; 2. aviz pentru combustibil; 3. aviz pentru energie electrică; 4. racorduri evacuare gaze arse; 5. priză aer neopturabilă, etc. deci, nu se pot privi aparatele strict prin individualitatea lor, deoarece în lipsa celorlate părți a sistemului de încălzire acestea nu sunt funcționale, ci trebuiesc privite ca parte componentă a întregii instalații de încălzire.
Aparatele individuale de climatizare sunt acele aparate pentru funcționarea cărora nu este necesar proiect avizat, doar o sursă de energie electrică, putând fi ușor amplasate în spatiile închise pentru menținerea unei anumite temperaturi. În atare ordine de idei, pârâtul precizează că această așa-zisă instalație de climatizare nu este altceva decât o instalație de încălzire care sporește confortul spațiilor și, prin urmare, valoarea clădirii.
Potrivit dispozițiilor pct. 52 alin. 2 partea 2531din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, privind Codul fiscal, "la determinarea valorii de inventar a clădirii se are în vedere însumarea valorilor tuturor elementelor și instalațiilor funcționale ale acesteia, cum sunt: terasele, scările, ascensoarele, instalațiile de iluminat, instalații sanitare, instalații de încălzire, instalații de telecomunicații prin fir si alte asemenea".
Pentru clarificarea acestui aspect - dacă aceste aparate intră sau nu intră în categoria aparatelor individuale, dacă fac parte sau nu dintr-o instalație de încălzire care are și componente introduse în pereții construcției, aspect negat de reclamantă dar nedovedit, pârâtul a considerat că se impune efectuarea unei expertize.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta "" BMa solicitat respingerea recursului formulat ca fiind nefondat și, pe cale de consecință, menținerea dispozițiilor sentinței civile nr. 3.316/10.10.2007 ca fiind temeinice și legale, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea celor solicitate, reclamanta a arătat că prin recursul declarat, formulat pe tipicul unei întâmpinări, recurenta Primăria Municipiului B-M critică sentința instanței de fond sub aspectul calificării aparatelor de climatizare montate la spatiile comerciale proprietatea sa drept aparate de climatizare individuale care nu se iau în calcul la determinarea valorii de inventar a clădirii, considerând că pentru elucidarea acestei probleme s-ar fi impus efectuarea unei expertize tehnice pe care pârâta o solicită în recurs, probă inadmisibilă în condițiile art. 305.pr.civ.
Reclamanta a menționat că această proba nu s-a impus a fi administrată nici la instanța de fond întrucât în cauza nu este vorba de o problemă tehnică, ci de interpretarea unui text de lege respectiv a art. 52 alin. 2 din nr.HG 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente.
Cu privire la starea de fapt dedusă judecății în prezenta cauză, Curtea reține că reclamanta BMa instalat la spațiul comercial, proprietatea sa, cinci aparate de climatizare care mențin temperatura constantă atât vara cât și iarna, fiecare din aceste aparate deservind o hala de 1.000 mp. în cursul anului 2006.
Lucrările au fost recepționate prin procesele-verbale nr. 303, 304, 305 și 306 din 30.06.2006, dintre care obiect al litigiului îl constituie cele ce au făcut obiectul proceselor-verbale nr. 305 și 306/2006, după cum urmează:
- Instalația de climatizare în valoare de 49.4278,73 lei, constând în aparate de climatizare de tipul 2000, respectiv unități ultraperformante de aer condiționat și unități de încălzire cu gaz;
- Instalații de încălzire birouri în valoare de 33.873,10 lei, cu privire la care s-a relevat în cursul dezbaterilor în fața instanței de recurs că s-a procedat la includerea lor în valoarea de inventar a clădirii, fiind achitat și impozitul aferent.
La data de 15.05.2007 s-a întocmit de către Direcția de venituri a Primăriei B M - Serviciul constatare, impunere și control, prin agenții săi constatatori, raportul de inspecție fiscală nr. 5.615/2007, în cadrul căruia s-a constatat faptul că lucrările mai sus menționate nu au fost declarate în vederea stabilirii impozitului suplimentar datorat pentru clădiri, motiv pentru care s-a stabilit cu acest titlu suma de 8.935,8 lei, cu majorări de întârziere aferente în sumă de 1.162,97 lei, modul de calcul al sumelor datorate fiind prezentat în anexa nr. 4 procesului-verbal.
Se susține în cuprinsul procesului-verbal că reclamanta a achitat o parte din suma datorată, astfel încât, la data actului de control debitul restant cu titlu de impozit pe clădiri suplimentar era de 9.869,84 lei, majorările de întârziere fiind în cuantum de 424,4 lei.
La data de 17.05.2007 a fost emisă și decizia de impunere nr. 5.615/2007, pentru sumele de 8.935,8 lei, impozit pe clădiri și 1.162,97 lei, majorări de întârziere.
Reclamanta a contestat aceste acte administrativ-fiscale, contestația fiind soluționată prin dispoziția Primarului Municipiului C-N nr. 12.189/6.07.2007, în sensul respingerii, considerându-se că ea este nefondată prin prisma prev. pct. 52 alin. 2 din Legea nr. 571/2003.
Se constată că prima instanță nu și-a exercitat rolul activ și nu a făcut demersuri în vederea depunerii la dosarul cauzei a tuturor înscrisurilor pertinente, respectiv nu a solicitat depunerea anexelor raportului de inspecție fiscală care cuprindea modul de calcul al sumelor datorate, neexistând la dosar nici contestația formulată de reclamantă și care a fost soluționată prin dispoziția nr. 12.189/2007.
Curtea apreciază că era necesar a fi completată probațiunea în sensul mai sus arătat, întrucât reprezentantele celor două părți nu au fost în măsură să lămurească aspectele legate de modul în care s-a realizat calculul sumelor datorate, sesizându-se neconcordanțele între sumele menționate în raportul de inspecție fiscală și în decizia de impunere și cele ce fac obiectul acțiunii înaintate de reclamantă. Astfel, deși decizia de impunere se referă la sumele mai sus menționate, reclamanta a solicitat instanței anularea actelor administrativ fiscale și exonerarea sa de la plata sumelor de 9.869,84 lei, impozit restant și 424,4 lei, majorări de întârziere.
De asemenea, nu a fost lămurit dacă suma menționată în decizia de impunere se referă atât la lucrările recepționate prin procesul-verbal nr. 306/2006, respectiv la instalațiile de climatizare, cât și la cele ce au făcut obiectul procesului-verbal de recepție nr. 305 din 30.06.2006, respectiv instalații de încălzire birouri.
Curtea apreciază că este necesar a fi cercetate toate aceste aspecte, cu atât mai mult cu cât în raportul de inspecție fiscală, la Cap. Impozitul pe clădiri, sunt menționate și alte sume pentru care s-ar datora acest impozit, pentru anii 2006 - 2007.
Este cu atât mai important a fi lămurite toate aceste chestiuni, cu cât reprezentanta reclamantei a susținut în fața instanței de recurs că sumele aferente pentru instalațiile de încălzire birou, recepționate prin procesul-verbal nr. 305/2006 au fost deja achitate, fără însă ca în acest sens să se depună vreo dovadă la dosarul cauzei.
Prin prisma tuturor mai sus expuse, modul în care prima instanță a soluționat cauza apare ca fiind rezultatul necercetării fondului raportului juridic dedus judecății, motiv pentru care se va face aplicarea disp. art. 20 alin. 3 teza finală din Legea nr. 554/2004, rap. la art. 312 alin. 1 teza I și art. 312 alin. 5.pr.civ. fiind admis recursul declarat de către pârâtul Primarul Municipiului B M și dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Un alt temei pentru aplicarea textelor legale mai sus indicate, îl reprezintă împrejurarea că, prin prisma apărărilor formulate de către pârât prin întâmpinare, prima instanță nu a făcut nici un fel de demers în vederea analizării aplicabilității în cauză a prev. pct. 52 alin. 2 din nr.HG 44/2004, în ceea ce privește posibilitatea de încadrare a instalațiilor de climatizare în categoria "instalațiilor funcționale" ale clădirii, prin prisma caracteristicilor tehnice ale acestora și a modului în care ele au fost montate.
Astfel, prima instanță s-a mărginit la a aprecia că aceste instalații pot fi asimilate aparatelor de climatizare individuale, luând în considerare doar adresa Ministerului Economiei și Finanțelor nr. - din 25.06.2007 ( 15) precum și punctul de vedere al B
Curtea apreciază că aceste înscrisuri nu sunt în măsură să lămurească pe deplin susținerile contradictorii ale părților, întrucât, pe de o parte, la dosarul cauzei nu au fost depuse și anexele adresei prin care reclamanta a solicitat lămuriri în ceea ce privește modul în care trebuie procedat cu privire la înregistrarea fiscală a instalațiilor de climatizare, nefăcându-se nici o referire la susținerile pârâtului conform cărora aceste instalații servesc și la încălzirea spațiilor, iar pentru punerea lor în funcțiune a fost nevoie de proiect de instalare avizat, aviz pentru combustibil și pentru energie electrică, racorduri evacuare gaze arse, etc.
De asemenea, pârâtul a susținut că aceste aparate sunt încorporate într-o instalație funcțională, având tubulatura încorporată în pereți și racorduri la instalația de gaz și de distribuție, neputând funcționa individual una față de cealaltă, aspecte care nu rezultă dacă au fost sau nu analizate de către atunci când s-a emis adresa nr. 261.320/2007.
Mai mult, în cuprinsul acestei adrese se menționează în mod corect faptul că autoritățile administrației publice locale sunt singurele responsabile pentru stabilirea impozitelor și taxelor locale, astfel încât, independent de documentația care a stat la baza emiterii acestui înscris, el nu este opozabil, în sine, pârâtului, în măsura în care acesta înțelege să conteste cele susținute.
Aceste aprecieri sunt valabile, în egală măsură, și în ceea ce privește răspunsul, independent de faptul că este o societate de consultanță, evaluări și expertize, întrucât ar putea fi asimilată, cel mult, unei probe extrajudiciare, care nu poate fi luată în considerare, în măsura în care partea adversă contestă concluziile sale.
Relevant este și faptul că pârâtul a solicitat în fața instanței de fond efectuarea unui raport de expertiză judiciară, care să se pronunțe asupra caracteristicilor tehnice ale acestor instalații de climatizare, urmare a analizării atât a susținerilor reclamantei cât și ale pârâtului, prima instanță apreciind că proba este nerelevantă.
Nu sunt reale, în acest sens susținerile conform cărora aspectele care se încearcă a fi dovedite de către pârât prin administrarea acestei probe, nu sunt probleme tehnice, ci de interpretare a unui text legal, întrucât instanța nu are căderea și nici nu a fost în măsură să înlăture în mod pertinent apărările Primarului Municipiului B
Astfel, Curtea apreciază că era necesară analizarea situației existente la fața locului de către o persoană cu pregătire de specialitate în domeniul construcții - instalații, fiind necesar ca aceasta să detalieze modul de instalare și funcționare a aparatelor în litigiu, urmând să-și exprime punctul de vedere, prin prisma normativelor și reglementărilor în acest domeniu, cu privire la categoria de instalații din care fac parte acestea.
Abia apoi instanța va fi în măsură, în urma analizării și a celorlalte probe existente la dosarul cauzei, să aprecieze dacă investițiile făcute de reclamantă intră sau nu sub incidența prev. pct. 52 alin. 2 teza finală din nr.HG 44/2004.
Pentru toate aceste considerente se va dispune casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Maramureș, urmând ca prima instanță să administreze și orice alte probe pe care le consideră necesare în vederea justei soluționări a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de PRIMARUL MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr. 3.316 din 10 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./29.02.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo, Floarea Tămaș
