Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 339/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 339/2008
Ședința publică din data de 7 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTORI: Delia Marusciac, Mirela Budiu Lucia Brehar
- -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, și împotriva sentinței civile nr.1893 din data de 21.09.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și, având ca obiect anularea autorizațiilor de construire nr. 798/2004 și nr.215/2005.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Ambele recursuri sunt legal timbrate cu 6 lei taxă judiciară de timbru ( filele 6,18 ) și 0,3 lei timbru judiciar, fiecare.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că au fost puse concluzii pe fondul cauzei în ședința publică din data de 31 ianuarie 2008 și au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1.893 din 21.09.2007 pronunțată în dosarul nr. s-a admis acțiunea formulată de către reclamanții, și și s-a dispus anularea autorizațiilor de construire nr. 215/2005 și nr. 798/2004 emise de către pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, în favoarea pârâților, și, pârâții fiind obligați și la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamanților.
Instanța de fond a respins excepția lipsei plângerii prealabile precum și excepția prescripției introducerii plângerii prealabile.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a stabilit că pârâții sunt beneficiarii autorizațiilor de construire nr. 798/17.06.2004 și nr. 215/28.02.2005, prima autorizând un imobil, iar cea de a doua este o autorizație pentru modificarea soluției constructive autorizate prin autorizația de construire nr. 798/2004 și autorizează o construcție cu regim de înălțime pe terenul situat în C-N,-.
A constatat instanța de fond că emiterea celei de a doua autorizații de construire a fost generată de faptul nerespectării de către pârâții, persoane fizice, a dispozițiilor cuprinse în prima autorizație de construire, împrejurare constatată de către organele competente.
A mai constatat instanța de fond că prin nr. 571 din 31.05.2004 s-a aprobat de către Consiliul Local al Municipiului C-N planul urbanistic de detaliu pentru noua construcție ce intenționa a fi realizată de către reclamanți, compusă din, iar în baza proiectului de autorizare și a certificatului de urbanism a fost autorizată efectuarea unei construcții compusă din. De asemenea, instanța de fond a constatat că prin procesul-verbal de recepție și dovadă de luare în folosință definitivă nr. 181/28.03.2005 s-a certificat de către autoritatea competentă faptul că pârâții au edificat imobilul a cărei autorizare s-a aprobat conform nr. 798/2004 și respectiv nr. 215/2005.
Din concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, instanța de fond a constatat că nu au fost respectate distanțele legale față de vecini, atât pe latura vestică cât și pe latura estică și nici înălțimea maximă a construcției prevăzută în proiectul de autorizare a construcției.
De asemenea, conform aceleiași expertize, instanța de fond a constatat că este respectat coeficientul de utilizare a terenului pentru primul tronson, iar în cazul în care se continuă lucrările, este necesară modificarea acestui coeficient, deoarece în forma actuală ar fi permisă doar edificarea unei construcții compusă din.
Tribunalul a mai constatat că avizul pentru aprobarea a fost dat sub condiția obținerii acordului vecinilor, însă în urma contestării valabilității acestora de către presupușii emitenți, au avut loc cercetări penale împotriva învinuitului, care s-au finalizat cu o soluție de scoatere de sub urmărirea penală, confirmată ulterior în căile de atac.
Referitor la regimul de înălțime, tribunalul a reținut din cuprinsul raportului de expertiză că a fost prezentat cu prilejul elaborării a fost prezentat un plan de situație care specifică în mod eronat numărul de nivele al locuințelor situate pe parcelele alăturate, respectiv la ca fiind +M, deși în realitate este, iar la +M, deși în realitate este.
În finalul motivării, tribunalul a arătat că deși a existat o modificare stabilită prin nu se specifică reamplasarea clădii pe latura vestică înspre proprietatea reclamanților, și astfel este încălcată distanța legală prev. de Codul civil față de limita de proprietate a reclamantului.
A reținut instanța de fond că s-a încălcat regimul de înălțime al clădirii față de proiectul de autorizare al lucrărilor de construcții, iar coeficientul de utilizare al terenurilor este la limita maximă admisă, fiind imposibilă respectarea acestuia, în condițiile în care se va realiza cel de-al doilea tronson în forma deja autorizată.
Referitor la excepția lipsei plângerii prealabile, instanța de fond a reținut că reclamanții au respectat această procedură legală conform cererii înregistrate sub nr. 31.912/2/28.04.2005, iar în privința prescrierii dreptului de a formula plângere prealabilă raportat la autorizația de construire nr. 798/17.07.2004, instanța de fond a constatat că acea autorizație și-a extins efectele prin modificarea soluției constructive autorizată inițial în urma emiterii autorizației de construire nr. 215/2005.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții.
În motivarea recursului pârâților, și se critică hotărârea instanței de fond sub următoarele aspecte:
Acordul vecinilor conform disp. art. 33 pct. 4 din Ordinul nr. 1.943/2001 al Ministrului Transporturilor și Amenajării Teritoriului, în cazul de față nu este necesar, astfel încât, în mod greșit instanța de fond a reținut că avizul nr. 14687/431/16.03.2004 pentru aprobarea a fost dat sub condiția obținerii acordului vecinilor.
Cu toate că nu exista o dispoziție legală care să impună prezentarea acestui acord, totuși pârâții au solicitat acordul vecinilor pentru amplasarea construcției, iar plângerea penală formulată de către aceștia prin care au susținut că în realitate nu și-au dat consimțământul a fost în final respinsă.
Susținerile instanței de fond, au arătat pârâții, cu privire la încălcarea distanței față de limita de proprietate sunt nefondate, întrucât există acordul valabil al vecinilor pentru amplasarea construcției sub limitele legale, iar în autorizația de construire nu există o limitare a acestei distanțe.
Au apreciat pârâții că aceasta nu este o prevedere care să atragă nulitatea autorizației de construire, după cum nici nerespectarea soluției constructive autorizate în privința geamurilor de pe latura vestică a clădirii unde s-au montat ferestre cu sticlă mată în loc de geam tip "Nevada", nu este de natură să ducă la anularea autorizației de construire, deoarece constructorul a fost cel care a modificat ulterior soluția aprobată.
La pct. 3 din motivele de recurs, pârâții au arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că prin autorizațiile emise s-au încălcat disp. art. 31 din Regulamentul general de urbanism, întrucât clădirea în litigiu este un imobil compus din +M și nu depășește cu mai mult de două nivele clădirile reclamanților.
Au arătat pârâții că prin actul din 10 mai 2004, reclamanții au consimțit ca pârâții să construiască un imobil de apartamente compus din.
În privința înălțimii reale a clădirii, mai mare decât cea autorizată, pârâții au arătat că această împrejurare nu este de natură să ducă la anulare autorizației de construire, întrucât potrivit art. 56 din Legea nr. 50/1991, autoritatea administrației publice competentă să emită autorizația are obligația de a analiza modul în care construcția corespunde reglementărilor cuprinde în documentația de urbanism și să ia măsurile necesare.
La pct. 4 din motivele de recurs referitor la coeficientul de utilizare a terenului, pârâții au arătat că în ipoteza continuării lucrărilor cu tronsonul doi, fiind necesară modificarea prin hotărârea consiliului local va fi solicitată o nouă autorizație.
Au arătat pârâții că expertul a stabilit că la acest moment se poate realiza o clădire cu două nivele respectiv și astfel -ul astfel aprobat este respectat.
În recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului C-N se solicită modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Pârâtul în motivare susține că instanța de fond a soluționat greșit excepția lipsei de obiect a acțiunii de anulare a celor două autorizații de construire, arătând că autorizația de construire nr. 798/2004 și-a pierdut valabilitatea ca urmare a emiterii autorizației de construire nr. 215/2005, astfel încât acțiunea în anularea acelei autorizații de construire este lipsită de obiect, deoarece acea autorizație nu mai există.
În motivarea recursului, pârâtul a criticat soluția de respingere a excepției lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată având ca obiect anularea autorizației de construire nr. 215/2005 întrucât a arătat în fața instanței de fond că acest act administrativ și-a încetat efectele ca urmare a întocmirii procesului-verbal de recepție și emitere a dovezii de luare în folosință nr. 181 din 28.03.2005.
În ceea ce privește faptul că planul de situație din documentația tehnică ce a stat la baza adoptării prin nr. 571/2004 redă eronat regimul de înălțime al clădirilor învecinate, pârâtul a arătat că indicarea greșită a regimului de înălțime nu are relevanță sub aspectul respectării disp. art. 31 din Regulamentul general de urbanism.
A arătat pârâtul că noțiunea de "nivele" nu este definită în literatura de specialitate, însă în practica urbanistică este unanim admis că aceasta reprezintă raportul suprafața desfășurată a construcției și suprafața construită, iar în speță, așa cum rezultă din memoriul tehnic de arhitectură, suprafața desfășurată este de 1.025,5 mp. iar suprafața construită este de 213,8 mp. astfel încât raportul dintre cele două mărimi este 5. Numărul de nivele calculat în raport de cele două unități, respectiv imobilele învecinate, este de 5. Pe de altă parte, a arătat pârâtul, noțiunea de "demisol" și cea de"mansardă" nu este definită în mod expres în literatura de specialitate, însă cele două noțiuni nu sunt considerate nivele în practica urbanistică.
A mai susținut pârâtul că afirmația instanței referitoare la inexistența unui plan urbanistic care să le permită pârâților efectuarea lucrărilor de construire este inexactă, întrucât la data adoptării nr. 571/2004 exista acordul vecinilor, iar cercetările penale nu au stabilit falsitatea acelor acte.
În ceea ce privește faptul că ar fi fost încălcate disp. art. 33 din Legea nr. 350/2001, pârâtul apreciază că instanța de fond a fost într-o gravă eroare. Astfel, indicii teritorial, respectiv și retragerea clădirilor față de aliniament sunt reglementați prin Sud - Cîmpului aprobat prin nr. 783/2000.
Referitor la încălcarea T, pârâtul susține că instanța de fond reține ca argument în nelegalitatea autorizațiilor de construire o situație ipotetică, fără a avea certitudinea că în momentul în care se va edifica cel de-al doilea tronson pentru care este necesar a se elibera o autorizație de construire, nu va fi respectat.
În privința înălțimii reale a construcției, pârâtul susține că expertul a calculat greșit valoarea rezultată ( 43).
Analizând recursul pârâților din prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
1). Au relevat probele administrate în fața instanței de fond și a arătat și pârâtul Primarul municipiului C-N că acordul vecinilor față de situația faptică a celor două proprietăți învecinate nu era obligatoriu.
Mai mult decât atât, s-a reținut și în Ordonanța din 17 octombrie 2005, din dosarul nr. 1.295/P/2004 ( 170) că soluția de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului este justificată și de faptul că acordul vecinilor nu era necesar pentru obținerea autorizației de construire.
Astfel, reține și Curtea că nu prezintă nici o relevanță dacă actele din 10.05.2004 au fost sau nu au fost semnate de către reclamanți.
Instanța de fond, în privința acestei chestiuni nu a făcut decât să relateze cercetările penale ce au fost efectuate în cauză.
Chiar dacă susținerile pârâților în recurs referitoare la acest aspect sunt corecte, ele nu pot să ducă la admisibilitatea recursului, întrucât, așa cum s-a arătat anterior, nu eventualul fals a determinat anularea autorizației de construire ci alte elemente.
2). În privința încălcării distanței față de limita de proprietate, statuările instanței de fond au la bază concluziile raportului de expertiză.
Este greșit a considera că dacă prin proiect nu a fost respectată limita legală, o astfel de situație de nelegalitate ar fi implicit validată prin emiterea autorizației de construire conform proiectului. Atât proiectul de construcție cât și autorizația de construire trebuie să respecte toate reglementările aplicabile în materia construcțiilor.
Cu privire la distanțele de amplasare a construcției, în raport de vecini, expertul a arătat că: "distanța față de limita de proprietate pe latura vestică este cuprinsă între 0,55 și 0,60. în loc de 0,65, iar față de limita de proprietate față de latura estică este 2,88. în loc de 3,0.".
Singura concluzie ce se poate desprinde din cele relatate de expert este că în realitate distanța legală, în proiect,nueste respectată.
Dispozițiile corespunzătoare din Codul civil referitoare la servituțile distanțelor legale (art. 590 și urm. Cod civil) instituie norme de protecție în beneficiul creditorului obligației și instituie obligația debitorului de a se abține de la orice acte de natură a afecta drepturile recunoscute.
Creditorul obligației poate solicita cu succes respectarea normei legale, după cum poate să și tolereze, prin acțiuni sau inacțiuni, o anumită stare.
În speță, reclamanții, proprietari ai imobilelor învecinate, și-au dat acordul ca pârâții să construiască un imobil conform proiectului nr. 8/2004, compus din +M la o distanță de 0,65. de linia de proprietate pentru și 3. față de.
Pârâții prin autorizația de construire nr. 215/2005 au fost autorizați să construiască un imobil compus din (în condițiile în care reclamanții și-au dat acordul de modificarea a limitelor legale față de proprietățile lor pentru o altă structură a noului imobil, respectiv+.)
Utilizarea acelor acorduri, în fața autorităților emitente, denotărea-credințădin partea pârâților, în condițiile în care acordul reclamanților pentru modificarea distanțelor legale a fost dat în considerarea unei anumite structuri locative.
Din nota internă nr. 152/12.05.2005 ( 29 verso, dosar fond) rezultă că declarațiile vecinilor (acorduri) au fost date pentru eliberarea autorizației de construire nr. 215/28.02.2005.
De asemenea, din declarația reclamantului rezultă că acesta și-a dat acordul pentru construirea sub limitele legale, în condițiile proiectului nr. 08/2004 ( 48).
Acest proiect nu coincide însă cu planul de situație prezentat spre autorizare ( 67, dosar fond) și în baza căruia s-a obținut autorizația de construire nr. 215/2005.
Se poate observa, pe cele două planuri de situație,diferențeîn privința structurii imobilelor propuse a fi construite, respectiv, în proiectul 8/2004 (cel prezentat reclamantului ) și în cel autorizat.
Rezultă deci că prisosință că acordul vecinilor a fost dat în considerarea unei anumite structuri pe înălțime a imobilului și deci nu își poate produce efectele sub aspectul acordului în privința nerespectării distanțelor permise de lege.
3). În cadrul contenciosului-administrativ, instanța investită cu soluționarea cauzei având ca obiect anularea autorizației de construire verifică regularitatea acesteia, în raport de dispozițiile legale ce reglementează regimul juridic al construcțiilor.
Nerespectarea ulterioară a dispozițiilor autorizației de construire, pe parcursul realizării efective a construcției nu determină nelegalitatea autorizației de construire.
În privința înălțimii construcției, instanța de fond greșit reține depășirea faptică a înălțimii construcției menționată în proiect ca motiv de anulare a autorizației de construire. Nerespectarea proiectului aprobat determină alte sancțiuni legale și nu poate conduce la anularea autorizației de construire.
Expertul a relevat că în planul de situație prezentat spre validare, nivelul de înălțime al imobilelor reclamanților a fost evidențiat greșit, respectiv +M și nu + și +M și nu.
Expertul nu a arătat însă care este consecința, sub aspectul legalității autorizației de construire atacate, astfel încât nu se poate specula în această privință.
4). Prin autorizației de construire nr. 215/28.02.2005 ( 6 dosar fond) s-a autorizat realizarea unui imobil cu regimul de înălțime. Din conținutul planului de situație rezultă că beneficiarul autorizației își propune realizarea construcției în două etape.
Expertul a relevat că s-a realizat prima etapă, respectiv primul tronson din construcție.
Fiind deja autorizat, prin autorizației de construire nr. 215/2005, beneficiarul autorizației de construire poate demara lucrările pentru realizarea celui de-al doilea tronson.
Cu privire la acest aspect, expertul a arătat că cel de-al doilea tronson nu se poate încadra în prevăzut prin certificatul de urbanism nr. 2.971/19 august 2004 și că acel coeficient permite doar realizarea unei clădiri cu.
Pârâții sunt deja autorizați să execute, pentru cel de-al doilea tronson, tot.
O cerință esențială, ce determină valabilitatea autorizației de construire din cauză, nu a fost deci respectată.
Reclamanții au cerut verificarea legalității autorizației de construire în raport de momentul emiterii ei.
Nu interesează care va fi conduita ulterioară a beneficiarilor autorizației de construire (dacă vor solicita sau nu vor solicita reautorizarea) întrucât autorizația de construire ce le permite să construiască este viciată sub aspectul unei condiții de legalitate, respectiv respectarea coeficientului de utilizare a terenului.
Autorizația de construire nr. 215/2004 autorizează realizarea unui singur imobil, în două etape. Este un tot unitar și tratează realizarea imobilului în mod unitar în două etape distincte.
Realizarea faptică a primului tronson a generat o modificarea a și deci imposibilitatea viitoare pentru beneficiari de a se mai încadra în limitele autorizației de construire nr. 215/2004.
Vicii de proiectare ale ambelor tronsoane au generat situația actuală care poate fi remediată numai prin anularea autorizației de construire. Proiectul autorizat creează aparența posibilității realizării ambelor tronsoane, în forma autorizată, cu rerspectarea cerintelor, deși în realitate s-a dovedit că acest lucru nu va fi posibil.
În privința recursului primarului Curtea constată că la o parte din criticile acestuia s-a răspuns prin cele arătate anterior.
Cu privire la excepțiile lipsei de obiect a celor două autorizații de construire Curtea constată că cele susținute de către recurent nu sunt întemeiate.
Corect a reținut instanța de fond că se poate proceda la analiza valabilității autorizației de construire nr. 798/2004, întrucât sub efectele acestui act administrativ au fost demarate lucrările de construcție. În privinta autorizației de construire nr. 215/2005, raportat la existența procesului verbal de recepție a lucrării se poate constata că doar o parte din construcția autorizată cu autorizația de construire nr. 215/2005 a fost finalizat astfel încât aceasta nu si-a încetat efectele.
Expertul a arătat că nu a fost indicat în mod corect nivelul de înâlțime al imobilelor învecinate cu cel nou construit însă nu a dezvoltat consecințele acestei stări de fapt. Acest aspect prezintă însă mai puțină relevanță în raport de motivul esențial de anulabilitate a autorizației de construire.
În temeiul art. 277.pr.civ. deoarece s-a aflat în culpă procesulă recurenții vor fii obligați să achite reclamanților 3500 lei iar reclamanților 3500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții, și împotriva sentinței civile nr. 1.893 din 21 septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să le achite intimaților și, suma de 3.500 lei și intimaților și. suma de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red. Dact./2 ex./19.02.2008. Jud.fond: -,.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Mirela Budiu Lucia Brehar
