Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 352/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 352
Ședința publică de la 08 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
Judecător - -
Grefier
La ordine a venit în pronunțare recursul contencios administrativ promovat de recurenții - pârâți și împotriva sentinței civile nr. 133/CA din 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02 aprilie 2009.
CURTEA
-DELIBERÂND-
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 133/CA din 14.05.2008 Tribunalul neamța hotărât următoarele:
- respins excepția lipsei de interes a reclamantei invocată de pârâtul;
- a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei și;
- a constatat nulitatea autorizației de construire nr. 31 din 15.10.2007 emisă de Primarul comunei; a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 304,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția lipsei de interes nu este fondată. este proprietara terenului pe care se află imobilul aparținând pârâtului, iar pentru obținerea certificatului de urbanism și autorizației de construite legiuitorul impune acordul proprietarului terenului, respectiv al reclamantei, care își justifică astfel interesul legitim, fiind întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. l(l) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare.
Prin sentința civilă nr.9254 din 15.11.2005 pronunțată de Judecătoria Brașov, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.417/R din 29.06.2006 a Tribunalului Brașov, admițându-se în parte acțiunea formulată de reclamanta pârâtă Mănăstirea, au fost obligați pârâții - reclamanți și, să lase reclamantei Mănăstirea în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 140 mp înscris în CF 60/N/ sub nr. cadastral 79, precum și terenul în suprafață de 647 mp înscris în CF 59/N sub nr. cadastral 78 ambele terenuri fiind identificate în Raportul de expertiză topografică nr.459/2005. Din sentința civilă susmenționată, precum și din celelalte documente depuse în cauză, rezultă că, calitatea de proprietar a Mănăstirii pe suprafețele de 140 mp și respectiv 647 mp teren intabulat în cartea Funciară conferă, potrivit art.490-494 Cod civil, Mănăstirii un drept de dispoziție, de administrare a acestui teren.
Imobilul, aparținând pârâtului și situat pe terenul Mănăstiri, a fost cumpărat în anul 2000, locuința având un grad de uzură în procent de 90 - 95%, motiv pentru care, în același an a obținut avizul Comisiei Județene a elor Istorice N pentru demolarea casei.
Asupra autorizației de construire nr.31 din 15.10.2007, într-o altă cauză ce a format obiectul dosarului nr-, Tribunalul Neamț - Secția Comercială și Contencios Administrativ, prin sentința civilă nr.33/CA din 22.02.2007 rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr.565 din 21.08.2007 a Curții de APEL BACĂU, a respins acțiunea formulată de și prin care solicitase obligarea Mănăstirii să-și dea acordul pentru emiterea autorizației de construire.
Legea nr. 50/1991, prin art.7(l), referindu-se la actele necesare în vederea emiterii autorizației de construire, enumără la lit. b: dovada titlului de proprietate asupra terenului iar la lit. d avizele și acordurile necesare stabilite prin certificatul de urbanism. În condițiile în care proprietar al terenului este reclamanta Mănăstirea, era obligatoriu acordul acesteia în vederea emiterii autorizației de construire, ori pârâții nu au respectat această obligație.
Totodată, întrucât locuința pârâtului se află în zona de protecție a unui istoric de importantă națională - Mănăstirea, se impune a fi avute în vedere dispozițiile art.3 lit. din Legea nr.50/1991.
Constatând că imobilul pârâtului se află în zona de protecție a Mănăstirii, monument istoric de importanță națională, prin adresa nr.307 din 15.10.2007 Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național a Județului N i-a comunicat pârâtului - urmare controlului efectuat la proprietatea acestuia - că pentru lucrările pe care le preconizează să le efectueze la casă, trebuie să obțină în prealabil avizul Comisie Naționale a elor Istorice.
Autorizația de construire nr.31 din 15.10.2007 a fost emisă fără a se respecta hotărârile judecătorești rămase definitive și irevocabile în ce privește proprietarul terenului - Mănăstirea - cât și zona în care este amplasată construcția, dar și cu încălcarea prevederilor legale în materie, și anume: fără obținerea acordului proprietarului terenului și fără avizul Comisiei Naționale a elor Istorice.
Apărările invocate de pârâți sunt lipsite de suport legal.
Procesul verbal de control privind disciplina în urbanism încheiat de Inspectorul Județean în Construcții N la data de 12.10.2007, prin care s-a recomandat autorității locale eliberarea autorizației de construire solicitată de proprietarul clădirii, nu justifică emiterea de către Primarul comunei a autorizației de construire tară obținerea în prealabil a acordurilor și avizelor impuse în mod imperativ de legiuitor, la care se adaugă hotărârile judecătorești irevocabile obținute de către Mănăstirea în favoarea sa. Urmare petiției formulate de Bisericii Ortodoxe Române, Inspectoratul în Construcții al Județului Nae fectuat un nou control la Primăria comunei având ca obiectiv lucrările de construcții executate aferente consolidării imobilului familiei dar și autorizația de construire nr.31 din 15.10.2007.Controlul efectuat a constat că la emiterea în regim de urgență a autorizației de construire, Primarul comunei nu a respectat și nu a avut în vedere și prevederile Legii nr. 18/1991 și Legii nr.247/20065 motiv pentru care s-a dispus, în sarcina primarului, obligația până la 29.11.2007 de a retrage autorizația de construire nr.31 din 15.10.2007 sau de a solicita anularea acesteia Prefectului Județului N ori instanței de judecată.
Atât Inspectoratul de Stat în Construcții B, cât și Inspectoratul de Poliție al Județului N, au constatat, de asemenea, că lucrările de construcție executate la imobilul aparținând pârâtului nu se încadrau în categoria lucrărilor de consolidare și renovare prevăzute în autorizația de construire nr.31 din 15.10.2007, s-au dărâmat pereți ai casei s-au săpat șanțuri pentru noi fundații fără a se respecta traseele inițiale, sunt executate intervenții la nivelul solului, fără supraveghere arheologică, în aria protejată a Mănăstirii.
În termen legal împotriva deciziei tribunalului au formulat recurs pârâtul, precum și. În motivarea recursului, aceștia au susținut următoarele:
Instanța a admis în mod greșit acțiunea care nu era motivată în drept, această motivare fiind făcută la termenul de judecată la care au avut loc dezbaterile, fiind invocate dispozițiile art. 118 alin. 2 din Codul d e procedură civilă și art. 494 - art. 495 din Codul civil. Ori, admiterea acțiunii pe aceste temeiuri nu era admisibilă pentru următoarele motive: art. 118 alin. 2 din Codul d e procedură civilă a fost abrogat prin art. I, pct. 22 din Legea nr. 219/2005; art. 494 din Codul civil prevede dreptul de accesiune și nu are legătură cu contenciosul administrativ; art. 495 din Codul civil privește aluviunile și nu are nicio legătură cu prezenta cauză.
Acțiunea reclamantei nu prezintă motivele de nulitate, invocându-se doar hotărâri judecătorești pronunțate în litigiile anterioare dintre părți. Ori, potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004 se stabilește care este întinderea controlului actelor administrative. Tot prin lege se stabilește interesul legitim în introducerea unei asemenea acțiuni având în vedere că, potrivit hotărârilor judecătorești invocate de reclamantă, pârâții au un drept de proprietate asupra construcției, drept care implică exercitarea atributelor acestuia, inclusiv dreptul de folosință și de a face acte de administrare și de conservare a bunului.
Instanța și-a motivat soluția pe considerentul că anterior a fost respinsă acțiunea prin care au solicitat reclamantei acordul pentru emiterea autorizației de construire. Ori, autorizația nr. 31/2007 prevede doar lucrări de reparații și consolidare. Această autorizație a fost emisă în baza procesului-verbal de control din 12.10.2007 al Inspectoratului Județean în Construcții N prin care s-a recomandat primarului eliberarea autorizației solicitate de proprietarii clădirii. Lucrările efectuate au fost doar cele prevăzute în autorizația nr. 31/2007, de reparație și consolidare.
Prin întâmpinare Primarul comunei a arăta că autorizație de construire nr. 31/2007 respectă atât dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului, cât și dreptul recurenților asupra construcției.
În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei de interes a reclamantei atâta vreme cât din hotărârile judecătorești invocate de aceasta rezultă fără echivoc calitatea recurenților de proprietari ai construcției, calitate în care au dreptul de a face acte de conservare și administrare a bunului.
Instanța de fond nu a motivat în drept hotărârea.
La termenul din 16.10.2008 a fost invocată din oficiu de către instanță excepția lipsei calității procesuale active a recurentei.
Recursul formulat de
La instanța de fond au avut calitatea de părți, ca reclamantă, Primarul comunei și, ca pârâți. Pentru promovarea recursului împotriva hotărârii primei instanțe sunt legitimate procesual doar persoanele care au avut calitatea de părți în dosarul de fond. Prin urmare, recursul formulat de nu poate fi primit, aceasta neavând calitatea de a promova calea de atac.
Recursul formulat de
Recursul formulat împotriva unei hotărâri trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate a hotărârii atacate și nu critici aduse cuprinsului acțiunii. De aceea, criticile recurentului referitoare la motivarea în drept și în fapt a acțiunii sunt irelevante, cu atât mai mult cu cât temeiurile de drept considerate de recurent ca fiind tardiv invocate și, totodată, inaplicabile, nu au fost reținute de tribunal. Astfel, dispozițiile art. 490-494 din Codul civil nu reprezintă temeiuri de drept pentru admiterea acțiunii în cauza de față, ci au fost redate de tribunal atunci când a făcut referire la sentința civilă nr. 9254/2005 a Judecătoriei Brașov; art. 495 din Codul civil nu a fost nicicum reținut; iar art. 118 pct. 2 din Codul d e procedură civilă a fost invocat de reclamantă în replică, față de faptul că pârâtul invocase excepția lipsei de interes în cadrul dezbaterilor asupra fondului cauzei, însă nu a fost reținut de instanță, prin hotărârea recurată aceasta pronunțându-se asupra excepției.
Este adevărat că prin acțiune reclamanta a invocat hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile care avuseseră loc între părți, însă aceste hotărâri au fost invocate ca justificare a dreptului său de proprietate asupra terenului și a lipsei justificării recurentului de a continua să folosească terenul, prin consolidarea construcției asupra căreia are un drept de proprietate. Motivele de anulare a autorizației de construire sunt cele reținute de tribunal, respectiv nerespectarea dispozițiilor art. 7 alin. 1 lit. b) și d), art. 3 lit. b) din Legea nr. 50/1991. Analiza situației de fapt prin raportare la aceste dispoziții a fost făcută pe larg, astfel că nu se poate reține susținerea recurentului că hotărârea se bazează doar pe hotărârea anterioară prin care a fost respinsă acțiunea de obligare a reclamantei de a-și da acordul pentru obținerea autorizației de construire, nici susținerea potrivit căreia hotărârea nu a fost motivată în drept.
dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului pe care se află construcția pentru a cărei consolidare a fost emisă autorizația de construire anulată de tribunal, hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile care au avut loc între părți constituie unul dintre argumentele pentru care reclamanta are interesul de a solicita anularea respectivei autorizații de construire. Prin autorizația de construire nr. 31/2007 reclamanta a fost vătămată în dreptul său de proprietate, având calitatea de persoană vătămată în acest drept, în sensul art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004. Se are în vedere, sub aspectul interesului, faptul că, prin consolidarea construcției proprietatea recurentului, dreptul acestuia - asupra unei construcții care avea, la data cumpărării, un grad de uzură de 95% și pentru care se obținuse autorizație de demolare - să se prelungească sine die, deși dreptul asupra construcției putea fi exercitat numai pe durata existenței acesteia. Prin urmare, este lipsită de temei și critica hotărârii tribunalului sub aspectul soluționării excepției lipsei de interes a acțiunii.
Pe lângă motivele în fapt și în drept în considerarea cărora tribunalul a anulat autorizația de construire se impune a fi reținut și argumentul de drept al inexistenței vreuneia dintre situațiile în care pot fi autorizate lucrări în regim de urgență, astfel cum sunt prevăzute acestea prin art. 13 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 aprobate prin Ordinul nr. 1430/2005, respectiv avarii, accidente tehnice, calamități ori alte evenimente cu caractere excepțional; așa cum s-a reținut anterior, autorizația în cauză a fost cerută pentru o construcție care avea, la data cumpărării - în anul 2000, un grad de uzură de 95%. Aceste dispoziții sunt pe deplin aplicabile având în vedere faptul că autorizația de construire nr. 31/2007 a fost emisă pentru consolidare și renovare locuință în regim de urgență.
Motivele invocate oral de recurenți la termenul de astăzi, nefiind de ordine publică, nu vor fi analizate întrucât nu au fost formulate în termenul prevăzut de art. 303 alin. 1 din Codul d e procedură civilă.
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că nu există motive de casare ori de modificare a hotărârii recurate.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată avansate în recurs de reclamantă, respectiv onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ formulat de recurentul - pârât împotriva sentinței civile nr. 133/CA din 14.05.2008, pronunțată de Tribunalul neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantăMĂNĂSTIREAși intimatul - pârâtPRIMARUL COMUNEI, JUDEȚUL
Respinge, pentru lipsa calității procesuale active, recursul formulat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 133/CA din 14.05.2008, pronunțată de Tribunalul neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantăMĂNĂSTIREAși intimatul - pârâtPRIMARUL COMUNEI, JUDEȚUL
Obligă recurenții și să plătească intimatei -
reclamante suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.04.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Pt. Judecător, - -- PREȘEDINTE INSTANȚĂ |
Grefier, |
Red.
Red.
3 ex. 22 aprilie 2009
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Maria Violeta Chiriac
