Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 39/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--07.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.39
Ședința publică din 23 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 2: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 3: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Primarul municipiului C, împotriva sentinței civile nr. 265/12.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și, având ca obiect anulare act emis de autoritățile publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat, pentru pârâtul recurent se prezintă consilier juridic, lipsă reclamanți intimați și
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a pârâtului recurent și chitanță privind achitarea taxei judiciare de timbru de 2 lei și timbre judiciare de 0,45 lei, pentru timbrarea recursului.
Reclamantul intimat prezent și reprezentantul pârâtului recurent arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingeri acțiuni reclamanților.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar, concluzi scrise și bon fiscal, reprezentând cheltuieli de judecată în sumă de 49,99 lei.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.265/12.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- a fost admisă acțiunea reclamanților, și împotriva pârâtului Primarul Municipiului C și anulat în parte certificatul de urbanism nr.94/11.04.2007 și nr.97/12.04.2007, emise de pârât, a fost obligat pârâtul să emită pentru reclamanți două certificate de urbanism valabile în scopul pentru care au fost solicitate și la plata daunelor materiale în sumă de 200 lei/lunar, de la data introducerii acțiunii și până la data executării hotărârii, precum și la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- reclamanții, au chemat în judecată Primăria din C, prin primar solicitând instanței să dispună revocarea certificatelor de urbanism nr.94/11.04.2007 (6027/11.04.2007), și nr.97/12.04.2007 (6028/12.04.2007) și obligarea pârâtei să refacă aceste certificate de urbanism eliminând din cuprinsul lor mențiunile de la pag.2. S-a solicitat și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor civile în valoare de 200 lei lunar începând cu data introducerii acțiunii și până la data executării hotărârii.
În motivare reclamanții au arătat că prin cererile nr.6027 și 6028 din 19.03.2007 au solicitat eliberarea certificatelor de urbanism pentru imobilele nr. top. XXV/1 și XXV/2 înscrise în CF 14771 și 14032 C în vederea întocmirii documentației tehnice pentru autorizarea lucrărilor de împrejmuire a acestor imobile, montarea unui porți de acces.
Certificatele le-au fost emise cu mențiunea că nu pot fi folosite în scopul declarat, pe motiv că ar exista un litigiu pentru parcelele respective.
Reclamanții au arătat că situația juridică a imobilelor rezultă din extrasele de CF prin care se atestă fără nici un dubiu că sunt proprietari tabulari ai imobilelor respective.
Au arătat că nu există identitate de obiect și cauză între litigiul invocat de Primărie și imobilele pentru care au solicitat eliberarea certificatelor de urbanism.
Au apreciat că prin mențiunile făcute în certificatele de urbanism care de fapt înseamnă o interdicție și o împiedicare abuzivă de a se folosi și de a împrejmui proprietatea pe care o dețin, administrația locală și-a depășit competențele prin exces de putere. Prin această măsură, au considerat că aceasta le-a produs o gravă vătămare a drepturilor lor de a se folosi de proprietatea privată pe care o dețin, pârâta provocându-le astfel daune.
Reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul că au înțeles să cheme în judecată și primarul Municipiului C, prin formularea menționată în acțiunea introductivă prin care a chemat în judecată " Primăria Municipiului C - prin Primar" ca autoritate emitentă a actelor administrative.
În drept și-au întemeiat acțiunea pe disp. Legii nr.554/2004 și art.998 - 999.civ.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care, pe cale de excepție a invocat, lipsa calității sale procesual pasive, întrucât, în conformitate cu prevederile Legii nr.50/1999 certificatul de urbanism se emite de către autoritățile prevăzute la art.4.
Prin notele de ședință pârâta Primăria Municipiului C față de modificarea acțiunii reclamanților, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive atât a Primăriei, cât și a instituției Primarului Municipiului
În motivare se arată că potrivit art.21 din Legea nr.215/2001 unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, care sunt reprezentate în justiție, după caz, de primar sau președintele consiliului județean.
Potrivit art.20 din aceeași lege municipiile sunt unități administrativ teritoriale în care se exercită autonomia locală și care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale, de unde rezultă, în opinia pârâtei, că numai Municipiul C reprezentat prin primar are calitate procesuală pasivă în cauza de față.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca netemeinică și nelegală, a acțiunii formulate de către reclamanți întrucât terenurile cu nr. top XXV (227/1-226/1/2-275/2/1) și nr. top XXX/2 ( 277/1/2-275/2/2) pentru care s-a solicitat eliberarea certificatelor de urbanism fac obiectul dosarului cu nr- aflat pe rolul ICCJ, motiv pentru care s-au înscris mențiunile contestate în certificatele de urbanism.
În conformitate cu prevederile art.137 Cod procedură civilă instanța de fond s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei C și a primarului ( instituției primarului ) invocate de pârâta primăria Municipiului C tribunalul a reținut că:
Potrivit disp. art.6 al.2 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, certificatul de urbanism se emite de autoritățile prevăzute la art.4, abilitate să autorizeze lucrările de construcții, iar conform art.4, aceste autorități sunt, după caz, președinții consiliilor județene sau primarii localităților.
Ca atare, față de dispozițiile legale incidente speței, tribunalul a constatat că primarul municipiului C ara calitate procesuală pasivă și, în consecință, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a primarului și, pentru aceleași considerente, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că la solicitarea reclamanților, au fost eliberate certificatele de urbanism nr.94/11.04.2007 și nr.97/12.04.2007, în care la pct.3 - regimul tehnic - s-a înscris mențiunea că certificatele eliberate nu pot fi utilizate în scopul declarat întrucât există litigiu pe rol pentru parcelele cu nr.top.XXV/1/277/1 - 276/1/2 - 275/2/1 înscrisă în CF nr.14771 C cu nr. top XXV/2 ( 277/1 - 276/1/2 - 276/2/2 înscrisă în CF nr.14032 C).
Potrivit extraselor de CF proprietarii tabulari ai parcelelor cu nr. de CF și top menționate în certificatele de urbanism sun reclamanții, și.
Potrivit sentinței civile nr.2970/2006, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr.2269/C/2006 definitivă prin nerecurare s-a admis plângerea petenților, și în contradictoriu cu intimata Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară C-S și s-a dispus anularea încheierii de CF nr.127/2006 și radierea din CF nr.14032 și CF nr.14771 Cap rocesului notat dintre Primăria C și reclamantul.
Ca atare, motivarea pârâților că ar exista un proces pe rolul ICCJ pentru parcelele înscrise în CF nr.14771 și 14032 C este neîntemeiată; de altfel, nici înscrisul depus în ședință de judecată din 12.10.2007, respectiv cererea de chemare în judecată formulată de către primarul Municipiului C împotriva pârâtului, reclamant în prezenta cauză nu face dovada existenței procesului menționat deoarece cererea de chemare în judecată este adresată Judecătoriei Caransebeș, nu are certificarea grefei judecătoriei că a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe.
Ca atare, tribunalul a admis capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat refacerea certificatelor de urbanism și, în consecință, a dispus anularea în parte a certificatelor de urbanism nr.94/11.04.2007 și 97/12.04.2007 emise de pârâtul Primarul Municipiului
Prima instanță a obligat pârâtul să emită două certificate de urbanism (din care să elimine mențiunile "nu poate fi utilizat în scopul declarat"), scopul pentru care au fost solicitate, respectiv două certificate de urbanism valabile.
Față de admiterea petitului mai sus menționat prima instanță a admis, în baza art.18 al.3 din Legea nr.544/2004 și cererea reclamanților privind plata despăgubirilor materiale și, ca atare, a obligat pârâtul față de reclamanți la plata sumei de 200 lei lunar, de la data introducerii acțiunii reclamanților și până la data executării prezentei hotărâri.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâtul Primarul mun.
În motivarea recursului său pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei, arătând că în cauză, în raport de prevederile art.4 din Legea nr.50/1991, calitatea de pârât nu poate avea decât autoritatea emitentă a actului atacat - Primarul, a mai arătat că, pe fond, cererea reclamanților nu este întemeiată deoarece părțile se află într-un litigiu în care se contestă legalitatea titlului de proprietate al reclamanților.
Recursul este nefondat.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei C, Curtea reține că prima instanță a admis excepția în discuție încă la fond, iar hotărârea recurată a fost pronunțată în contradictoriu cu Primarul municipiului C, autoritatea publică ce are calitate procesuală pasivă în cauză, astfel cum susține chiar recurentul, în raport de prevederile art.4 din Legea nr.50/1991.Cum prin sentința atacată nu s-a stabilit nicio obligație în sarcina Primăriei C, ci doar în privința Primarului în calitate sa de autoritate publică dotată cu puterea juridică de a emite certificatele de urbanism, potrivit art.4 din Legea nr.50/1991, excepția invocată în motivele de recurs este nefondată și va fi respinsă ca atare.
Curtea constată că nici critica din recurs privind fondul cauzei nu poate fi primită. Recurentul susține că în mod nelegal a fost obligat să elibereze certificatele de urbanism, cu precizarea scopului pentru care au fost solicitate - în vederea obținerii autorizării executării lucrărilor solicitate - deoarece dreptul este litigios. În accepțiunea Legii nr.50/1991, a mai precizat recurentul, certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile administrației publice locale fac cunoscut solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie modificate în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale necesare în vederea autorizării, iar în condițiile în care terenurile în discuție sunt în litigiu, în certificatele de urbanism eliberate reclamanților s-a specificat acest lucru.
Curtea constată că și în această privință hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, sentința recurată fiind dată cu respectarea strictă a prevederilor Legii nr.50/1991 și a probelor administrate în cauză, din care rezultă fără echivoc că în ciuda susținerilor pârâtului, acesta nu a făcut dovada existenței procesului despre care a făcut vorbire, Curtea observă că prima instanță a examinat foarte atent afirmațiile pârâtului și probele administrate, ocazie cu care a constatat că cererea de chemare în judecată depusă în copie la dosar, ca probă a procesului respectiv, adresată Judecătoriei Caransebeș, nu are certificarea grefei, că a fost înregistrată vreodată pe rolul acelei instanței, concluzia pe care a tras-o de aici Tribunalul, fiind cea corectă - nedovedirea procesului despre care pârâtul face vorbire. Curtea mai observă că deși pârâtul precizează în chiar cuprinsul motivelor de recurs că depune la dosar, alăturat recursului, un înscris cu care face dovada celor susținute, în realitate nu a produs o astfel de probă.
În consecință, Curtea constata că recursul pârâtului este nefondat și îl va respinge ca atare, conform art.274 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul să le plătească reclamanților suma de 49,99 lei, cheltuieli de judecată în recurs conform cererii reclamanților și înscrisurilor doveditoare de la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul Primarul municipiului C, împotriva sentinței civile nr. 265/12.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Obligă pârâtul să plătească reclamanților, și suma de 49,99 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 23 ian.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. / 04.02.2008
Tehnored. - /11.02.2008/ 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul C-
Judecători:,
Președinte:Barbă IonelJudecători:Barbă Ionel, Olaru Rodica, Pătru Răzvan
