Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 404/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 404/CA/2008
Ședința publică de la 07 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Marieta Florea
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii și împotriva Deciziei nr.610/21.12.2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
Se constată că s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea contestatorilor.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din data de 31.03.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
- CURTEA DE APEL -
Asupra contestației în anulare de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr- reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului A I, Consiliul Local al Municipiului A I, Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, Agenția pentru Protecția Mediului A, Direcția de Sănătate Publică, solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună:
- anularea parțială a HCL 323/2005 în ceea ce privește Planul Urbanistic de Detaliu pentru obiectivul " și DSV A";
- anularea autorizației de construcție nr. 570/4.10.2006 emisă de Primarul Municipiului A pentru realizarea obiectivului " și DSV A";
- anularea certificatului de urbanism nr. 362 din 15.10.2005 emis de Primăria mun. A I, a Avizului de Mediu nr. 368/20.01.2006 și a Avizului Sanitar nr. 183/13.03.2006.
În motivarea cererii s-a arătat că imobilul ce urmează a fi construit se află la mai puțin de 2 de casa reclamanților iar prin natura activităților ce urmează a fi realizate aici prezintă un pericol iminent pentru reclamanți și pentru populație. Criticile principale aduse actelor atacate se referă la omisiunea obținerii acordului vecinilor atât pentru cât și pentru autorizația de construcție, nerespectarea zonei de protecție prevăzute de 53/1997 de minim 20 de drumul public și 10 de proprietățile învecinate, respectiv a distanțelor fața de proprietatea reclamanților, depășirea POT maxim admis prin.
Prin sentința civilă nr. 1161/CA/4.10.2007 Tribunalul Albaa admis în parte acțiunea reclamanților, a anulat autorizația de construcție nr. 570/2006 emisă de Primarul mun. A I și actele care au stat la baza emiterii sale și a respins cererea privind anularea parțială a HCL 323/2005 adoptată de Consiliul Local A
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut, în esență, următoarele:
În ceea ce privește cererea de anulare a HCL 323/2005 instanța a respins acest capăt de cerere ca urmare a faptului că reclamanții au introdus acțiunea la data de 10.11.2006, cu depășirea termenului de 1 an prevăzut de art. 11 alin. 2 din Legea 554/2004, astfel încât a constatat decăderea reclamanților din dreptul de a solicita anularea parțială a HCL 323/2005.
În ceea ce privește certificatul de urbanism instanța de fond a constatat că nu este un act administrativ întrucât îi lipsește caracterul executoriu, astfel încât nu poate fi atacat ca act de sine stătător în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ formulată în condițiile Legii 554/2004.
În ceea ce privește avizul de mediu nr. 368/20.01.2006 s-a constatat că după contestarea sa prin cererea nr. 5022/26.07.2006 Agenția de Protecție a Mediului A l-a revocat în mod implicit odată cu emiterea unui nou aviz de mediu nr. 6036/12.09.2006, astfel încât analizarea legalității avizului nr. 368/2006 a fost considerată inutilă.
Un aspect asemănător este semnalat în cazul avizului sanitar nr. 183/13.03.2006, care a fost revocat implicit prin emiterea avizului 183/27.09.2006.
Instanța de fond a considerat că Acordul unic a fost emis sub nr. 399/20.09.2006, deci înainte de emiterea Avizului Sanitar 183/27.09.2006, astfel încât a concluzionat că Acordul unic a fost nelegal emis, fără a avea la bază un aviz sanitar valabil eliberat de autoritatea competentă.
Referitor la zona de protecție instanța a constatat că disp. art. 2 din 536/1997 privind distanța între clădiri nu sunt incidente în speță, întrucât ipoteza avută în vedere de legiuitor se referă la două clădiri cu destinația de locuință, ceea ce nu se regăsește în cazul de față; de asemenea, art. 11 din același act normativ se referă la distanța minimă de protecție sanitară între zonele protejate și spitale veterinare, iar art. 15 se referă la unități anume enumerate de textul de lege și nu la case de locuit.
În ceea ce privește acordul vecinilor instanța de fond a considerat că acesta nu este necesar întrucât din de depus la dosar rezultă că activitățile legate de construirea și funcționarea corpului nou de clădire nu eliberează substanțe periculoase în concentrații care pot determina riscuri asupra stării de sănătate a populației din imediata vecinătate.
În ceea ce privește depășirea pot-ului maxim instanța de fond a constatat că pot-ul maxim este de 50% din suprafața terenului, așa cum rezultă din certificatul de urbanism nr. 962/15.09.2005 și Regulamentul.
În planul anexă la -ul aprobat prin HCL 323/2005 se menționează că suprafața construită este de 1218 mp, iar suprafața extinderii este de 320 mp, rezultând astfel un POT de 48%, iar din analiza proiectului tehnic pentru eliberarea autorizației rezultă că suprafața construită existentă este de 1151,5 mp iar suprafața extinderii este de 310,5 mp, rezultând o suprafață totală de 1462 mp, respectiv un POT de 45,7%. Aceste neconcordanțe între și proiectul care a stat la baza obținerii autorizației de construcție sunt de natură să afecteze valabilitatea autorizației de construcție, a apreciat instanța de fond.
În legătură cu distanța față de proprietatea reclamanților instanța de fond a considerat că în speță sunt aplicabile art. 612-613 cod civil și art. 8.3 din. Analizând aceste dispoziții instanța a considerat că distanța minimă obligatorie era de 4,85, iar din analiza planșei AO rezultă că înălțimea la streașină față de proprietatea reclamanților este de 9,70, iar distanța dintre noul corp al clădirii și proprietatea acestora este de 2,00, prin urmare disp. art. 8.3 din Regulamentul nu au fost respectate la elaborarea proiectului.
Prin urmare, având în vedere acest aspect precum și faptul că Acordul unic a fost emis fără a avea la bază un aviz sanitar valabil iar dispozițiile -ului aprobat prin HCL 323/2005 privind dimensionarea nu au fost respectate, instanța de fond a apreciat că autorizația de construcție a fost nelegal emisă și a anulat-o împreună cu toate actele care au stat la baza emiterii ei.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs toate părțile implicate în dosar.
Reclamanții au solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii în întregime a acțiunii lor și anulării parțiale a HCL 323/2005, anulării certificatului de urbanism, avizelor de mediu și sanitar și anularea autorizației și pentru alte considerente cum ar fi lipsa acordului vecinilor.
În expunerea de motive s-a arătat că instanța de fond a apreciat în mod greșit că termenul de 1 an curge indiferent dacă actul atacat le-a fost sau nu comunicat, întrucât HCL 323/2005 nu le-a fost comunicată. De asemenea, se apreciază că era necesar acordul vecinilor întrucât laboratorul produce poluare, prin destinația diferită de edificatele vecine și prin dimensiunile construcției. Referitor la de se susține că este un studiu superficial efectuat de o firmă privată din În ceea ce privește zona de protecție se apreciază că Ordinul 53/1997 este actual și aplicabil în speță, precum și Ordinul 536/1997.
Pârâta Direcția Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Aas olicitat modificarea sentinței și respingerea în întregime a acțiunii reclamanților, în temeiul art. 304 pct. 9 cod pr. civilă.
În expunerea de motive s-a arătat că instanța de fond a anulat toate actele care au stat la baza autorizației de construcție, fără a nominaliza aceste acte în mod expres și încălcând normele de competență materială întrucât a invalidat acte cu privire la care s-a declarat necompetentă să le cenzureze.
Reclamanții au solicitat anularea avizului de mediu 368/20.01.2006, însă instanța de fond a considerat inutilă anularea lui întrucât Agenția l-ar fi revocat implicit prin emiterea unui nou aviz, cu nr. 6039/12.09.2006. În aceste condiții instanța a anulat ce de-al doilea aviz, încălcând prin aceasta principiul disponibilității, consacrat de art. 129 alin. 6 cod pr. civilă, situația fiind similară pentru avizul sanitar 183/13.03.2006 și nr. 183/27.09.2006, instanța neprecizând în dispozitiv care din cele două avize au fost anulate.
Pe fondul cauzei s-a arătat că instanța a greșit atunci când a considerat că Acordul unic a fost emis fără a avea la bază un aviz sanitar și un acord de mediu; avizul sanitar a fost eliberat sub nr. 183/13.03.2006, iar Avizul de mediu sub nr. 368/20.01.2006. Aceste acte avizau și un incinerator ecologic la care ulterior recurenta a renunțat, astfel că cele două avize au fost refăcute, cu înlăturarea incineratorului dar cu păstrarea integrală a conținutului celorlalte lucrări avizate.
Instanța de fond a greșit și în legătură cu POT-ul maxim: dacă cel prevăzut în Regulamentul era de 50 %, iar cel stabilit în era de 48%, recurenta a înțeles să se conformeze acestor acte și a determinat în proiectul de execuție un pot maxim situat sub limita acestora, respectiv de 45,7%. De asemenea, instanța de fond reține că s-au încălcat disp. art. 8.3 din Regulamentul A I, dar reținerea instanței nu este legală. Regulamentul a fost emis în anul 1996, în temeiul HG 525/1996, iar potrivit art. 24 din HG 525/1996 distanțele minime obligatorii față de limitele laterale și posterioare ale parcelei trebuie să respecte Codul civil.
Primarul mun. A I și Consiliul Local A I au formulat recurs împotriva aceleiași sentințe, solicitând modificarea acesteia și respingerea acțiunii reclamanților, invocând în drept art. 304 pct. 9 cod pr. civilă.
În expunerea de motive s-a arătat că instanța de fond a reținut în mod eronat că acordul unic a fost emis nelegal, fără a avea la bază un aviz sanitar și un aviz de mediu valabil eliberate. Cele două acte au fost emise anterior eliberării acordului unic, însă ulterior Direcția Sanitar Veterinară a renunțat la construirea unui incinerator ecologic, iar noile avize au fost emise cu păstrarea integrală a conținutului celorlalte lucrări avizate.
Împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs și pârâta Autoritatea de Sănătate Publică A care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților.
În expunerea de motive s-a arătat că singurul aviz sanitar valabil care putea fi contestat de reclamanți era avizul nr. 183/27.09.2006, iar cu privire la legalitatea acestuia instanța nu s-a pronunțat. La baza emiterii autorizației nr. 570/4.10.2006 a stat avizul sanitar nr. 183/27.09.2006, iar cu toate acestea instanța de fond a considerat că este inutilă analiza legalității acestui aviz.
Împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs și pârâta Agenția pentru Protecția Mediului A care a solicitat modificarea sentinței și menținerea avizului de mediu nr. 6036/12.09.2006 și exonerarea de plata cheltuielilor de judecată, invocând în drept art. 304 pct. 6, 7, 9 și art. 304/1 cod pr. civilă.
În expunerea de motive s-a arătat că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, deoarece reclamanții au înțeles să ceară anularea autorizației de construcție, nu și a actelor care au stat la baza emiterii ei, între care se află și avizul de mediu nr. 6036/12.09.2006. Mai mult, nu s-a putut reține faptul că avizul de mediu a fost dat cu încălcarea vreunei dispoziții legale în vigoare, iar instanța de fond nici nu se pronunță cu privire la solicitarea reclamanților de a anula avizul de mediu nr. 368/20.01.2006, reținând doar că acesta a fost revocat implicit prin emiterea unui nou aviz de mediu, 6036/12.09.2006.
Prin decizia nr.610/21.12.2007 Curtea de APEL ALBA IULIAa respins recursul reclamanților și împotriva sentinței civile nr.1161/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
A admis recursurile declarate de pârâții:
- DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR A;
- PRIMARUL MUNICIPIULUI A I;
- CONSILIUL LOCAL A I;
- AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A (fosta Direcție de Sănătate Publică A);
- AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI A;
A modificat în parte sentința atacată, în sensul că a respins în întregime acțiunea reclamanților și împotriva pârâților:
- CONSILIUL LOCAL A I;
- PRIMARUL MUNICIPIULUI A I;
- DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR A;
- AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A;
- AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI
A menținut dispozițiile sentinței referitoare la respingerea cererii privind anularea parțială a nr. 323/2005 și a înlăturat toate celelalte dispoziții.
A obligat reclamanții să plătească pârâților Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Agenția pentru Protecția Mediului A suma de 7.002,15 lei cheltuieli de judecată conform încheierii nr.3/R/CC/22.01.2008 care face parte integrantă din decizie.
În motivarea deciziei nr.610/2007 s-a reținut că recursurile pârâților sunt fondate pentru că autorizația de construcție a fost anulată greșit de prima instanță, care a interpretat eronat starea de fapt și a reținut în mod greșit că în speță a fost eliberat acordul unic fără a se avea la bază un aviz sanitar și un acord de mediu valabil eliberate. De asemenea, s-a reținut referitor la depășirea POT-ului maxim că cenzura instanței de fond trebuia să intervină doar dacă nu se respectau limitele maxime admise, nu și în cazul în care a existat o neconcordanță în acte referitor la procentul calculat în și cel calculat în proiectul care a stat la baza emiterii autorizației de construcție. Referitor la încălcarea disp.art.8.3 din Regulamentul AIs -a reținut de către instanța de recurs că s-a făcut o interpretare eronată a dispozițiilor în materie, respectiv nr.HG525/1996 de aprobare a Regulamentului.
În ceea ce privește recursul reclamanților s-a constatat în primul rând că este lipsit de interes, întrucât prima instanță a acordat ceea ce s-a solicitat, dispunând anularea autorizației de construcție și a actelor care au stat la baza emiterii acesteia.
Pe fondul motivelor de recurs, s-a reținut că în mod corect cererea reclamanților de anulare a nr.323/2005 a fost considerată ca fiind făcută cu depășirea termenului prevăzut de art.11 alin.1 lit.a din Legea nr.554/2004; de asemenea s-a reținut că nu este fondată nici critica referitoare la necesitatea acordului vecinilor, date fiind concluziile studiului de impact efectuat în cauză și care concluzionează că prin construcția noului corp de clădire și funcționarea acestuia nu se produce poluare de orice fel. S-a mai reținut că nu sunt incidente în cauză dispozițiile nr.536/1997 și Ordinului nr.53/1997 referitoare la distanța dintre clădiri, distanța față de casa reclamanților, zona de protecție de 200 pretinsă de reclamanți și însorirea locuinței. Celelalte susțineri ale recurenților au fost considerate ca neavând suport legal sau probator, fără ca instanța să argumenteze această afirmație.
Împotriva deciziei civile nr.610/2007 au formulat contestație în anulare contestatorii și, care au susținut că instanța de recurs a omis să răspundă la toate motivele de recurs invocate de aceștia și a efectuat calcule matematice greșite atunci când a ajuns la concluzia că nu s-a depășit în speță procentul maxim de ocupare al terenului prin construcția preconizată.
În dezvoltarea motivelor contestației în anulare au arătat că instanța nu a analizat motivul de recurs referitor la punerea reclamanților în imposibilitate de a mai construi pe parcela de teren proprietate personală care se învecinează cu cea a pârâtei, întrucât distanța de la clădire până la limita de proprietate este de 12 și vor fi în imposibilitate să construiască în propria curte o nouă clădire pentru una din fiicele lor, care clădire ar fi umbrită în permanență de clădirea
Un alt motiv de recurs la care Curtea de Apel nu a răspuns în detaliu se învederează de către contestatori a fi caracterul poluant al investiției și necesitatea obținerii acordului vecinilor raportat la prevederile Ordinului nr.723/2003 al care transpune pe plan intern prevederile Regulamentului nr.1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului Uniunii Europene de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman. Au arătat că instanța nu a răspuns motivului de recurs legat de nerespectarea legislației europene în domeniu, care cataloghează laboratoarele sanitar-veterinare ca "întreprinderi intermediare" și care potrivit normelor europene se amplasează lângă un drum național.
În ce privește greșita calculare a procentului maxim de ocupare a terenului (POT) au susținut că există trei corpuri de clădire care nu au fost luate în calcul la stabilirea procentului și că prin însumarea acestora s-ar ajunge la o suprafață construită de 1642 mp, ceea ce ar reprezenta un POT de 51,5 %, fiind astfel depășit cel admis. Tot în această ordine de idei a suprafeței ocupate de construcții, contestatorii au susținut că nu s-a răspuns în nici un mod criticii referitoare la nerespectarea obligației de menținere și de creare de zone verzi cu rol de protecție de minim 20%.
Referitor la servitutea de vedere spre proprietatea vecină, au susținut că instanța a omis să analizeze regulamentele locale ca norme speciale care prevalează în fața normelor speciale generale, ori în regulamentul local al municipiului stabilește din înălțime la cornișă față de proprietatea învecinată.
În cauză au fost depuse întâmpinări de către toți intimații, aceștia solicitând respingerea ca nefondată a contestației în anulare.
Analizând motivele invocate de contestatori raportat la considerentele deciziei atacate și la conținutul motivelor de recurs ale reclamanților, Curtea reține ca fiind întemeiată contestația în anulare din considerentele mai jos expuse.
Conform art.318 Cod pr.civilă "hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
În expunerea de motive a reclamanților și s-a criticat faptul că instanța de fond a considerat neaplicabile prevederile Ordinului nr.723/2003 al și s-a arătat că acest ordin nu este altceva decât transpunerea în legislația internă a Regulamentului () nr.1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului Uniunii Europene. Recurenții au solicitat a fi analizată legalitatea autorizației de construcție raportat la aceste norme europene, arătând că laboratorul pârâtei corespunde noțiunii de întreprindere care depozitează, procesează și intermediază deșeuri, subproduse de origine animală, produse și materii utilizate în nutriția animalelor așa cum sunt definite în art.1 din Regulamentul nr.1774/2002, ca și în Ordonanța nr.42/2004. Au susținut că raportat la aceste reglementări laboratorul preconizat a se construi este un obiectiv poluant, motiv pentru care e necesar în speță a se respecta dispozițiile legale referitoare la acordul vecinilor.
De asemenea, recurenții au criticat neanalizarea legislației europene incidente și față de necesitatea respectării unei zone de protecție, susținând că laboratorul se înscrie în noțiunea de întreprinderi care depozitează, manipulează, prelucrează și distruge materii prime de categoria 1, 2 și 3 din Regulamentul nr.1774/2002 care pentru construcție și autorizare trebuie să respecte prescripțiile din anexa nr.3 capitolul I, cu referire la lit.a care stabilește obligația unei zone de tampon față de drumurile publice sau de incintele învecinate.
Un alt motiv de recurs al recurenților a privit nerespectarea POT-ului față de suprafața deja construită pe terenul pârâtei, precum și nerespectarea dispozițiilor art.34 din nr.HG525/1996 care incumbă obligativitatea de a menține și crea spații verzi în funcție de destinația și capacitatea construcției de minim 20% din suprafața totală a terenului.
Din cuprinsul considerentelor deciziei nr.610/2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în judecarea recursurilor părților se constată că instanța de recurs nu a analizat și nu a răspuns nici unuia din motivele de recurs ale reclamanților, care vizează nerespectarea legislației europene. Nu se face nici o referire la Ordinul nr.723/2003 care transpune în plan intern Regulamentul nr.1774/2002 al Parlamentului European și nu se analizează incidența directă a normelor europene odată cu intrarea României în Instanța de recurs trebuia să analizeze dacă extinderea de laborator sanitar-veterinar ce se preconizează a fi construită raportat la obiectul de activitate al pârâtei A I se încadrează în categoria de întreprinderi intermediare care depozitează, manipulează, prelucrează și distrug materii prime de categoria 1,2 și 3 din Regulamentul nr.1774/2002 și dacă sub acest aspect activitatea ce urmează a se desfășura are caracter poluant, dacă este necesar acordul vecinilor la obținerea autorizației de construcție, dacă este necesară respectarea zonei de protecție și amplasarea obiectivului prin crearea unei zone de tampon față de drumurile publice și de incintele învecinate.
Totodată, se constată că în considerentele deciziei atacate s-a făcut afirmația că instanța de fond trebuia să intervină doar dacă nu se respectau limitele maxime ale POT-ului, ceea ce nu este cazul. S-ar putea deduce că instanța de recurs a făcut un calcul al POT-ului, dar acesta nu este arătat în concret, așa încât nu se poate aprecia dacă s-a strecurat vreo eroare de calcul matematic. Însă, se reține că prin nearătarea procentului maxim de ocupare a terenului reținut de instanța de recurs și a modului în care aceasta l-a stabilit, nu s-a răspuns nici criticii referitoare la nerespectarea procentului maxim de 50% din suprafața de teren ocupată. Tot legat de suprafața construcțiilor autorizate, se constată că nu s-a răspuns nici criticii privind nerespectarea art.34 din nr.HG525/1996 privind obligativitatea menținerii și creării de spații verzi de minim 20% din suprafața totală a terenului.
Din considerentele sus expuse, Curtea de Apel apreciază ca fiind întemeiată contestația în anulare, în baza art.318 Cod pr.civilă, urmând a fi admisă. Va fi anulată decizia atacată în parte și se va stabili termen pentru rejudecarea recursului reclamanților la 29.04.2008.
(continuarea deciziei civile nr.404/07.04.2008)
*
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite contestația în anulare declarată de contestatorii și împotriva deciziei civile nr.610/2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- și în consecință:
Anulează decizia atacată în parte și stabilește termen pentru rejudecarea recursului reclamanților la 29.04.2008, pentru când vor fi citate părțile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./10.04.2008
Jud.recurs -,
Președinte:Elisabeta LazărJudecători:Elisabeta Lazăr, Gabriela Costinaș, Marieta Florea
