Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 5176/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5176
Ședința publică de la 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Mariana Chimoiu
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI împotriva deciziei nr.3449 din 22 septembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit contestatoarea INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI și intimata INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cererea scrisă de la dosar prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 CPC, după care;
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin decizia nr. 3449 din 22 septembrie 2009, Curtea de Apel Craiova - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a admis recursul, a modificat sentinta in sensul admiterii in parte a actiunii, anularii in parte a dispozitiei nr. 32/2009, in sensul inlaturarii sporului de dispozitiv pentru primar si viceprimar.
Pentru a se pronunta astfel, Curtea a retinut ca termenul de un an invocat de instanța de fond și prevăzut de art. II din OUG 136/2006 se aplică doar persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese sau numite și cărora sporul de dificultate le-a fost acordat prin art. I al acestui act normativ ce a introdus art. III în cuprinsul Legii nr. 263/2006.
Prin urmare este întemeiată concluzia la care ajunge instanța de fond, însă numai cu privire la persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese sau numite pentru care sporul de dificultate analizat s-a acordat doar pentru anul 2007.
În același sens, cu referire la primarul și viceprimarul localității se rețin ca incidente și dispozițiile art. 35 din 393/2002 privind statutul aleșilor locali și art. 57 alin.5 din 215/2001 ce prohibesc expres acordarea altor sporuri prevăzute de lege acestora, în afara celor care au o reglementare expresă și derogatorie pentru aleșii locali.
Interpretarea dată de către instanța de fond și justificată așa cum s-a arătat mai sus cu privire la aleșii locali nu poate fi extinsă și la salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar a căror situație este reglementată prin art. II alin. 1 din Legea 263/2006.
Potrivit acestei dispoziții legale, salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de un an calculată de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.
Prin urmare, așa cum rezultă din interpretarea art. II alin. 1 teza a II-a din Legea 263/2006 ce face referire la o acordare anuală a sporului în litigiu, aceasta nu este limitată la termenul de un an de la data intrării în vigoare a Legii 263/2006, singurele condiții pentru acordarea sporului în litigiu fiind aceea ca salariații care beneficiază de acest drept să fie stabiliți anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare iar acordarea să se facă în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.
Analizându-se coroborat dispozițiile art. II alin. 1 din Legea 263/2006 se constată că dispozițiile art. II alin. 1 din Legea 263/2006 nu prevăd expres un termen pentru care se acordă sporul de dificultate salariaților instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar singura diferențiere dintre teza I a art. II alin. 1 din Legea 263/2006 și teza II a aceleiași dispoziții legale fiind aceea că în primul an de la intrarea în vigoare a legii sporul se acordă prin efectul legii (ope legis) iar pentru anii ulteriori stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului se face de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.
Aceeași concluzie rezultă și din analiza comparativă a art. II alin. 1 din Legea 263/2006 cu art. III din Legea 263/2006, introdus prin OUG 136/2006 avându-se în vedere termenele prevăzute de acestea.
Din acest punct de vedere dacă s-ar ajunge la că sporul de dificultate s-ar acorda salariaților numai până la 06.07.2007 (un an de la intrarea în vigoare a acestei legi), iar pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese sau numite până la finele anului 2007 potrivit art. II din OUG 136/2006 a cărui sferă de aplicare a fost delimitată mai sus, consecință ce în mod cert nu a fost urmărită de legiuitor la edictarea dispozițiilor legale analizate, cu atât mai mult cu cât în materia sporurilor acordate persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese sau numite există norme mult mai restrictive instituite prin art. 35 din 393/2002 privind statutul aleșilor locali și art. 57 alin. 5 din 215/2001.
De altfel, și în această materie întâi a fost reglementat sporul de dificultate pentru salariați prin art. II alin. 1 din Legea 263/2006 și numai ulterior, pe cale de excepție s-a acordat acest spor și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese sau numite însă numai limitat la termenul de un an prevăzut de art. II din OUG 136/2006.
În consecință în privința salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar nu se poate reține argumentarea instanței de fond în sensul că sporul în litigiu este limitat la durata de un an de la intrarea în vigoare a Legii 263/2006.
La data de 02.10.2009 recurentul parat Primarul comunei a formulat cerere de lamurire a dispozitivului deciziei nr. 3449 din 22 septembrie 2009, intemeiata pe dispozitiile art. 281/1 civ.Cod Penal, in sensul ca prin hotararea mentionata s-a acordat membrilor Comisiei de Fond Funciar "spor de dificultate" si nu "spor de dispozitiv".
Prin încheierea din 13.10.2009 s-a dispus îndreptarea din oficiu a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 3449/22.09.2009 a Curții de Apel Craiova, în sensul că în loc de "spor de dispozitiv" se va trece corect "spor de dificultate".
Împotriva deciziei nr.. 3449 din 22 septembrie 2009 formulat contestație în anulare Instituția Primarului com., invocând dispozițiile art. 318.pr.civ.
În motivare, contestatoarea a susținut în esență, că dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale deoarece instanța a admis numai în parte recursul, numai pentru salariați deși trebuia să admită recursul în totalitate și pentru primar și viceprimar.
Examinând contestația în anulare prin prisma dispozițiilor legale invocate de contestatoare și în raport de actele existente la dosarul cauzei, instanța apreciază că aceasta nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 318.pr.civ. "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Primul motiv de contestație în anulare vizează așadar eroarea materială.
În accepțiunea legii, eroarea materială nu poate fi decât formală, deci în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului (de exemplu: respingerea ca tardiv a recursului), pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Greșelile materiale la care se referă textul sunt, prin urmare, de ordin procedural, dar de o anumită gravitate, încât au avut drept consecință darea unei soluții greșite, greșelile prevăzute la art. 318 din Codul d e procedură civilă fiind greșeli de fapt, iar nu de judecată. A se interpreta altfel ar însemna a se admite un recurs împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs.
Contestatorul, prin criticile expuse drept motiv al contestației formulate, se referă la chiar fondul cauzei, nemulțumirile sale fiind în legătură cu soluționarea pe fond a pricinii.
Expunerea din prezenta cerere referitoare la faptul că instanța trebuia să admită recursul în totalitate ci nu în parte, nu poate reprezenta motiv al contestației în anulare speciale, întrucât nu se circumscrie în sfera noțiunii de eroare materială, contestatorul transformând această cale de retractare extraordinară într-o veritabilă critică de fond a hotărârii date în recurs.
Față de motivele expuse, instanța constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 318 din Codul d e procedură civilă, urmând a respinge contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 3449 din 22.09.2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI împotriva deciziei nr.3449 din 22 septembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud. -
Tehn.red. /2 ex/
04 ianuarie 2010
Președinte:Laura Mariana ChimoiuJudecători:Laura Mariana Chimoiu, Daniela Vijloi, Gabriela
