Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 545/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 13.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 545
Ședința publică din 14 mai 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Barbă Ionel
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta N împotriva sentinței civile nr. 38/15.01.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Consiliul Local, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul intimat consilier juridic, lipsă reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtului intimat depune la dosar note de ședința, la care este anexat un extras CF al parcelei ce face obiectul contractului de concesiune, pentru a face dovada că terenul aparține domeniului privat al pârâtului intimat.
Curtea, din oficiu, pune în discuție competența materială tribunalului ca primă instanță de contencios administrativ în soluționarea litigiului.
Reprezentantul pârâtului intimat arată că prima instanță competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Arad.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr- la data de 27 noiembrie 2007, reclamanta Nac hemat în judecată, pe calea contenciosului administrativ, pârâtul Consiliul Local al comunei, solicitând constatarea nelegalității și desființarea Hotărârii nr. 87/28.08.2007 și suspendarea acesteia până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în anul 2002 concesionat de la Consiliul Local, în baza unei licitații publice, o suprafață de 4325 mp teren. Din Hotărârea nr. 87/28.08.2007, pârâtul a decis încetarea contractului de concesiune prin care pârâtul a dispus încetarea contractului de concesionare nr. 5649/2.10.2004 încheiat între pârât și reclamantă pentru parcela de 4325 mp, înscrisă în CF 9439, cu nr. 2522/b/1/b/1/2/2/1/1/1/1/1/1/2/1/1/1/1/1/2 și recuperarea redevenței în sumă de 1697 lei cu majorările corespunzătoare
Hotărârea este nelegală având în vedere că obiectul acesteia îl reprezintă administrarea unui bun aparținând domeniului privat al comunei, iar actele de vânzare, închiriere, concesionare și atribuire, efectuate de către un organ al administrației locale reprezintă acte de administrare efectuate de acesta. La adoptarea hotărârii, Consiliul Local a încălcat prevederile art. 45 alin. 3 din Legea 215/2001, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora pentru adoptarea legală a hotărârii era nevoie de o majoritate calificată de 2/3 din numărul consilierilor locali în funcție, având în vedere faptul că, contractul de concesionare în speță reprezintă un act de administrare efectuat de Consiliul local și în consecință, având în vedere că pârâtul are un număr de 15 consilieri locali în funcție, adoptarea hotărârii cu 9 voturi, și nu cu 10 voturi, cât erau necesare, este nelegală.
În conformitate cu prevederile art. 7 din Legea 554/2004, reclamanta artă că a efectuat procedura plângerii prealabile, sesizând Prefectul județului A referitor la nelegalitatea hotărârii adoptate. Întrucât acesta i-a comunicat, prin adresa nr. 7249/01.11.2007 că are la dispoziție termenul de 6 luni pentru a efectua controlul de legalitate a hotărârii, și întrucât Consiliul local al comunei a demarat acțiunea de anulare a contractului de concesionare pe cale civilă, care constituie obiectul dosarului Judecătoriei Arad nr. 10056/2007, fiind nemulțumită de răspunsul primit, a considerat necesar să solicite instanței de contencios administrativ constatarea nelegalității modului de adoptare a hotărârii adoptate, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004 cu modificările și completările ulterioare.
Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul local al comunei a invocat excepția de netimbrare a acțiunii reclamantei, iar pe fond a solicitat respingerea ei, cu motivarea că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 45 alin. 3 din Legea 215/2001, cu modificările și completările ulterioare, pentru că prin hotărârea în speță nu s-a dispus cu privire la administrarea patrimoniului comunei, cu privire la rezilierea unui contract pentru neîndeplinirea culpabilă a obligației de către cealaltă parte. Încetarea acestui contract de concesiune nu aduce atingere patrimoniului comunei. unui teren nu reprezintă un act de dispoziție ci doar un act de cedare temporară a folosinței bunului în conformitate cu prevederile art. 29 alin. 2 din Legea 219/1998.
Prin sentința civilă nr. 38/15.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins acțiuneaîn contencios administrativ exercitată de reclamanta N împotriva pârâtului Consiliul Local al comunei pentru anularea, desființarea și suspendarea Hotărârii nr. 87/28.08.2007; fără cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că prin contractul de concesiune nr. 5649/2.10.2002, pârâtul Consiliul local al comunei i-a concesionat reclamantei, pentru o perioadă de 49 ani începând cu data încheierii contractului, suprafața de 4329 mp. Având în vedere că reclamanta nu și-a respectat obligațiile asumate prin contract, în sensul de a realiza investițiile pe teren investițiile la care s-a obligat, prin hotărârea în speță pârâtul Consiliul local al comunei a dispus încetarea contractului de concesionare și recuperarea debitelor restante de la reclamant.
Cum reclamanta nu contestă aceste aspecte, ci doar legalitatea adoptării hotărârii, în ceea ce privește cvorumul cu care fost adoptată, instanța de fond a constatat că acțiunea nu este întemeiată. Contrar susținerilor reclamantei, în speță nu este vorba de o hotărâre care să vizeze administrarea suprafeței care face obiectul hotărârii. nu reprezintă un act de administrare a acestei suprafețe, iar hotărârea adoptată de către Consiliul local nu face altceva decât să dispună clarificarea situației juridice a parcelei, ca urmare a nerespectării de către reclamantă a obligațiilor asumate prin contract.
Instanța de fond a constatat că adoptarea hotărârii s-a făcut corect cu cvorumul de 9 voturi, nefiind obligatoriu cvorumul special prevăzut de art. 45 alin. 3 din Legea 215/2001, cu modificările și completările ulterioare.
În ce privește cererea de suspendare a executării hotărârii, instanța de fond a respins-o, pentru că reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului pe care-l suferă ca urmare a adoptării ei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta N,solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantei recurente.
În motivarea recursului, reclamanta recurentă Naa rătat că instanța de fond a reținut corect faptul că obiectul litigiului nu a constat în contestarea conținutului hotărârii, ci doar a legalității modului de adoptare a acesteia, însă instanța de fond eronat a reținut faptul că procedura de adoptare a hotărârii atacate nu intră sub incidența prevederilor art. 45 al.3 din Legea nr. 215/2001, considerând că încheierea sau rezilierea un ui contract de concesionare nu ar reprezenta un act de administrare.
Reclamanta recurentă arată că în anul 2002 concesionat de la pârâtul intimat, pe baza unei licitații publice, un teren în suprafață de 4325 mp, la data de 28.08.2007, prin Hotărârea nr. 87, Consiliul Local a decis încetarea contractului de concesiune. Din conținutul hotărârii obiectul acesteia este administrarea unui bun aparținând domeniului privat al comunei, astfel că actele de vânzare, închiriere, concesionare, atribuire efectuate de către un organ al administrației locale reprezintă cu certitudine acte de administrare efectuate de acestea. Fiind vorba de un teren, reclamanta recurentă arată că în această situație devin incidente prevederile art. 45 al.3 din Legea nr. 215/2001, astfel că pentru adoptarea legală a hotărârii atacate era nevoie de o majoritate calificată de 2/3 din numărul consilierilor locali în funcție.
Pârâtul intimat Consiliul Local al comunei a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate.
În motivarea întâmpinării, pârâtul intimat Consiliul Local al comunei arată că prin hotărârea adoptată nu se face trimitere la administrarea suprafeței, ci doar la încetarea contractului datorită nerespectării contractului de concesiune nr. 5649/02.10.2002, precum și a anexei 2 caietului de sarcini, parte integrantă din contract, obligația principală de exploatarea terenului și realizarea investiției nu s-a realizat. unui teren nu reprezintă un act de dispoziție, ci un act de cedare temporară a folosinței acestui bun, prin Legea nr. 213/1998, la art. 29 al.2, legiuitorul menționând precis că bunurile ce vor fi utilizate de concesionar în derularea concesiunii, se împart în mai multe categorii, respectiv: bunuri de retur care revin de plin drept, gratuit și libere de orice sarcini concedentului, la expirarea contractului de concesiune sau la încetarea acestuia, astfel că nu este afectat patrimoniul comunei, de unde rezultă că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 45 al.3 din Legea nr. 215/2001.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Prezentul litigiu are ca obiect anularea hotărârii nr. 87/28.08.2007 a Consiliului Local, hotărâre prin care s-a dispus încetarea contractului de concesiune nr. 5649/2.10.2002, încheiat între Consiliul Local și doamna N.
Curtea reține că respectivul contract de concesiune se referea la exploatarea unei parcele de teren înscrisă în Cartea Funciară nr. 9806, teren proprietate a Statului Român, astfel cum rezultă din copia extrasului de Carte Funciară nr. 9806.
Examinând competența instanțelor de contencios administrativ de soluționarea prezentei acțiuni, Curtea precizează că instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererea de anulare a hotărârii nr. 87/28.08.2007 a Consiliului Local numai în măsura în care acesta este un act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ - Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
În privința naturii juridice a hotărârii nr. 87/28.08.2007 a Consiliului Local, Curtea reamintește, în primul rând, că prin aceasta s-a dispus încetarea contractului de concesiune nr. 5649/2.10.2002, încheiat între Consiliul Local și doamna N, contract care se referea la exploatarea unei parcele de teren aflate în domeniul privat al Statului Român.
Curtea constată că hotărârea nr. 87/28.08.2007 a Consiliului Local este un act unilateral cu caracter individual prin care se pune capăt unui contract de concesionare a unui teren aflat în domeniul privat al Statului Român.
Chiar dacă hotărârea nr. 87/28.08.2007 a Consiliului Local stinge raporturi juridice; acest act nu este emis în regim de putere publică, în condițiile în care contractului de concesiune respectiv nu îi sunt aplicabile dispozițiile care guvernează contractele administrative.
Or, potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, sunt asimilate actelor administrative contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a"bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice".
Întrucât contractul de concesionare a unui teren aflat în domeniul privat al Statului Român nu are ca obiect punerea în valoare a"bunurilor proprietate publică", nu se poate reține că un act prin care se pune capăt unui astfel de contract are natura juridică a unu act administrativ.
Curtea precizează, totodată, că respectivul contract de concesiune a fost încheiat sub imperiul Legii nr. 219 din 25 noiembrie 1998, privind regimul concesiunilor - în prezent abrogată - lege care prevedea, la art. 37, că "nerespectarea de către părțile contractante a obligațiilor cuprinse în contractul de concesiune atrage răspunderea contractuală a părții în culpă".
Nefiind în discuție, așadar, exploatarea unui bun proprietate publică, ci a unui bun proprietate privată a Statului Român, respectiv a unității administrativ-teritoriale, regimul actelor juridice având ca obiect acest bun este supus dreptului comun, în condițiile în care, conform art. 44 alin. 2 teza I din Constituția României, " proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".
În consecință, date fiind acest considerente, Curtea apreciază că instanțele de contencios administrativ nu sunt competente să soluționeze cererea de anulare a hotărârii nr. 87/28.08.2007 a Consiliului Local, hotărâre prin care s-a dispus încetarea contractului de concesiune nr. 5649/2.10.2002, încheiat între Consiliul Local și doamna N.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea apreciază că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 304 punctul 3 Cod de Procedură Civilă, conform cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere "când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe".
Ținând seama de dispozițiile art. 312 alin. 3 teza I Cod de Procedură Civilă, conform cărora "modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi,", precum și de dispozițiile art. 312 alin. 4 Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora "în caz de casare a hotărârii atacate, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3, instanța va trimite dosarul spre judecare instanței judecătorești competente sau organului cu activitate jurisdicțională competent, potrivit legii,Curtea - apreciind că recursul este întemeiat pentru considerentele expuse mai sus - îl va admite, va dispune casarea sentinței civile sentinței civile nr. 38/15.01.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, și va trimite cauza spre rejudecare la instanța competentă - Judecătoria Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta N împotriva sentinței civile nr. 38/15.01.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza la Judecătoria Arad pentru competentă soluționare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./06.06.2008
Tehnored. /13.06.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecători: G,
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Pătru Răzvan, Barbă Ionel
