Contestație act administrativ fiscal. Decizia 544/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 25.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 544
Ședința publică din 14 mai 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Barbă Ionel
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva sentinței civile nr. 105/CA/22.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL T, având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta intimată avocatul, lipsă celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat depune la dosar împuternicirea avocațială pentru reprezentarea în cauză a reclamantei intimate, întâmpinare în 3 exemplare și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial în recurs și cheltuielile efectuate în primă instanță și depune la dosar chitanța privind achitarea de reclamanta intimată a onorariului avocațial și xerocopia ordinului de plată cu care s-a achita contravaloarea expertizei efectuate în primă instanță.
CURTEA
Asupra recursurilor de față constată:
Prin cererea înregistrata la Tribunalul Timiș sub nr. 1791/30/27.07.2006, reclamanta - SRL Tac hemat in judecata pe pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice T si Biroul Vamal T, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună anularea procesului - verbal de control nr.10123/18.04.2006 încheiat de Biroul Vamal T, anularea Deciziei nr.280/119/14.06.2006 emisa de Direcția Generală a Finanțelor Publice T si restituirea sumelor încasate cu titlu diferențe taxe vamale, respectiv suma de 6054 lei.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat ca, prin procesul verbal nr.10123/18.04.2006 încheiat de inspectorul de specialitate din cadrul Biroului Vamal T s-au stabilit in sarcina acesteia obligații vamale in suma de 6054 lei, suma reținută din garanția izolata constituita de reclamanta la Biroul Vamal
Reclamanta a menționat că in temeiul art.77 din Legea nr.141/1997 privind Codul Vamal al României si al art.61 din Legea nr.141/1997, inspectorul a procedat la recalcularea drepturilor vamale aferente " valorii reale " a mărfurilor, reținându-se, in esență faptul ca nu ar fi declarat in vama prețul real al mărfurilor importate. S-a precizat in cerere ca societatea reclamanta a efectuat in data de 14.03.2006 operațiuni de import de confecții îmbrăcăminte, pe baza nr.1.26143/14.03.2006. Așa cum rezulta din procesul verbal de control, pentru reclamanta a fost luata măsura de amânare a determinării definitive a valorii in vama, întrucât conform nr.-/14.03.2006 ar fi declarat la import marfa la o valoare sub limita prevăzută in baza de date statistice ale autorității vamale.
Pârâta Tad epus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii și a arătat că aceasta si Biroul Vamal T nu au personalitate juridica si solicita ca reclamanta sa-si reglementeze cadrul procesual urmând ca după aceasta sa-si exprime poziția fata de contestația formulata de reclamanta.
Parata Tad epus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca fiind netemeinica si nelegala, menținerea celor doua acte administrative ca fiind temeinice, arătând ca, motivul pentru care s-a emis dispoziția de amânare a determinării definitive valorii in vama, înregistrată la BV sub nr.7162/17.03.2006 a fost adus la cunoștința importatorului, comunicându-i-se ca in termen de 30 zile de la ridicarea din vama a mărfurilor importate, are obligația de a prezenta documente pentru susținerea veridicității valorii declarate in vama.
La termenul de judecata din data de 18.09.2006, reclamanta, prin apărător, a învederat primei instanțe că înțelege sa cheme in judecata, in calitate de parați si pe T si
La termenul din 16.10.2006 pârâții organe vamale au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată si menținerea ca temeinice si legale a actelor administrative atacate, arătând ca la data de 14.03.2006 societatea reclamanta a depus la BV I 26143, obiectul importului constituindu-l diverse articole de îmbrăcăminte. In conformitate cu prev.art.1 din HG nr.287/2005 s-a decis amânarea determinării definitive a valorii in vama a bunurilor importate, pentru verificarea veridicității valorii declarate in vama, arătând că din documentele prezentate nu reiese ce procent a fost aplicat pentru marfa înscrisa in declarația vamala de import nr.26143/2006 iar prețul înscris in actul adițional prezentat este pe total livrare, nefiind făcută o departajare pe articole. S-a menționat că valoarea in vama definitiva pentru mărfurile importate de către petenta a fost determinata de autoritatea vamala in baza art.2 din Acordul privind aplicarea art.VII si baza de date statistice a mărfurilor identice sau similare fiind de 23.166 lei.
S-a învederat primei instanțe că diferența de drepturi vamale de import încasată, in suma de 6.054 lei a fost calculata astfel: drepturile vamale calculate la valoarea mărfurilor importate determinate in funcție de prețul mărfurilor identice sau similare din baza de date statistice a autorității vamale sunt in suma de 12.077 lei, calculate la valoarea declarata in vama a mărfurilor importate, excepția art.1 si art.2.
Prin sentința civila nr. 661/CA/27.11.2006, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea reclamantei, reținând in motivarea hotărârii ca din actele depuse nu rezulta clar preturile de vânzare intre cei doi parteneri si nici in actul adițional nu sunt specificate clar preturile mărfurilor.
Împotriva sentinței civile nr. 661/27.11.2006 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timișa formulat recurs reclamanta intimată - SRL
Prin decizia civila nr. 272/12.04.2007, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul reclamantei, a casat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe - Tribunalul Timiș.
Curtea de APEL TIMIȘOARAa reținut in motivarea deciziei ca prima instanță era datoare sa stabilească cu certitudine daca valoarea reala a mărfurilor importate este sau nu aceeași cu tranzacționată de părțile contractante, daca valoarea conținuta in actul adițional la contract este identica cu cea din listele detaliate care au însoțit marfa pe timpul transportului si dac rezulta sau din documentele existente aplicarea unui discount de 45% din prețul de cumpărare de către exportator, la prețul de vânzare către reclamanta.
Cauza a fost a fost înregistrată din nou pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 11.06.2007.
Instanța de fond, după casare, a încuviințat pentru reclamanta proba cu expertiza contabila, la dosarul cauzei fiind depus raportul de expertiza contabila și a reținut că prin procesul verbal de control a valorii in vama nr. -/2006, Biroul Vamal Tap rocedat la executarea sumei de 6.054 lei din garanția constituita, operațiune de vămuire fiind considerata încheiata.
Împotriva acestui reclamanta a formulat contestație, care a fost respinsa prin decizia nr- emisa de către T, care a reținut ca in data de 14.03.2006 - SRL a deschis la BV T operațiunea de import definitiv, obiectul importului a fost diverse articole de îmbrăcăminte.
Dispoziția de amânare a determinării definitive a valorii in vama, înregistrată la BV T sub nr.7162/17.03.2006, a fost adusa la cunoștința importatorului prin care i s-a comunicat ca in termen de 30 de zile de la ridicarea mărfurilor din vama trebuie sa prezinte documente pentru susținerea veridicității valorii declarate in vama.
Prin adresele nr.7541/21.03.2006 si 8537/31.03.2006 reclamanta a depus la BV o serie de documente in termenul legal de 30 de zile de la ridicarea din vama a mărfurilor importate pentru susținerea valorii declarate in vama cu ocazia importului.
In urma verificărilor efectuate de către Biroul Vamal T s-au constatat următoarele că în contractul pentru marfa se menționează ca prețul de vânzare se stabilește cu 45 % din prețul de cumpărare de către exportator de la; la următorul paragraf din contract s-a menționat că valoarea mărfii este diferita de la o valoare la alta de la 10.000 euro la 80.000 euro, interval foarte mare; iar în contractul prezentat nu s-a precizat clar preturile de vânzare intre cei doi parteneri, intervalul fiind mare. De asemenea nici prin actul adițional la contract nu au fost precizate clar preturile mărfurilor, menționându-se clar ca acestea sunt prevăzute in listele de încărcare care însoțesc marfa, prezentate inițial cu ocazia importului, si nu aduc un element nou pentru susținerea valorii declarate in vama.
Din documentele prezentate nu a reieșit ce procent a fost aplicat pentru marfa înscrisă in declarația vamala de import nr.26143/2006 iar prețul înscris in actul adițional prezentat este pe total livrare, nefiind făcută o departajare pe articole.
Prețul art.1 si art.2 din lista articolelor de îmbrăcăminte importate a fost subevaluat, de aceea organul vamal a procedat la recalcularea datoriei vamale de import.
Valoarea declarata in vama a articolelor de importate cu excepția artt.1 si art.2 a fost de 12.077 lei.
Valoarea in vama definitiva pentru mărfurile importate de către petenta a fost determinata de autoritatea vamala in baza art.2 din Acordul privind aplicarea art.VII si baza de date statistice a mărfurilor identice sau similare fiind de 23.166 lei. Diferența de drepturi vamale de import încasată, in suma de 6.054 lei a fost calculata astfel: drepturile vamale calculate la valoarea mărfurilor importate determinate in funcție de prețul mărfurilor identice sau similare din baza de date statistice a autorității vamale sunt in suma de 12.077 lei, calculate la valoarea declarata in vama a mărfurilor importate, excepția art.1 si art.2.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație, iarr instanța de fond, după casare, a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar, precum si concluziile de specialitate exprimate de expertul contabil in expertiza depusa la dosar.
de marfa s-a realizat in baza a doua facturi externe, care, conform contractului, aveau anexate liste de însoțire a mărfii pe timpul transportului. Valoarea cumulata a celor doua facturi, de 24.376,51 Euro este egala cu valoarea prevăzută in actul adițional nr 1 /02.03.2006 la contractul din data de 20.02.2006.In raportul de expertiza s-a precizat ca listele prezentate de societatea reclamanta ca reprezentând documente justificative pentru înregistrarea in gestiunea societății sunt conforme cu cele prezentate in vama. de însoțire a mărfii cuprind elementele obligatorii de identificare a părților contractante, cantitatea importată din fiecare produs, prețul unitar cat si valoarea totala aferenta cantităților totale pe tipuri de produse.
Din raportul de expertiza a rezultat ca prețul plătit partenerului extern pentru importul in speța a fost de 24.376,51 Euro, iar din documentele studiate de către expert acesta nu a identificat existenta unor plați ascunse sau o alta valoare de tranzacție decât cea declarata.
Expertul a statuat in raportul întocmit ca nu exista dovezi in actele contabile ale reclamantei care sa ateste înregistrarea sau plata de sume suplimentare cu titlu de diferențe de preț pentru produsele importate, plățile fiind efectuate pe baza facturilor emise de către furnizor si care au fost urmate de recepții de mărfuri in perioada imediat următoare. Un obiectiv al expertizei încuviințat in cauza a avut ca scop stabilirea daca exista diferențe intre datele înscrise in fata autorităților vamale si cele înregistrate in evidenta contabila a societății. Din studierea actelor contabile si a celorlalte documente expertul a stabilit ca nu exista nici un fel de diferența.
Instanța de fond a reținut din concluziile raportului de expertiza, că se aplica dispozițiile art. 1 al acordului pentru aplicarea art. VII al acordului, fata de împrejurarea ca reclamanta nu intra in sfera de aplicare a nici unuia dintre cazurile de excepție prevăzute de acest articol.
Din ansamblul actelor depuse, precum si din concluziile raportului de expertiza a rezultat că marfa livrată este evidențiată in mod corect atât in documentele vamale cat si in documentele contabile. de preturi care au însoțit marfa pe timpul transportului sunt acceptate atât de furnizor, cat si de comparator ca fiind parte integranta din contract, conținând detaliile necesare stabilirii prețului de achiziție pentru fiecare produs. Expertul a menționat ca reclamanta a pus la dispoziția organului vamal inclusiv documentele emise de către furnizor prin care acesta din urma certifica valoarea mărfurilor vândute, precum si aspectul ca ceea ce nu a avut in vedere organul vamal a fost faptul ca mărfurile importate reprezintă stocuri ramase din sezoanele anterioare, împrejurare in care furnizorul are posibilitatea sa acorde reduceri substanțiale fata de prețul inițial, respectiv 45% din prețul de vânzare cu amânuntul in Germania. In concluziile formulate, expertul a învederat ca valoarea declarata in vama de către reclamanta este cea reala si are la baza documente justificative, anexate la raportul de expertiza întocmit in cauza și a precizat că in speța de fata nu sunt aplicabile prevederile art. 1 din HG nr. 287/2005, pe care organele vamale le-au avut in vedere, fiind incidente dispozițiile art. 1 privind aplicarea articolului VII din Acordul.
Instanța de fond a apreciat că nu exista nici un temei de a înlătura aplicabilitatea prevederilor art. 1 al acordului pentru aplicarea art.VII a Acordului in prezenta cauza.
Prin sentința civilă nr. 105/CA/22.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulata de către reclamanta SRL T, in contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Biroul Vamal T, Autoritatea Națională a Vămilor B și Direcția Regională Vamală T; a dispus anularea procesului verbal de control nr. 10123/18.04.2006 încheiat de paratul Biroul Vamal T, a dispus anularea deciziei nr. 280/119/14.06.2006 emisă de către Direcția Generala a Finanțelor Publice T; a obligat pârâtul Biroul Vamal T la restituirea către reclamanta a sumei de 6054 lei RON, care a fost in mod eronat încasată cu titlu de diferențe taxe vamale; a obligat pârâții la plata către reclamanta a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocat pentru serviciile prestate în primă instanță, recurs și rejudecare după casare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Prin recursul formulat, pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice Tas olicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanțe și respingerea acțiunii reclamantei ca nelegală.
În motivarea recursului, pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice T arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 1 și art. 8 din Acordul general pentru tarife și comerț -, așa cum au fost publicate în Acordul din 12 aprilie 1979, pentru aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife și comerț -, coroborate cu prevederile Decretului nr. 183/11.06.1980, privind acceptarea unor înțelegeri realizate în negocierile comerciale multilaterale din cadrul acestui acord, în sensul că interpretarea dată acestor texte de lege este prea restrânsă, aplicarea normelor de drept în speță fiind redusă numai la primul text de lege, respectiv art. 1 din Acordul, prima instanță nefăcând aplicarea art. 8 din același act normativ, motivând că pentru a pronunța o astfel de hotărâre a avut în vedere expertiza efectuată în cauză.
Atât expertul cât și instanța de fond au analizat determinarea valorii în vamă numai sub aspectul modului cum au fost însoțite mărfurile importate, fără a intra determinarea diferențelor de preț impuse de cheltuielile suportate cu prilejul importului efectuat.
Instanța de fond luând în calcul numai și exclusiv veridicitatea expertizei a omis a face aplicabilitatea prevederilor art. 8 care exceptează de la prevederile art. VII, respectiv art. 1 din Acordul, respectiv art. 1 din Acordul AT. restrângând practic determinarea valorii mărfurilor din vamă importate de către reclamanta intimată.
Instanța de fond a reținut în mod nelegal că prin expertiza efectuată, expertul concluzionat că nu există dovezi în actele contabile care să ateste, înregistrarea sau plata de sume suplimentare cu titlu de diferențe de preț pentru produsele importate, însă este fără putință de tăgadă faptul că excepții de la art. 8 din Acordul, au fost înregistrate ca și cheltuieli efectuate cu prilejul importului de către reclamanta intimată, ca de altfel cheltuielile suportate de oricare dintre importatori fără excepție, elemente pe care expertiza nu le-a scos în evidență la expertizarea valorii în vamă a prețului.
Elementele cuprinse în prevederile art. 8 din Acordul trebuiau incluse în valoarea tranzacției, elemente care reprezintă ajustări ale prețului efectiv plătit sau de plătit, includerea în valoarea de tranzacție a anumitor prestații făcute de cumpărător în favoarea vânzătorului sub forma de mărfuri sau servicii determinate.
Prin recursul formulat, Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T a solicitat în principal, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, iar, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei intimate ca neîntemeiată.
În motivarea recursului pârâta recurentă Autoritatea Națională a Vămilor B prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească netemeinică, procedura de chemare a părților, atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului nefiind îndeplinită conform cerințelor legale.
Autoritatea vamală nu a fost citată în cauză pentru termenele de judecată din datele de 04.09.2007, 04.12.2007 și 22.01.2008, când instanța de fond a procedat la soluționarea fondului fără ca procedura de citare a părților să fie îndeplinită.
Raportul de expertiză nu a fost comunicat pârâtelor, astfel că le-a fost încălcat dreptul la apărare, cu atât mai mult cu cât concluziile expertului au format convingerea instanței de judecată în ceea ce privește soluția pronunțată în cauză.
De asemenea nici convocarea părților de către expert nu a fost făcută în conformitate cu dispozițiile art. 208 al.1 Cod procedură civilă, notificarea expertului pentru întâlnirea părților stabilită pentru data de 24.09.2007 fiind înregistrată la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T la data de 25.09.2007, fiind înregistrată sub nr. 25401/25.09.2007.
Pârâta recurentă consideră că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, aceasta bazându-se în exclusivitate pe concluziile formulate de expert, care se substituie organului constatator vamal, căruia îi revine competența legală de a verifica și determina valoarea definitivă în vamă a bunurilor importate.
Mai arată că contractul prezentata autorității vamale nu precizează clar prețurile de vânzare a bunurilor care fac obiectul acestuia, nici prin actul adițional la contract nu sunt precizate clar prețurile mărfurilor, menționându-se că acestea sunt prevăzute în listele de încărcare care însoțesc marfa, prezentate inițial cu ocazia importului și care nu aduc de fapt nici un element nou pentru susținerea valorii în vamă declarate.
Din analiza documentelor prezentate de reclamanta intimată nu a reieșit procentul care a fost aplicat pentru marfa aferentă declarației vamale de import I nr. 26143/2006. Reclamanta intimată neprezentând și alte documente din care să rezulte clar prețul pentru articolele menționate în procesul verbal de control, valorile în vamă pentru aceste articole au fost stabilite având în vedere prețurile din baza de date a autorității vamale.
Valoarea în vamă definitivă pentru mărfurile importate de către reclamantă a fost determinată de autoritatea vamală în baza art. 2 din Acordul privind aplicarea art. VII și baza de date statistice a mărfurilor identice sau similare.
Reclamanta intimată - " " a formulat întâmpinări la fiecare din recursurile formulate de pârâtele recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Autoritatea Națională a Vămilor B prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În motivarea întâmpinării la recursul formulat de pârâta recurentă Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, reclamanta intimată - SRL a arătat că autoritățile vamale prin consilier juridic au avut termen în cunoștință, reprezentantul acestora prezentându-se în fața instanței, după terminarea dezbaterilor, dar înainte de terminarea ședinței de judecată. De asemenea reclamanta intimată arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre bazată pe întreg probatoriul administrat în cauză, stabilirea cu certitudine a valorii mărfurilor importate în vamă neputând fi realizată decât prin proba cu expertiza contabilă, așa cum a reținut și Curtea de APEL TIMIȘOARA prin decizia de casare cu nr. 272/12.04.2007 pronunțată în dosarul nr-.
În motivarea întâmpinării la recursul formulat de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice, reclamanta intimată - SRL a arătat că motivele de recurs invocate de această pârâtă recurentă sunt neîntemeiate, întrucât la importul ce formează obiectul prezentului litigiu nu au fost cheltuieli care să cuprindă: comisioane, cheltuieli de intermediere, ambalaje, redevențe, drepturi de licență, asigurări, încărcare și descărcare, sau alte cheltuieli anexe, fapt dovedit de reclamanta intimată prin raportul de expertiză contabilă efectuat în acuză, în care expertul a precizat expres că nu au fost alte cheltuieli.
De asemenea cheltuielile de transport au fost declarate de reclamanta intimată la organul vamal prin depunerea copiei facturii ce reprezintă contravaloarea transportului. Nu pretinsele cheltuieli anexe au constituit motivele pentru care organul vamal a aplicat în mod greșit art. II și a dispus reținerea unor sume cu titlu de diferență de taxe vamale, aceste cheltuieli fiind invocate pentru prima dată în recurs, fără să fie reținute în procesul verbal atacat sau în decizia nr. 280/19/14.06.2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Chiar dacă ar fi existat aceste pretinse cheltuieli anexe și s-ar fi impus aplicarea art. 8 din Acordul, procesul verbal atacat este cu atât mai mult nelegal, întrucât organul vamal ar fi fost obligat să adauge aceste cheltuieli la toate produsele importate cu ocazia acelui transport, inclusiv la mărfurile pentru care valoarea declarată în vamă a fost acceptată.
Analizând actele dosarului, criticile recurentelor Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Autoritatea Națională a Vămilor prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Obiectul prezentei cauze constă în evaluarea legalității calculării unor drepturi vamale suplimentare de către autoritățile vamale cu privire la un import efectuat de reclamanta " ", conform declarației vamale de import nr. 26143/14.03.2006.
Curtea reține că la momentul efectuării importului nu s-a calculat definitiv valoarea în vamă a produselor importate, autoritățile vamale susținând că valoarea mărfii importate, astfel cum a fost declarată de importator, era sub limita prevăzută în baza de date statistice a autorității vamale.
În consecință, autoritățile vamale au dispus amânarea determinării definitive a valorii importului pentru 30 de zile, solicitând mai multe documente de la reclamanta " ", în vederea stabilirii acestei valori.
Ulterior, apreciind că documentele depuse de reclamantă nu sunt edificatoare în privința determinării valorii în vamă a bunurilor importate, autoritățile vamale au calculat drepturile vamale pe baza determinării valorii în vamă a bunurilor importate, astfel cum rezulta din baza de date a autorității vamale.
Cu privire la motivul de recurs constând în nelegala citare a Autorității Naționale a Vămilorla judecarea cauzei de către instanța de fond, Curtea reține că la termenul din 19.06.2007, reprezentanta Autorității Naționale a Vămilor s-a prezenta la judecarea cauzei după dezbateri, luând cunoștință de noul termen de judecată, astfel cum rezultă din încheierea de ședință dată la termenul respectiv și atașată la fila 13 din dosarul Tribunalului Timiș.
În consecință, conform art. 153 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, recurenta pârâtă Autoritatea Națională a Vămilor avea termen în cunoștință din 19.06.2007, astfel încât nu se poate reține caracterul viciat al procedurii de citare cu această parte pentru termenele ulterioare datei din 19.06.2007.
În consecință, Curtea apreciază că nu este fondată această critică la adresa sentinței civile recurate.
Cu privire la fondul litigiului, Curtea observă că litigiul este determinat de refuzul autorităților vamale române de a lua în considerare datele prezentate de reclamanta " ", pentru determinarea valorii în vamă a bunurilor care au făcut obiectul unui import în România.
În această privință, art. 77 alin. 1 din Legea nr. 141 din 24 iulie 1997, privind Codul vamal al României - în vigoare la momentul realizării importului și al emiterii actelor contestate de reclamantă - prevede că "procedura de determinare a valorii în vamă este cea prevăzută în Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife și comerț (), încheiat la Geneva la 1 noiembrie 1979, la care România este parte".
Curtea reține, totodată, că Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife și comerț, încheiat la Geneva la 12 aprilie 1979, și protocolul la acest acord, încheiat la Geneva la 1 noiembrie 1979 au fost ratificate de Statul Român prin Decretul nr. 183 din 11 iunie 1980, publicat în Buletinul Oficial nr. 47 din 16 iunie 1980.
Conform art. 1 paragraf 1 din acest Acord, "valoarea în vamă a mărfurilor importate va fi valoarea de tranzacție, adică prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri cînd acestea sînt vîndute pentru export cu destinația țării de import, după o ajustare conform dispozițiilor art. 8, în măsura în care:
a) nu există restricții referitoare la cedarea sau utilizarea mărfurilor de către cumpărător altele decît restricțiile care:
i) sînt impuse sau cerute de lege sau de autoritățile țării de import;
ii) limitează regiunea geografică în care mărfurile pot fi revîndute; sau
iii) nu afectează substanțial valoarea mărfurilor;
b) vînzarea sau prețul nu sînt subordonate unor condiții sau unor prestații a căror valoare nu este determinabilă pentru ceea ce se referă la mărfurile de evaluat;
c) nici o parte a produsului oricărei revînzări, cesiuni sau utilizări ulterioare a mărfurilor de cumpărător nu revine direct sau indirect vînzătorului, afară de cazul în care o ajustare corespunzătoare poate fi operată în virtutea dispozițiilor art. 8; și
d) cumpărătorul și vînzătorul nu sînt legați sau, dacă sînt legați, valoarea de tranzacție să fie acceptabilă în scopuri vamale în virtutea dispozițiilor paragrafului 2 al prezentului articol".
În raport cu aceste reglementări, valoarea în vamă este egală cu valoarea de tranzacție, adică prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile astfel importate.
Or, în vederea stabilirii valorii tranzacției, reclamanta a prezentat actul adițional nr. 1 la contractul din 20.02.2006 cu privire la marfa /, anexat în copie la fila 35 și 36 din dosarul Tribunalului Timiș, act adițional din care rezultă că valoarea totală a mărfii respective este de 24376, 51 euro.
Coroborarea acestui act adițional cu facturile emise de exportator sunt suficiente pentru determinarea valorii tranzacției respective, astfel încât refuzul autorităților vamale de a accepta această valoare ca bază de calcul nu este justificat.
În consecință, în raport cu cele arătate mai sus, Curtea apreciază că soluția instanței de fond este temeinică și legală, urmând a respinge ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă, recursul formulat de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva sentinței civile nr. 105/CA/22.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora "partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", ținând seama că s-a constatat caracterul nefondat al recursului, Curtea va obliga recurentele la plata sumei de 720 lei către reclamanta " ", sumă reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva sentinței civile nr. 105/CA/22.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă recurentele la plata sumei de 720 lei către reclamanta " ", cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./05.06.2008
Tehnored. /13.06.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători:,
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Pătru Răzvan, Barbă Ionel
