Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 573/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.573
Ședința publică din data de 23 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta - T - cu sediul în TARGOVISTE, SOSEAUA G, nr. 9-11, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr. 88 din 29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E munca DAMBOVITA cu sediul în TARGOVISTE, -. PARTER, Cod poștal -, Județ
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, au răspuns recurenta reclamantă - T - reprezentată de consilier juridic și intimatul pârât ITM D reprezentat de consilier juridic B.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este motivat și netimbrat și s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului pârât ITM Părțile prezente, prin reprezentanți, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză și probe de administrat. Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta reclamantă învederează instanței că acele constatări înserate în procesul verbal de control contestat nu sunt reale deoarece controlul efectuat la sediul reclamantei nu avut nici o legătură cu Legea 467/2006. Obiectul controlului l-a reprezentat verificarea aspectelor legate de îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Codul muncii, respectiv salarii și modul de salarizare. Singura dovada a încălcării obligațiilor de informare și consultare a sindicatului este o declarație a unui lider de sindicat. Se mai arată că nu există nici o adresă din partea sindicatului în care să fie atenționați că nu ar fi de acord cu modalitățile de informare și consultare, iar inspectorii de muncă nu aveau dreptul să traseze măsurile pe care le-a anexat procesului verbal de control.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii și anularea procesului verbal în tot.
Consilier juridic B având cuvântul arată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a procesului verbal de control, fiind încheiat în temeiul art. 19(2) din Legea 108/1999. Măsurile din procesul verbal nu au fost contestate de reclamantă, însă nici nu sunt de natură a vătăma în vreun fel recurenta, cele înscrise în actul administrativ intitulat - măsuri, fiind obligații impuse de Legea nr. 467/2007.
Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică cu menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal de control contestat.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la 15.11.2007 la ribunalul Dâmbovița, reclamanta - T - a formulat cerere împotriva procesului verbal de control nr. 14090/27.08.2007 încheiat de Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă D, pentru constatarea netemeiniciei și a nulității acestuia.
În motivarea cererii, reclamanta arată că prin procesul verbal de control s-a constatat că reclamanta nu informează și nu consultă sindicatul reprezentativ din societate asupra aspectelor care țin de relațiile de muncă și de perspectivele economice ale unității, deși aspectele pe care inspectorii le-au verificat s-au referit la salarii și sistemul de salarizare și nu la aspectele reținute. De asemenea mai precizează reclamanta că nu poate înțelege cum poate folosi ITM ca dovada a săvârșirii unei fapte contravenționale o declarație a unui lider de sindicat și nici cum s-a ajuns la concluzia că o multitudine de dosare care se află pe rolul instanței sunt rezultatul neinformării și neconsultării sindicatului, atâta timp cât reclamanta a implementat o modalitate de informare și consultare a sindicatului dinainte de apariția Legii nr. 467/2006.
La prezentul dosar instanța a dispus conexarea dosarului nr- privind cererea reclamantei împotriva procesului verbal de control nr. 14090/27.08.2007 încheiat de ITM.
Reclamanta a depus o serie de acte în dovedirea celor susținute. Pârâta a depus întimpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamantă.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința nr. 88/29.01.2008 prin care a respins cererea formulată de reclamanta - T - în contradictoriu cu pârâta ITM
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în perioada 06 - 10.08.2007 pârâta a efectuat un control la societatea reclamantă având ca obiective verificarea modului în care s- respectat Codul muncii, prin prisma prevederilor art. 40 alin.2 lit. d și e coroborate cu prevederile Legii nr. 467/2006.
În urma acestui control a fost încheiat procesul verbal de control nr. 14090/27.08.200, procesul verbal de contravenție nr. 9050/27.08.2007 și urmare a constatărilor din procesul verbal de control au fost dispuse măsuri. Prin procesul verbal de contravenție a fost aplicată reclamantei sancțiunea contravențională cu amenda în sumă de 35000 lei prevăzută de art. 9 lit. a și lit. din Legea 467/2006 în acest proces-verbal de contravenție făcându-se mențiunea explicită ca documentele aferente controlului constituie parte integrantă a prezentului act. Reclamanta a atacat acest proces-verbal de contravenție, iar plângerea a fost suspendată până la soluționarea prezentei cauze.
Tribunalul a apreciat că operațiunile administrative care stau la baza emiterii unui act administrativ nu pot fi verificate din punct de vedere al temeinicie și legalității lor decât odată cu actul administrativ, lucru pe care instanța nu-l poate face atâta timp cât reclamanta nu a atacat prin cererea formulată si actul administrativ reprezentat de măsuri ci, doar operațiunile administrative prevăzute în procesul-verbal de control. De altfel, cât timp procesul verbal face parte integrantă din procesul-verbal de contravenție, tribunalul apreciază că și în cazul în care s-ar fi atacat și actul administrativ reprezentat de măsurile dispuse, operațiunea administrativă respectiv procesul-verbal de control nu poate fi anulat, pentru că astfel s-ar fi ajuns în mod indirect și pe o cale ocultă la încălcarea art. 5 al. 2 din Legea 554/2004 și s-ar fi soluționat într-un mod indirect o plângere împotriva unui act administrativ procesul-verbal de contravenție care nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ având prevăzută o procedură judiciară specială prin OG 2/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - T - criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că a contestat procesul-verbal în integralitatea sa, neexistând modalitate practica prin care să contestate doar măsurile trasate de inspectorii de muncă, separat, fără a le lega de constatările înscrise în același proces -verbal de control, atâta timp cât există o strânsă legătură între ele.
Instanța de fond a ținut să evidențieze în considerentele sentinței, că potrivit art. 19, al. 1 lit. h din Legea 108/1999 republicată "inspectorii de muncă au dreptul să dispună măsuri atunci când conducătorul persoanei juridice nu își îndeplinește obligațiile legale".
Pe cale de consecință, dacă nu a constatat nerespectarea legii inspectorul de munca nu are dreptul de a trasa astfel de măsuri, nici când constatarea este eronată, inspectorul de muncă nu are dreptul să dispună astfel de măsuri.
Apreciază recurenta că au fost acuzați pe nedrept și nedovedit de nerespectarea unei legi, din cauza acestor constatări eronate, aceasta a dus și la sancționarea contravențională a societății recurente cu suma de 35.000 lei.
La dosarul cauzei, așa cum a reținut instanța de fond există dovezi că, în realitate, în societatea recurentă se respectă prevederile legale cu privire la informarea și consultarea sindicatului.
Învederează recurenta că în societate sunt respectate metodele de informare și consultare, despre care nici pe departe nu se face vorbire în procesul verbal de control sau în cel de contravenție, apreciază absolut nefondată sancțiunea aplicată de inspectorii ITM, care la momentul întocmirii proceselor-verbale nici n-au întrebat cum se informează sau consultă sindicatul.
Solicita admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii și anularea procesului verbal în tot.
La data de 22.04.2008, pârâta formulat întimpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal de control contestat.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art.3041pr. civ., Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.19 alin.2 din Legea 108/1999 republicată, măsurile luate de inspectorii de muncă pot fi contestate pe căile judiciare sau administrative prevăzute de lege.
Primul motiv de recurs, privind inexistența modalității practice prin care să se conteste doar măsurile trasate de inspectorii de muncă, separat, fără a le lega de constatările înscrise în același proces-verbal de control, este nefondat întrucât așa cum am arătat mai sus, măsurile luate de inspectorii de muncă pot fi contestate. De aici rezultă că măsurile luate ca urmare a unor constatări pot fi atacate separat.
Mai mult decât atât, practica judiciară și doctrina au statuat în sensul că procesul-verbal de control nu are caracterul unui act administrativ, întrucât în baza constatărilor, organul abilitat urmează să dispună anumite măsuri. Deci actul administrativ ce poate fi atacat este actul de dispoziție emis(intitulat măsuri) și nu procesul-verbal de control, care a stat la baza emiterii sale.
De asemenea, nefondat este și motivul de recurs privind dreptul inspectorilor de muncă de a dispune măsuri atunci când conducătorul persoanei juridice nu î-și îndeplinește obligațiile legale. Astfel, în cauza de față inspectorii de muncă au fost sesizați de către cu privire la divergențele și dificultățile întâmpinate pe parcursul desfășurării activității în combinat. Pe de altă parte, lipsa de comunicare rezultă și din multitudinea de procese dintre salariați și angajator existente pe rolul instanțelor. Așa fiind nu se poate reține că inspectorii de muncă nu aveau dreptul să dispună măsuri.
Criticile privind sancționarea contravențională exced cadrului procesual de față, având o procedură specială de contestare reglementată de OG nr.2/2001, în cadrul căreia va fi analizată legalitatea sancțiunii aplicate.
Nefondată este și susținerea potrivit căreia obiectul declarat al controlului l-a constituit "îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Codul muncii " și nu Legea 467/2006, știut fiind faptul că relațiile dintre angajat și angajator, precum și relațiile sindicale sunt prevăzute în principal în norma generală dată de Codul muncii, în completarea căruia sunt reglementate uneori dispoziții speciale care aprofundează norma generală, cum este cazul Legii nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare și consultare a angajaților.
Ultimul motiv de recurs privind netemeinicia măsurilor trasate de inspectorii de muncă, în condițiile existenței unui program săptămânal de dialog cu reprezentanții angajaților, este de asemenea nefondat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.5 din Legea nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare și consultare a angajaților, ngajatorii au obligația să informeze și să consulte reprezentanții angajaților, potrivit legislației în vigoare, cu privire la: a) evoluția recentă și evoluția probabilă a activităților și situației economice a întreprinderii; b) situația, structura și evoluția probabilă a ocupării forței de muncă în cadrul întreprinderii, precum și cu privire la eventualele măsuri de anticipare avute în vedere, în special atunci când există o amenințare la adresa locurilor de muncă; c) deciziile care pot duce la modificări importante în organizarea muncii, în relațiile contractuale sau în raporturile de muncă, inclusiv cele vizate de legislația română privind procedurile specifice de informare și consultare în cazul concedierilor colective și al protecției drepturilor angajaților, în cazul transferului întreprinderii. În cauza de față, în baza constatărilor înscrise în anexa 1 s-a impus trasarea următoarei măsuri: angajatorul prin reprezentanții legali desemnați va respecta obligativitățile de informare și consultare a în conformitate cu prevederile art.5 din Legea nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare și consultare a angajaților.
Se poate lesne constata faptul că prin măsurile stabilite, inspectorii de muncă nu au făcut altceva decât să reia dispozițiile legale și să atenționeze societatea asupra obligativității respectării lor. Or, această obligație rezultă din însăși conținutul actului normativ în discuție și nu din măsurile inspectorilor, care nu au făcut decât să reamintească dispozițiile legale.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta - T - cu sediul în TARGOVISTE, SOSEAUA G, nr. 9-11, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr. 88 din 29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCA DAMBOVITA cu sediul în TARGOVISTE, -. PARTER, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- - - - - - -
GREFIER,
Red.DF/DD
2ex./22.05.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
/
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
