Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 623/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 623/
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 2: Tăbăltoc Dan Mircea
Judecător - G -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de Consiliul Local al Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 1056/ca din 28.11.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9 noiembrie 2009, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16 noiembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 1056/ca din 28 noiembrie 2008, Tribunalul Iași, respingând excepția lipsei competenței sale materiale și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, a admis acțiunea formulată de reclamanții, G, și, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului I, dispunând anularea Hotărârii nr. 297/25.07.2005 și a Hotărârii nr. 384/26.09.2005, emise de Consiliul Local I, și constatând că reclamanții din prezenta cauză dețin în coproprietate forțată și perpetuă, împreună cu ceilalți proprietari ai apartamentelor din blocul 1013, spațiile intitulate "boxe-garaje" din blocul 1013.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr. 1162/E/20.06.2007, Tribunalul Iașia respins excepția inadmisibilității cererii având ca obiect anularea Hotărârilor nr. 297 din 25.07.2005 și nr. 384 din 26.09.2005, emise de Consiliul Local I, și că, prin decizia nr. 205/CA din 31.03.2008, a fost admis recursul declarat de reclamanți, casându-se sentința menționată în partea referitoare la respingerea acțiunii de anulare a celor două hotărâri, precum și în partea referitoare la declinarea competenței de soluționare a capătului de cerere vizând constatarea dreptului de proprietate al reclamanților asupra boxelor, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare sub aceste două aspecte, menținându-se sentința primei instanțe în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei I și în ceea ce privește respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenție, împrejurări în raport de care a fost respinsă, conform art. 158 Cod procedură civilă, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, întrucât competența de a soluționa cauza (ambele capete de cerere formulate) fiind stabilită prin decizia obligatorie a instanței de recurs.
Prima instanță a constatat totodată că, în limitele în care a fost investită prin decizia
instanței de recurs, reclamanții au luat cunoștință de hotărârile contestate la data de 31.10.2005 și că, în raport de această dată, este respectat termenul de 6 luni, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, pentru introducerea acțiunii în contencios administrativ.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Consiliul Local I, în capătul de cerere referitor la constatarea dreptului de proprietate al reclamanților asupra spațiilor intitulate "boxe-garaje", prima instanță a reținut că, prin Hotărârea nr. 11/27.01.1997, au trecut în administrarea Consiliului Local I locuințele din fondul locativ de stat ce se aflau în administrarea și că, prin Hotărârea nr. 126/21.07.1997, spațiile cu altă destinație decât cea de locuință au fost trecute în patrimoniul Consiliului Local, spații printre care se numără și cele intitulate "boxe-garaje", ce fac obiectul prezentului litigiu, împrejurări în raport de care excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local I, în capătul de cerere referitor la constatarea dreptului de proprietate al reclamanților, a fost respinsă; recunoscându-se totodată calitatea primarului Municipiului I de a reprezenta interesele Consiliului Local I în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor, aflate pe rol la instanțele judecătorești.
Pentru a analiza legalitatea hotărârilor de consiliu local contestate de către reclamanți, prima instanță a apreciat că, în lumina deciziei Curții de APEL IAȘI, trebuie să stabilească dacă reclamanții justifică dreptul de proprietate asupra acestor boxe și, în funcție de această împrejurare, să stabilească dacă hotărârile prin care s-a decis includerea pe o listă a acestor spații, în vederea vânzării lor prin licitație, și respectiv evacuarea persoanelor care le ocupă, sunt legale sau nu.
În acest sens, prima instanță a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentelor în care locuiesc, situate în blocul 1013, în baza Legii nr. 85/1992, care stipulează că, odată cu dreptul de proprietate asupra apartamentului, proprietarul acestuia dobândește și dreptul de proprietate pe cote-părți asupra dotărilor care, prin natura lor, nu se pot folosi decât în comun, indiferent de tronsonul, scara sau etajul la care se află locuința și spațiul cu o altă destinație.
Referindu-se la spațiile în litigiu, intitulate "boxe-garaje", prima instanță a reținut că acestea sunt situate la subsolul tehnic al blocului, subsol care nu era compartiment la data dării în folosință a blocului, întrucât el fusese proiectat pentru amplasarea dotărilor, utilităților și instalațiilor necesare imobilului, apreciind că, într-o atare situație, aceste spații se încadrează în categoria de spațiu comun al imobilului.
Reținând că, în timp, proprietarii apartamentelor din imobil și-au amenajat în acest loc boxe alimentare, iar ulterior garaje, și că numărul lor este mai mic decât numărul apartamentelor din imobil, prima instanță a constatat că proprietatea exclusivă asupra acestor spații nu poate fi dobândită de nici unul dintre proprietarii de apartamente și că folosința lor nu se poate exercita decât în comun, apreciindu-se că, prin efectul Legii nr. 85/1992, dată fiind natura de spații de folosință comună a acestor așa-zise "boxe-garaje", reclamanții au dobândit un drept de coproprietate forțată și perpetuă asupra lor, din momentul în care au încheiat contracte de vânzare-cumpărare pentru apartamentele în care locuiesc, indiferent de împrejurarea că aceste spații nu au fost menționate în mod expres în contract, considerente pentru care cererea reclamanților, care ocupă în fapt aceste spații, de constatare a faptului că dețin în coproprietate forțată și perpetuă spațiile intitulate "boxe-garaje", din blocul 1013, fost găsită întemeiată.
Raportându-se la acest drept, prima instanță a reținut că 297/25.07.2005, prin care s-a aprobat includerea pe lista anexă a nr. 233/07.05.2003, în categoria spații cu altă destinație, a spațiilor cu destinația de boxe alimentare sau boxe garaj din blocurile 1016, 1013 și 1014, situate în I, - -, în vederea vânzării la licitație, conform Legii nr. 550/2002, precum și nr. 384/26.09.2005, prin care s-a decis evacuarea persoanelor care dețin fără forme legale spațiile menționate, sunt nelegale, ținând cont de faptul că spațiile din subsolul tehnic al blocului 1013 nu pot fi trecute în categoria de spații cu altă destinație din patrimoniul Consiliului Local I, în condițiile în care ele sunt spații de folosință comună, deținute în coproprietate forțată și perpetuă, prin efectul Legii nr. 85/1992, de proprietarii apartamentelor din blocul 1013, dispunându-se, pe cale de consecință, anularea celor două hotărâri contestate, ținând cont și de faptul că, în teoria dreptului administrativ, nu se face
distincție între termenul de nulitate și anulare, în privința actelor administrative nelegal emise.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâtul Consiliul Local I, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod nejustificat s-a reținut că boxele în cauză au fost vândute odată cu locuința, că ele ar fi deținute în coproprietate forțată și perpetuă, prin raportare la terminologia folosită de Legea nr. 114/1996, și că, în atare condiții, nu se putea face aplicațiunea unui act normativ ce nu a existat în momentul vânzării, ignorându-se faptul că boxele în cauză nu au fost niciodată în proprietatea locatarilor, fapt ce rezultă și din cererile de închiriere ce i-au fost adresate, cereri ce nu au fost însă aprobate.
Recurentul mai arată că, împotriva HCL nr. 233/2003 și a HCL nr. 31/2005, locatarii blocului 1015, situat în-, au formulat plângeri, solicitând a li se recunoaște dreptul de proprietate asupra boxelor situate la partea inferioară a imobilului, și că acestea au fost respinse prin hotărâri judecătorești irevocabile, astfel încât și măsura de completare a HCL nr. 233/2003 trebuia considerată a fi legală.
Intimații, G, și ceilalți (?), prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului, pe considerentul că acesta nu este motivat conform art. 304 Cod procedură civilă, xcă nu se poate face o paralelă între prezentul litigiu și cel în care părți au figurat proprietarii apartamentelor situate în blocul 1015 și că, independent de dispozițiile Legii nr. 114/1996, problema coproprietății își află soluționarea în prevederile Codului civil, cele șapte boxe neputând fi evaluate și vândute ca bunuri individual determinate, atâta timp cât ele reprezintă cote părți din construcție.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Hotărârea atacată este supusă, conform art. 20 din Legea nr. 554/2004, doar căii extraordinare de atac a recursului și, în atare situație, potrivit dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, cererea pârâtului nu poate fi limitată la motivele de casare prevăzute în art. 304 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar având libertatea de a cerceta cauza sub toate aspectele, fapt pentru care, excepția nulității recursului, ridicată de intimați, se vădește a fi nefondată, drept pentru care ea urmează a fi respinsă ca atare.
Curtea constată astfel că blocul 1013, situat în I,-, a fost construit din fondurile statului, în baza proiectului nr. 8828/1985, întocmit de Institutul de Cercetare și Proiectare - I, proiect din conținutul căruia rezultă că blocul menționat este amplasat pe un teren denivelat, având cota zero diferită de alte blocuri și că, în stabilirea cotei zero s-a ținut seama de racordarea cu șos. -, iar "în zona unde terenul este mai denivelat (blocurile 1013 și 1016) subsolul tehnic a fost transformat în subsol utilizabil cu posibilități direct de acces dinafară".
Urmare acestei soluții tehnice adoptate, subsolul blocului 1013 fost compartimentat, încă din faza de execuție, în opt spații distincte, din care șapte au primit destinația de boxe, iar cel de al optulea este folosit drept cale de acces secundar, finalizându-se în acest mod propunerea proiectantului de transformare a subsolului în subsol utilizabil.
De altfel, în cauză, părțile nu contestă faptul că în blocul 1013 fost dat în folosință în anul 1986, că cele șapte boxe au fost repartizate pe bază de tabel nominal, câtre trei chiriași la fiecare boxă, că aceste spații nu sunt menționate în cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate după anul 1990, că ele au fost transformate în boxe-garaje, că au avut loc schimbări de locație între locatari, că unii dintre chiriașii inițiali nu mai locuiesc în imobil și că, fără acordul locatorului, boxele în cauză au fost ocupate de către reclamanții din prezenta cauză, mai puțin de reclamantul, care deține în proprietate apartamentul 17 din blocul 1014, unitate constructivă distinctă de blocul 1013, unde locuiesc restul reclamanților.
În atare situație, prima instanță nu avea temei de fapt și de drept pentru a reține că cele șapte boxe, aflate la cota zero a blocului 1013, realizate prin transformarea spațiului în subsol utilizabil, cu acces direct dinafară, încă din faza de edificare a construcției, sunt deținute în mod legal de către reclamanți, validând faptul ocupării în mod voluntar a boxelor, cu ignorarea repartizării inițiale făcute de proprietar, prin recunoașterea unui drept de coproprietate forțată și perpetuă în favoarea acestora, asupra unei părți din construcție ce nu este folosită, în mod
, de către toți deținătorii de apartamente.
Chiar dacă între părțile în litigiu au intervenit acte de vânzare-cumpărare, acestea nu consfințesc transferul dreptului de proprietate decât asupra bunurilor care au făcut obiectul explicit al vânzării-cumpărării, întrucât doar pentru acestea s-a calculat și plătit prețul convenit.
În cauza de față, este necontestat faptul că, la stabilirea prețului vânzării-cumpărării, părțile au luat în calcul, potrivit dispozițiilor Decretului-lege nr. 61/1990, prețul locuinței și valoarea unei cote indivize de numai 5,26 % din suprafața de folosință comună a imobilului, în preț nefiind însă inclusă valoarea boxelor, nici ca bun individual și nici ca o cotă indiviză din suprafața de folosință comună a imobilului.
Or, în anexa nr. 1 la Decretul-lege nr. 61/1990, ce este considerat legea contractului, având în vedere că doar art. 4 din acest act normativ a fost abrogat prin Legea nr. 85/1992, la pct. 10, se prevede în mod explicit că " se evaluează cu prețul de 522 lei/mp suprafață utilă de boxă, iar garajele se evaluează cu prețul de 1.337 lei/mp suprafață utilă de garaj".
Dacă prețurile menționate, obligatorii pentru părțile contractante, nu au fost calculate și plătite, iar spațiile respective nu au fost identificate în mod individual și detaliat în cuprinsul convenției încheiate, prima instanță nu putea reține că a intervenit un transfer de proprietate, între titularul dreptului de proprietate asupra imobilului și persoanele care au cumpărat apartamentul pe care îl ocupau în acest bloc și o cotă-parte din suprafața de folosință comună a imobilului, într-un alt procent decât cel precizat în contract.
Deși s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 85/1992, prima instanță nu a sesizat că dreptul de proprietate pe cote-părți de construcție și instalații, ce se dobândește o dată cu dreptul de proprietate asupra locuinței, vizează exclusiv acele bunuri și dotări care, prin natura lor, nu se pot folosi decât în comun.
Această condiție nu poate fi considerată îndeplinită în cauza de față, atâta timp cât boxele situate la subsolul utilizabil al blocului 1013 nu au fost niciodată folosite, în comun, de către toți locatarii din cele 19 apartamente ce alcătuiesc imobilul, ci de cel mult trei chiriași pe fiecare boxă, în faza inițială, iar în prezent de către reclamanți; nefolosirea spațiilor de către toți locatarii, în mod concomitent și fără nici un fel de obstacole a oricăreia din boxe, nepermițând includerea acestora în categoria de bunuri "ce nu pot fi folosite decât în comun".
Este adevărat că boxele în cauză sunt traversate de rețelele de utilități ale blocului, că instalațiile respective (de apă, canalizare, electricitate) nu pot fi foloosite decât în comun și că acestor dotări reclamanții au dobândit un drept de proprietate pe cote-părți, dar acest fapt nu justifică extinderea regimului de coproprietate forțată și perpetuă și asupra altor părți de construcție, care, prin modul în care au fost proiectate și realizate, nu permit decât restrânsă la doi - trei beneficiari, și nu una comună.
Or, folosirea spațiilor în cauză pentru adăpostirea autoturismelor deținute doar de către o parte din proprietarii apartamentelor situate în blocul 1013, sau pentru păstrarea unor alimente ori bunuri de uz personal, nu conferă fiecărei unități constructive, din cele șapte realizate încă din faza de execuție a imobilului, în parte și în întreg, caracterul de bun de folosință comună forțată, pentru că, în realitate, folosința comună, în forma în care ea a fost concepută și realizată în anul 1986, dispărut prin faptul transformării boxelor în spații de utilizare exclusivă, doar prin voința personală a celor care le ocupă în prezent și care sunt vizați de actele administrative contestate.
Nefiind plătit prețul legal și nevânzându-se niciodată aceste boxe, cu destinație individuală, sau limitată la cel mult trei persoane, prima instanță era obligată să constate că nu a avut loc transferul proprietății asupra bunului de la deținătorul inițial, în ale cărui drepturi a succedat Consiliul Local I, la reclamanții din prezenta cauză, care urmăresc să rămână în posesia spațiului ce-l ocupă în mod voluntar fără să fi plătit prețul prevăzut, pentru acest tip de dotări, de Decretul-lege nr. 61/1990.
Nu se putea reține că reclamanților li s-a încălcat un drept recunoscut de lege sau un interes legitim și pentru faptul că: reclamantul nu figurează ca parte în contractul nr. 60100/1998 (unde cumpărători sunt și ), că reclamantul nu apare în anexa la. nr. 384/2005, că a încheiat contractul nr. 38591/1992 doar pentru apartamentul și cota-parte din blocul 1014, unitate constructivă distinctă de blocul 1013, și că Gad obândit prin contractul nr. 549/11.04.2000, încheiat cu, doar dreptul de proprietate asupra apartamentului 16 și "asupra tuturor părților din imobil care prin natura sau destinația lor sunt în folosința comună a tuturor coproprietarilor" și nu asupra vreuneia din cele șapte boxe identificabile.
În sprijinul acestei concluzii vin chiar și susținerile reclamanților, care, prin precizările aflate la fila 33 din dosarul nr- al Curții de APEL IAȘI, în care s-a pronunțat decizia nr. 205/CA din 31 martie 2008, arată, în mod explicit, că " dreptul de administrare revine Asociației de proprietari a blocului", afirmație de natură a induce ideea că exercițiul dreptului asupra spațiilor, pe care reclamanții le-au transformat în boxe de uz personal, aparține unei alte entități juridice decât persoanelor care au promovat prezenta acțiune.
Ca atare, constatând că s-a aplicat în mod greșit legea, recunoscându-se statutul de bunuri comune unor spații ce nu au fost vândute și care, prin natura lor, nu pot fi folosite în comun de către toți proprietarii locuințelor situate în blocul 1013, fiind totodată, transformate, de către actualii lor posesori, în spații de folosință exclusivă, și că traversarea lor de către rețeaua de utilități a imobilului nu le conferă natura de bun aflat în coproprietate forțată și perpetuă, întrucât această coproprietate se limitează doar la instalațiile respective, și nu și la spațiul ce nu este și nici nu poate fi folosit în comun, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul pârâtului și, pe cale de consecință, va modifica în parte hotărârea atacată.
În fond, constatând că reclamanții nu au dobândit, în condițiile legii, un drept de proprietate, sau de coproprietate forțată, asupra spațiilor concepute și realizate ca spații de folosință restrânsă, prin transformarea, încă din faza de executare a construcției, a subsolului tehnic în subsol utilizabil cu acces direct, separat, din afară, și că simplul fapt al ocupării acelor spații prin excluderea în fapt a altor deținători de locuințe din blocul 1013, nu le poate asigura reclamanților statutul de persoane vătămate, în sensul dat acestui termen de art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 554/2004, Curtea consideră că pârâtul-recurent a rămas proprietarul spațiilor nevândute, denumite boxe-garaj, și că, în această calitate, el are dreptul de a dispune de bunul în cauză; o situație îndoielnică și confuză, în care reclamanții s-au comportat ca fiind proprietari de drept ai boxelor, neputând genera în mod valabil vreun drept în favoarea acestora, considerente pentru care, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, acțiunea reclamanților urmează a fi respinsă, în întregul ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul introdus de pârâtul Consiliul Local al Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 1056/CA din 28.11.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte.
În fond, respinge acțiunea în anulare introdusă de reclamanții, G, și, în contradictor cu pârâtul Consiliul Local I, privitoare la. nr. 297/25.07.2005 și nr. 384/29.06.2005, precum și la cererea de constatare a dreptului de proprietate forțată și perpetuă a reclamanților, împreună cu ceilalți proprietari, a spațiilor denumite "boxe-garaje" din blocul 1013.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
--- - - - - G -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
23.11.2009
Tribunalul Iași - jud.
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Tăbăltoc Dan Mircea
