Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 632/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 632/ Dosar nr-
Ședința publică de la 07 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTORI: Clara Elena Ciapă, Silviu Gabriel Barbu
- -
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.275/R/2008 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV - secția comercială și de contencios administrativ, în dosar nr-, având ca obiect - anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 23 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 30 septembrie 2008, apoi pentru 07 octombrie 2008.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare:
Constată că prin contestația în anulare înregistrată sub nr- la Curtea de APEL BRAȘOV, contestatorul Gas olicitat, în contradictoriu cu intimații Primăria orașului prin primar, Consiliul Județean B, Arhitectul șef al Județului B, și, admiterea contestației în anulare împotriva Deciziei nr.275/R/15.04.2008, motivând că decizia a fost dată cu încălcarea legii, precum și pe baza unor greșeli materiale, anume: hotărârea încalcă art.16 alin.1 din Constituție privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deoarece proprietatea reclamantului contestator este inundată din culpa intimaților, albia pârâului fiind folosită abuziv de intervenienți; art.52 din Constituție, pentru că autorizația de construire nr.55/2006 a provocat sinistrarea contestatorului prin inundare; art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.50/1991 care impune autorizarea de construcții numai pe terenul solicitantului, interzicând construirea și autorizarea pentru terenuri aparținând altor persoane; art.11 alin.1 lit.c din Legea nr.213/1998 care interzice Primăriei să autorizeze ca albia unui râu să fie deținută de particulari și nu exclusiv de autoritățile publice. În privința erorilor materiale din decizia atacată, contestatorul menționează următoarele: instanța de recurs a confundat amplasamentul terenului pentru care a fost acordată autorizația de construire, menționând că a fost dată pentru nr. top 1791/2/3/2/2 și nu pentru nr. top 1785, iar a doua greșeală se referă la confundarea vinovăției emitentului autorizației de construire cu vinovăție beneficiarului pentru nerespectarea ulterioară a dispozițiilor autorizației de construire. Contestatorul a depus la dosar mai multe înscrisuri, inclusiv planșe foto referitoare la terenul în litigiu.
În întâmpinarea depusă la dosar, intimata Primăria Orașului prin Primar a solicitat respingerea contestației în anulare, arătând că toate criticile aduse de contestator deciziei atacate sunt neîntemeiate, fiind trunchiate, conținând elemente de drept care nu sunt aplicabile în speță. Astfel, intimata a arătat că autorizația de construire este legală, la baza ei au stat actele de proprietate și avizele necesare potrivit Legii nr.50/1991, și care sunt la dosarul cauzei, afirmația contestaorului că albia pârâului ar fi pe terenul initmatulu nefiind adevarată, pe terenul respectiv neexistând nici un, ci numai ape pluviale rezultate din căderea ploilor, astfel încât inundarea terenului contestatorului se datorează neglijenței acestuia, care nu și-a amenajat șanț pentru scurgerea apelor pluviale, cum au procedat toți ceilalți vecini. Contestatorul nu a dovedit nici faptul că autorizația de construcție ar fi fost emisă pentru alte numere top decât cele corecte, nedovedind nici faptul că pe acel teren au existat culturi.
Intimatul arhitect șef a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată, arătând și faptul că arhitectul șef a efectuat demersurile legale ce se impuneau, iar măsurile luate trebuiau la îndeplinire de către Primăria orașului. Intimatul Consiliul Județean Bas olicitat respingerea contestației în anulare ca netemeinică și nelegală, motivând în esență că autorizația de construire nr.55/2008 a fost emisă pe baza întregii documentații cerute în acest scop, pe terenul aparținând intimaților și, cu scoaterea din circuitul agricol pe baza documentației corespunzătoare, iar pe teren nu există nici un, după cum atestă adresa emisă de AN Apele Române- În privința apelor pluviale care determină inundarea unui teren, culpa aparține celui care împiedică scurgerea, nu celui care a emis autorizația. Iar autorizația a fost emisă pentru nr. top 1791/2/3/2/2 și nu pentru nr. top 1785, cum susține contestatorul.
La dosar au depus concluzii scrise intimații și, solicitând respingerea contestației în anulare, întrucât este neîntemeiată, terenul pe care au edificat construcția fiind în proprietatea lor privată, iar casa fiind amplasată în mijlocul terenului, nefiind lipită de nicio altă construcție. Eliberarea autorizației s-a făcut pe baza documentației cerute de lege, contraargumentele contestaorului bazându-se pe multe schițe făcute de însuși contestatorul, astfel încât autenticitatea acestora este discutabilă. Intimații mai arată că toate acțiunile contestatorului au rolul de a-i șicana, fapt care se regăsește reținut și într-o rezoluție de procuror din 31.12.2007.
Prin Decizia nr.275/R/15.04.2008, Curtea de APEL BRAȘOV - Secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul recurent G împotriva Sent.civ. nr.137/AF/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ. Pentru a da această hotărâre, Curtea de Apel a reținut următoarele:
Se vor analiza prioritar aspectele procedurale invocate de către recurent care conform susținerilor acestuia atrag nulitatea/nelegalitatea hotărârii pronunțate.
Conform încheierii de ședință publică din 23 octombrie 2007 completul de judecată a fost alcătuit din doi JUDECĂTORI: Clara Elena Ciapă, Silviu Gabriel Barbu C și G. În această ședință s-au pus în discuție excepțiile invocate de părți și s-a acordat cuvântul pe fondul cererii deduse judecății. Cei doi judecători au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii.
Pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru data de 30.10.2007. Sentința civilă 137/AF/2007 s-a pronunțat în data de 30.10.2007 de aceeași doi JUDECĂTORI: Clara Elena Ciapă, Silviu Gabriel Barbu C și G.
Se constată că instanța a fost alcătuită conform dispozițiilor legale, iar hotărârea s-a dat de aceeași judecători care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii. Legea nu impune ca pe tot parcursul desfășurării procesului să fie completul de judecată compus din aceiași JUDECĂTORI: Clara Elena Ciapă, Silviu Gabriel Barbu
Este sancționată doar pronunțarea hotărârii de către alți judecători decât cei care au participat la dezbaterea pe fond (art.304 pct.2 Cod procedură civilă).
Motivul invocat de recurent este deci neîntemeiat.
Din studiul dosarului tribunalului rezultă că toate înscrisurile au fost depuse la dosar anterior ședinței din 23.10.2007 toate părțile putând să le consulte. Singurul care a anexat înscrisuri concluziilor scrise a fost reclamantul.
Lipsa de la dezbateri a reprezentantului intervenienților nu împietează asupra soluției pronunțate. Părțile au dreptul de a participa la fiecare act de procedură, dar nu sunt obligate în acest sens, judecarea putând să se realizeze chiar în lipsa părților. Concluziile scrise depuse de intervenienți se raportează la probele administrate în dosar. Afirmațiile intervenienților, ca și ale reclamantului și pârâților sunt analizate de instanța de judecată prin prisma înscrisurilor existente.
Se constatată că recurentului reclamant i s-a respectat dreptul de acces la justiție și respectiv dreptul de apărare în speță.
Recurentul nu a criticat modul de soluționare a excepțiilor, ci doar respingerea acțiunii sale pe fond.
Prin cererea introductivă de instanță s-a solicitat în principal anularea autorizației de construire nr.55 din 12.06.2006 emisă de Primarul orașului. Prima instanță a reținut corect situația de fapt analizând toate înscrisurile depuse la dosar de părți. Legalitatea actului administrativ a cărui anulare se cere se raportează la momentul emiterii acestuia. Autorizația de construire nr.55/12.06.2006 îndeplinește cerințele Legii 50/1991. A fost eliberată pentru a se construi pe terenul proprietatea intervenienților cu nr.top 1791/2/3/2/2 înscris în CF 11646 (contract vânzare - cumpărare; schița de dezmembrare; certificatul de urbanism; extras carte funciară); s-au depus la dosar toate avizele necesare; proiectul de lucrări elaborat de arhitect cu drept de semnătură; s-a realizat un studiu geodezic. Acordul vecinilor nu se impunea față de prevederile pct.2.5.6 din Anexa 1 la Legea 50/1991.
Toate celelalte susțineri ale recurentului reclamant se bazează pe fapte ulterioare emiterii autorizației de construire - construcția s-a realizat pe domeniul public, a acoperit pârâul de scurgere a apei de ploaie, i s-a produs o pagubă prin distrugerea recoltei etc. Acestea nu pot reprezenta argumente prin care să se invoce nulitatea autorizației de construire cu consecința desființării acestui act administrativ.
Toate temeiurile de drept invocate de recurent se referă la dreptul de proprietate al statului (art.44 și art.136 din Constituție, Legea 213/1998, Legea 18/1991, Codul civil etc). Acestea nu au incidență în speță atâta timp cât autorizația de construire s-a eliberat strict pe terenul proprietatea intervenienților (pe nr. top 1791/2/3/2/2 și nu pe nr. top 1785 cum susține recurentul reclamant).
Raporturile de vecinătate, nu fac obiectul analizei în prezenta acțiune în contencios administrativ.
Corect a reținut prima instanță și faptul că pentru paguba pretinsă a fi produsă prin astuparea rigolei de scurgere a apelor pluviale de către intervenienți reclamantul se poate adresa instanței pe calea dreptului comun. autorizației de construire nu poate fi tras la răspundere pentru nerespectarea ulterioară de către beneficiar a dispozițiilor actului administrativ (amplasarea pe alt teren cum susține reclamantul; acoperirea canalului de scurgere etc).
Pentru toate considerentele arătate Curtea constatând că nici unul dintre motivele de recurs invocate nu este întemeiat, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.304 și 3041Cod procedură civilă a respins recursul declarat.
La rândul său, Tribunalul Brașov în motivarea sentinței date a reținut urmatoarele:
Autorizația de construire nr. 55/12.06.2006 a fost emisă de Primăria oraș prin Primar în baza actelor de proprietate ale, proiectul de construcții și toate avizele necesare emiterii, conform înscrisurilor atașate la dosar.
Prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 2313/20.11.2003, intervenienții și au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF nr.11646 poziția A+ 20, sub nr. top. 1791/2/3/2 în suprafață de 5000. care s-a dezmembrat în 2 corpuri:
-corpul I -cu nr. top. nou 1791/2/3/2/1 în suprafață de 4000. fâneață; corpul II-cu nr. top nou 1791/2/3/2/2 în suprafață de 1000.p, fâneață, care a fost scos din circuitul agricol în scopul edificării unei construcții casă + P+ etaj, garaj și anexe.
Scoaterea din circuitul civil s-a făcut în baza următoarelor documente:-avizul nr. 63/2003 dat de Oficiul județean de cadastru, Geodezie și Cartografie; schița de dezmembrare întocmită de expert autorizat la SC SRL B.
Terenul pe care s-a edificat construcția se află pe nr. top. 1791/2/3/2 înscris în CF. 11646, astfel încât construcția nu fost edificată pe domeniul public, ci pe terenul proprietate al intervenienților, dobândit prin cumpărare de la adevăratul proprietar,. Cât privește acordul vecinilor, potrivit pct.2.5.6 din Anexa 1 la Legea nr. 50/1991,acesta este necesar în cazul în care construcțiile noi urmează a fi amplasate adiacent (lipite ) construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea clădirilor existente sau în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate.
Or, în speță, construcția edificată nu se află sub incidența dispozițiilor mai sus menționate.
În aceste condiții, instanța a constatat că autorizația de construire nr.55/12.06.2006 îndeplinește cerințele impuse de Legea nr. 50/1991.
Pe de altă parte, conform procesului verbal de recepție încheiat la terminarea lucrărilor, atestă faptul că lucrarea autorizată a fost finalizată la data de 10.05.2007.
În atare împrejurări, o suspendare a efectelor autorizației atacate, a rămas fără obiect.
Reclamantul, prin sesizările formulate a arătat faptul că intervenienții au procedat la astuparea rigolei de scurgere a apelor pluviale împiedicând scurgerea acestora în pârâul Isterne și conducând la inundarea terenului proprietatea reclamantului.
În această situație culpa nu aparține emitentului autorizației de construire, ci persoanei care a procedat la împiedicarea scurgerii apelor pluviale.
În speță, ar deveni incidente dispozițiile răspunderii civile delictuale reglementate de art. 998 - 999 cod civil, în sarcina persoanei care a procedat la astuparea rigolei de scurgere a apelor pluviale, acțiune ce poate fi promovată pe calea dreptului comun, în vederea recuperării pagubelor încercate de reclamant.
Pentru considerentele arătate, prima instanță respins acțiunea reclamantului, având ca obiect anularea autorizației de construire nr. 55/12.06.2006 și a petitelor accesorii, privind obligarea pârâților la plata daunelor materiale și morale, precum și demolarea construcțiilor.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art.317-321 Cod pr.civ. raportat la motivele invocate de contestator, Curtea de APEL BRAȘOV constată următoarele:
Pe rolul Tribunalului Brașovs -a aflat dosarul nr- având ca obiect acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean B, Primăria orașului prin Primar și Arhitect șef al Județului B. prin care, în esență, a solicitat instanței de fond anularea actului administrativ autorizație de construire nr.55/2008 emisă de primăria, administrarea albiei pârâului cu nr. top 1785 de către Primăria și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Tribunalul Brașova respins acțiunea, pentru considerentele arătate mai sus. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G, recurs ce a fost respins prin Decizia nr.275/R/15.04.2008, pentru considerentele precizate mai sus.
Potrivit art.317 și art. 318 Cod pr.civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare numai în anumite cazuri expres prevăzute de lege, inclusiv în situația în care dezlegarea dată în recurs este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, contestatorul făcând referire la erori materiale pe care le-ar fi făcut instanța de recurs, anume instanța ar fi confundat amplasamentul terenului pentru care a fost acordată autorizația de construire, menționând că a fost dată pentru nr.top 1791/2/3/2/2 și nu pentru nr. top 1785, iar a doua greșeală s-ar referi la confundarea vinovăției emitentului autorizației de construire cu vinovăția beneficiarului pentru nerespectarea ulterioară a dispozițiilor cuprinse în autorizația de construire.
Contestația în anulare este nefondată și urmează a fi respinsă, pentru următoarele motive:
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.317 Cod pr.civ. contestaorul nefăcând, de altfel, nicio referire la aceste motive de promovare a contestației în anulare.
La rândul lor, dispozițiile art.318 Cod pr.civ. nu sunt incidente, deși contestaorul face trimitere la greșeli care se regăsesc în decizia dată de instanța de recurs. Așa cum s-a statuat în jurisprudență, în sensul art.318 Cod pr.civ. prin "greșeală materială" se înțelege o greșeală de ordin procedural, care are o gravitate sporită în sensul că a ea a determinat darea unei soluții greșite. Ca atare, pentru a fi vorba despre o asemenea greșeală procedurală, trebuie să fie vorba despre confundarea de către instanță a unor elemente importante sau date materiale și care determină soluția pronunțată. Legea are, așadar, în vedere numai greșelile materiale cu caracter procedural, care au condus la pronunțarea unei soluții greșite, de tipul confundării unor date esențiale ale dosarului, deci greșeli de fapt, nu chestiuni de apreciere a judecătorului, care țin de aprecierea probelor ori de interpretarea dispozițiilor legale. Într-o practică judecătorească îndelungată și unitară (spre exemplu: dec. ICCJ nr. 9413/2006, 5436/2006, 9413/2006 etc.) s-a statuat dincolo de dubiu că textul art.318 Cod pr.civ. se aplică numai pentru greșeli materiale evidente, care țin de aspectele formale ale judecății în recurs, de felul în care se prezintă actele de procedură, nicidecum modul în care instanța de recurs a dezlegat o anumită problemă de drept.
Aprecierea probelor administrate în cauză fie la fond, fie în recurs, dar pe baza cărora se judecă recursul, cum este și cazul motivelor contestației în anulare formulate de contestatorul G, nu poate fi valorificată pe calea contestației în anulare, art.318 Cod pr.civ. nepermițând o asemenea interpretare, o astfel de extindere a motivelor de contestație în anulare. De altfel, o parte dintre nemulțumirile exprimate de către contestator în contestația în anulare depusă pot fi supuse judecății pe calea unei acțiuni distincte în justiție, de drept comun, referitoare la regimul juridic al vecinătăților în materie imobiliară.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga contestatorul G la plata cheltuielilor de judecată solicitate și dovedite de intimații și, în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.317-321 Cod pr.civ.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul G împotriva Deciziei civile nr. 275/R/15.04.2008 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV - secția de contencios administrativ și fiscal ( dosar nr-).
Obligă contestatorul G să plătească intimaților și suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată prezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 07.10.2008.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - --- - -
Grefier
Red. /24.10.2008
Dact./31.10.2008/ 2 ex.
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Silviu Gabriel Barbu
