Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 651/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--18.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 651
Ședința Publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 2: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 3: Pokker
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta -.CA.DA SRL Sânnicolau M împotriva sentinței civile nr. 1025/PI/CA/02.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Orașul Sânnicolau M prin Primar, și, având ca obiect anulare act emis de autoritățile publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta recurentă avocat, lipsă pârâții intimați.
Procedura este legal îndeplinită. Cererea timbrată cu 2 lei taxă timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, avocatul reclamantei recurente depune la dosar chitanță privind achitarea sumei de 2 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare de 0,3 lei, pentru timbrarea recursului.
Se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtului intimat Orașul Sânnicolau M prin Primar, în 2 exemplare, un exemplar se înmânează avocatului reclamantei recurente.
Avocatul reclamantei recurente arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantei recurente solicită respingerea excepției tardivității formulării recursului, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul acordării cheltuielilor de judecată și a daunelor morale, în cuantumul solicitat, fără cheltuieli de judecată în recurs.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Timiș sub nr- la data de 28.02.2008 reclamanta -.CA.DA SRL Sânnicolau Mac hemat în judecată pe pârâta Primăria Orașul Sânnicolau M, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea refuzului nejustificat al pârâtei de a emite două certificate de atestare fiscală privind imobilele situate în Sânnicolau M,-,. 1 și. 3 (acesta din urmă cu teren intravilan în suprafață de 1766 mp), refuz comunicat prin adresa nr. 27408/16.01.2008; obligarea pârâtei la emiterea certificatelor de atestare fiscală solicitate; obligarea pârâtei la repararea pagubei cauzate, respectiv 2.000 lei cu titlu de daune materiale și 10.000 lei cu titlu de daune morale; în temeiul art. 16 din Legea 554/2004, s-a solicitat introducerea în cauză a primarului orașului Sânnicolau M, d-nul și al d-nului, consilier juridic în cadrul Primăriei Sânnicolau M, pentru obligarea acestora la plata despăgubirilor în solidar cu pârâta 1, cu cheltuieli de judecată.
Printr-un înscris depus la dosar la data de 12.03.2008, reclamanta a precizat că acțiunea trebuie înțeleasă ca fiind îndreptată împotriva localității Sânnicolau M, reprezentată de Primar, și nu împotriva Primăriei Sânnicolau
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a formulat la data de 13.12.2007 o cerere de eliberare a certificatelor fiscale privind imobilele situate în Sânnicolau M,-,. 1 și. 3 și că la data de 16.01.2008, prin adresa nr. 27408, pârâta 1 refuzat eliberarea certificatelor solicitate, pe motivul că reclamanta: pe de-o parte nu putea să figura cu debit restant impozit pe anul 2008, fiind invocate și alte aspecte, care nu au legătură cu obiectul cererii. Reclamanta a susținut că refuzul este nejustificat din două considerente: pe de o parte nu putea să figureze cu impozit pe clădiri restant pe anul 2008 de vreme ce nu s-a împlinit termenul de plată al acestui impozit; apoi, chiar dacă ar figura cu acest debit restant, împrejurarea nu ar justifica refuzul deoarece nu reprezintă un motiv legal de refuz, certificatele trebuind să ateste situația de fapt.
S-a arătat că din pricina comportamentului abuziv al pârâtei, reclamanta a fost supusă la cheltuieli suplimentare, pe care, în mod normal nu le-ar fi avut. La momentul la care au fost solicitate cele două certificate fiscale, reclamanta avea încheiată o promisiune de vânzare - cumpărare și, având în vedere interdicția de vânzare instituită expres de Codul Fiscal vânzarea este nulă în lipsa certificatului fiscal, promitentul cumpărător a fost nevoit să-și înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară pe calea acțiunii de prestație tabulară, procedură mai costisitoare cu aproximativ 2000 lei decât procedura normală de transmitere a dreptului de proprietate prin vânzare - cumpărare. Având în vedere presiunea la care reclamanta a fost supusă prin obligarea urmăririi procedurii prestației tabulare, consideră daunele morale solicitate în cuantum de 10000 lei sunt justificate, despăgubiri care să fie suportate de către funcționarii care se fac vinovați de refuzul de a rezolva cererea, și nu din fondurile instituției.
Reclamanta a arătat că împotriva refuzului a formulat plângere în condițiile art. 7 din Legea 554/2004, iar în drept a invocat dispozițiile art. 8 și următoarele, 16,17,18 și urm. din Legea 554/2004, art. 13 cod pr. fiscal, art. 254 și 255 Cod fiscal.
Tribunalul Timișa reținut că la data de 13.12.2007, reclamanta.Ca.Da. a solicitat Primăriei Sânnicolau M, jud. T, eliberarea a două certificate fiscale privind imobilele situate în Sânnicolau M,-,. 1 și 3. Prin adresa nr. 27408/16.01.2008 emisă de Primăria Sânnicolau M, reclamanta a fost înștiințată de refuzul de emitere a certificatelor, în esență, din următoarele două considerente: în primul rând pentru că nu a fost achitat impozitul pe anul 2008 (nu se specifică ce impozit) iar cel pe anul 2007 fost achitat numai în urma unei somații; în al doilea rând, se arată că acest refuz reprezintă un mijloc de garanție prin care se împiedică vânzarea singurelor imobile deținute de reclamantă pe teritoriul localității, în vederea unor importante sume pe care reclamanta le-ar avea de plătit față de organul administrativ.
La data de 15.02.2008 reclamanta a depus recomandat la oficiul poștal plângere împotriva refuzului de eliberare a certificatelor solicitate pârâții nefăcând vreo dovadă că, până în prezent, plângerea a fost soluționată.
Unul dintre imobilele pentru care s-a solicitat certificat, respectiv apartamentul nr. 3, făcut obiectul unui litigiu civil declanșat de Italiano împotriva reclamantei din prezenta cauză, litigiu soluționat prin sentința civilă nr. 171/20.02.2008 a Judecătoriei Sânnicolau M, definitivă și irevocabilă la 21.04.2008, în sensul că hotărârea judecătorească ține loc de act de vânzare-cumpărare a imobilului, cumpărător fiind Italiano situație necontestată de părți.
Reclamanta pretinde în plus că, datorită refuzului de eliberarea a certificatelor, pârâții i-au provocat un prejudiciu care sub aspect material se ridică la suma de 2.000 lei și rezultă din cheltuielile suplimentare pe care procedura acțiunii judecătorești în prestație tabulară (urmată de Italiano ) le presupune față de procedura obișnuită de înstrăinare iar sub aspect moral, reclamanta pretinde că prejudiciul ar fi de 10.000 lei.
Tribunalul Timișa constatat că prejudiciul material nu a fost dovedit. Nici hotărârea judecătorească ce ține loc de act de vânzare-cumpărare și nici celelalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei nu fac vreo dovadă în acest sens.
În ce privește prejudiciul moral, reclamanta pretinde că nu e cazul să facă vreo dovadă a acestuia deoarece cuantumul său este la aprecierea instanței. Tribunalul Timișa recunoscut că, într-adevăr, cuantumul daunelor morale ține de apreciere, în schimb existența prejudiciului trebuie să fie justificată și probată de cel care îl pretinde.
Tribunalul Timișa observat că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a arătat că prejudiciul moral constă în "presiunea" la care a fost supusă prin acțiunea în prestație tabulară, fără să precizeze ce ar trebui să se înțeleagă prin această "presiune". Dar, orice ar însemna, nu există nici o probă că ea a adus atingere vreunuia din atributele recunoscute de lege unei societăți comerciale, astfel că prima instanță nu a reținut existența vreunei daune morale.
Procedura prealabilă reglementată de art. 7 din lege a fost urmată de reclamantă prin plângerea împotriva refuzului de eliberare a certificatelor fiscale, nesoluționată până în prezent de Primăria Sânnicolau
În ce privește lipsa calității procesuale a Primăriei Sânnicolau M, invocată de pârâta Sânnicolau M prin intermediul "concluziilor scrise", Tribunalul Timișa respins excepția cu motivarea că până la primul termen de judecată reclamanta a modificat acțiunea precizând că ea nu este îndreptată împotriva primăriei ci împotriva localității, astfel încât excepția este lipsită de obiect.
Tribunalul Timișa reținut că potrivit art. 113 al. 1 și 2 din Codul d e procedură fiscală aprobat prin OG 92/2003 (în continuare, Cod procedură fiscală), certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal competent al autorității administrației publice locale, la solicitarea contribuabilului, pe baza datelor cuprinse în evidența pe plătitor a organului fiscal competent și cuprinde creanțele fiscale exigibile, existente în sold în prima zi a lunii următoare depunerii cererii, denumită lună de referință. Potrivit al. 3, în certificatul de atestare fiscală se menționează creanțele fiscale exigibile, cu termene de plată expirate până la data de întâi a lunii următoare emiterii acestuia iar potrivit al. 4, certificatul de atestare fiscală se emite în termen de cel mult două zile lucrătoare de la data depunerii cererii de către contribuabil și poate fi utilizat de contribuabil pe toată perioada lunii în care se emite. Certificatul de atestare fiscală emis în intervalul 25 lunii - finele lunii este valabil pe toată perioada lunii următoare emiterii. Pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil, în original sau în copie legalizată, oricărui solicitant.
Potrivit art. 113 al. 5, pentru înstrăinarea dreptului de proprietate asupra clădirilor, terenurilor și a mijloacelor de transport, contribuabilii trebuie să prezinte certificate de atestare fiscală prin care să se ateste achitarea tuturor obligațiilor fiscale locale datorate autorității administrației publice locale pe a cărei rază se află înregistrat fiscal bunul ce se înstrăinează. Actele prin care se înstrăinează clădiri, terenuri, respectiv mijloace de transport, cu încălcarea prevederilor prezentului alineat, sunt nule de drept.
Tribunalul Timișa reținut că acțiunea reclamantei este întemeiată în ce privește cererea de eliberare a certificatelor fiscale și neîntemeiată în rest.
Așa cum în mod corect susține reclamanta, nu există nici o cauză legală care să justifice refuzul eliberării certificatelor de atestare fiscală. Existența unor presupuse creanțe fiscale nu constituie motiv de refuz ci doar de menționare a lor în cuprinsul certificatului, în condițiile art. 113 al. 3 Cod procedură fiscală. De asemenea, în nici un caz refuzul nu poate constitui un mijloc de garanție pentru plata unor creanțe scadente sau viitoare deoarece această modalitate de garantare a executării unei obligații nu este reglementată de lege (art. 127 și art. 130 Cod procedură fiscală).
Prin sentința civilă nr. 1025/PI/CA/02.12.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis în parte cererea formulată de reclamanta.Ca.Da T în contradictoriu cu pârâții localitatea Sânnicolau M prin Primar, și, ambii cu sediul în Sânnicolau M,-, jud. și a anulat adresa nr. 2748/16.01.2008 emisă de Primăria Orașului Sânnicolau M referitoare la refuzul de a emite certificate de atestare fiscală; a obligat pârâta Sânnicolau M, prin Primar, să emită două certificate de atestare fiscală pentru imobilele situate în localitatea Sânnicolau M,-,. 1 și 3 jud. T; a respins acțiunea în pretenții îndreptată împotriva celor trei pârâți; a obligat pârâta Sânnicolau M, prin Primar, să plătească reclamantei 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta.Ca.Da T solicitând modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul obligării în solidar a pârâților Orașul Sânnicolau reprezentat prin Primar, dl. losif, fostul primar al orașului Sânnicolau M și dl. -, consilier juridic în cadrul Primăriei Sânnicolau M, la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 și la plata cheltuielilor de judecată în prima instanță, în cuantum de 2.611,74 lei.
În motivarea recursului reclamanta. Ca. Da T arată că prima instanță a reținut că în conformitate cu prevederile art. 113 Cod procedură fiscală, nu există nici un motiv legal pentru refuzul de eliberare a certificatului fiscal, acesta fiind un mijloc de publicitate a situației obligațiilor fiscale a proprietarului imobilului respectiv, iar existența unor presupuse creanțe nu constituie motiv de refuz a eliberării certificatului fiscal, ci doar de menționare a creanțelor în cuprinsul certificatului.
Reclamanta recurentă arată că pe de altă parte, Tribunalul Timișa respins capătul de cerere privind obligarea pârâților în solidar la plata daunelor materiale și morale cauzate prin refuzul nejustificat de emitere a certificatelor fiscale pe motiv că existența prejudiciului nu a fost dovedită. Or, existența prejudiciului moral reiese chiar din motivarea sentinței, iar aprecierea întinderii sale rămâne, astfel cum recunoaște și prima instanță, la aprecierea sa. Prejudiciul moral suferit de reclamantă este reprezentat de ingerința autorității publice în dreptul său de proprietate asupra imobilelor în cauză, prin blocarea dreptului de dispoziție asupra imobilelor în urma refuzului nejustificat de eliberare a certificatelor fiscale.
Refuzul de a emite certificatele fiscale solicitate a pus reclamanta în imposibilitate de a încheia un contract autentic de vânzare-cumpărare, instanța de fond constatând corect, că refuzul de eliberare a certificatelor fiscale a fost nejustificat. Acesta este motivul pentru care cumpărătorul Italiano. a fost obligat să-și intabuleze dreptul de proprietate asupra imobilelor în baza unei sentințe judecătorești.
Astfel prejudiciul adus reclamantei prin acest refuz nejustificat constă în suprimarea atributului de dispoziție asupra imobilelor, iar dacă Primăria Sânnicolau M ar fi respectat prevederile art. 113 al. 4 Cod procedură fiscală trebuia să elibereze certificatele fiscale la data de 15.12.2007, în termen de două zile de la cererea sa. Iar în acest caz, la data de 15.12.2007 reclamanta putea încheia contractul autentic de vânzare-cumpărare și putea recepționa prețul întreg al vânzării. Insă, prin refuzul nejustificat de eliberare a certificatelor fiscale, a fost pusă în imposibilitate de a încheia contractul autentic la acea dată, fiind forțată să urmeze o procedură care a decalat vânzarea imobilelor cu peste două luni de zile.
Existența unei ingerințe în dreptul reclamantei de proprietate prin refuzul nejustificat de emitere a certificatelor fiscale rezultă implicit din considerentele sentinței atacate. Autoritatea publică a refuzat în mod nejustificat eliberarea certificatelor fiscale, știind că în lipsa acestora recurenta nu poate încheia contractul autentic de vânzare-cumpărare.
Reclamanta recurentă consideră că restrângerea injustă a dreptului său de proprietate asupra bunurilor imobile în cauză reprezintă prejudiciul moral, iar întinderea lui rămâne la aprecierea instanței. Mai arată că, având în vedere atât valoarea de piață a acestor bunuri imobile cât și presiunea la care a fost supusă datorită procedurii judiciare pe care a fost obligată s-o urmeze, suma de 10.000 solicitată pentru acoperirea acestui prejudiciu moral este mai mult decât rezonabilă.
Reclamanta mai solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 2.611.74 lei, potrivit art. 274 Cod procedură civilă.
În drept, recurenta a invocat disp. Art. 20, art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 și disp. Art. 274. pr. Civilă.
Pârâtul intimat Orașul Sânnicolau M prin Primar a formulat întâmpinare prin care a invocat tardivitatea introducerii recursului, deoarece a fost depășit termenul de 15 zile de data comunicării sentinței atacate și pana la data introducerii cererii de recurs și a solicitat, pe fond, respingerea recursului.
Pe fondul cauzei pârâtul intimat Orașul Sânnicolau M prin Primar arată că intenția reclamantei nu este cea de obligare a instituției intimate de a elibera acele certificate fiscale ci doar de a obliga fostul primar si consilierul juridic la plata de despăgubiri pentru refuzul de a se elibera acele documente, sens în care se poate constata ca acțiunea a rămas fără obiectul principal odată cu înstrăinarea imobilelor pentru care se solicita certificatele fiscale in cauza, deoarece imobilele respective nu mai erau în patrimoniul reclamantei, fapt ce rezultă din sentința civila prin care s-au vândut aceste imobile, sentință aflată la dosarul cauzei.
Pârâtul intimata arată că prin sentința de transferare a dreptului de proprietate nu s-au pus cheltuieli de judecata in sarcina vânzătorului, respectiv reclamanta recurentă din prezenta cauză, iar cumpărătoarea imobilelor - SRL, este patronata de același administrator ca si al reclamantei.
De asemenea pârâtul intimat solicită respingerea cheltuielilor de judecata ca nefiind corecte.
În drept, intimatul a invocat disp. Art. 114 - 118. pr. Civilă.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă coroborat cu disp. art. 304 pct. 8 din același cod l-a admis ca fiind întemeiat și a modificat în parte hotărârea recurată în sensul că obligă pârâta Sânnicolau M prin Primar la plata către recurentă a sumei de 1600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, compusă din onorar avocat, menținând în rest hotărârea recurată, pentru următoarele considerente:
Prin sentința instanței de fond a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta recurentă. Ca.Da T în contradictoriu cu pârâții localitatea Sânnicolau M prin Primar, și, și s-a anulat adresa nr. 2748/16.01.2008 emisă de Primăria Orașului Sânnicolau M referitoare la refuzul de a emite certificate de atestare fiscală; a fost obligată pârâta Sânnicolau M, prin Primar, să emită două certificate de atestare fiscală pentru imobilele situate în localitatea Sânnicolau M,-,. 1 și 3 jud. T și a fost respinsă acțiunea în pretenții îndreptată împotriva celor trei pârâți.
Tribunalul a obligat pârâta Sânnicolau M, prin Primar, să plătească reclamantei recurente 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, compuse din 4 lei c/v taxă timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Prin acțiunea inițială (fila 3 dosar fond ) și precizarea de acțiune (fila 12 dosar fond), reclamanta solicitat cheltuieli de judecată.
În fața instanței de fond reclamanta a fost reprezentată de avocat, însă acesta a omis să depună la dosar dovada efectivă a cheltuielilor de judecată compuse din c/v onorariului de avocat, dovadă ce a fost depusă în cadrul dosarului de recurs, fila 7, respectiv factura seria nr. 11 din 06.02.2008, pentru suma de 2.611.74 lei.
Conform disp. art. 274 alin. 1. pr.civilă,Partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Recurenta reclamantă nu a renunțat la cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea litigiului pe fond, după cum rezultă din actele dosarului și chiar dacă nu ar fi fost solicitate în fața instanțelor anterioare, acestea pot fi cerute și acordate direct în recurs, sau separat printr-o nou cerere, întemeiată pe aceleași dispoziții legale.
Întrucât în faza recursului, la dosar s-a depus și dovada cheltuielilor de judecată compuse din onorariu avocat (fila 7 din dosar), instanța constată că în speță sunt incidente disp. art. 274 alin. 1. pr. civilă, însă, având în vedere valoarea pricinii, instanța va face aplicațiunea disp. art. 274 alin. 3. pr. civilă, confirm cărora,Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat și va reduce onorariul de avocat în fața instanței de fond la suma de 1600 lei.
Critica reclamantei recurente adusă hotărârii recurate sub aspectul neacordării daunelor morale este neîntemeiată, întrucât noțiunea de,daună morală sau,prejudiciu nepatrimonial, valorificând trăsăturile acestora, reprezintă rezultatul dăunător direct de natură nepatrimonială, al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce o vătămare valorilor și drepturilor extrapatrimoniale, ce sunt strâns legate de personalitate umană.
Obligația de reparare a prejudiciului nepatrimonial se naște în situația în care sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, și anume;
-existența unui prejudiciu cauzat unei persoane;
-săvîrșirea unei fapte cu caracter ilicit;
-legătura de cauzalitate între fapta ilicită săvârșită și existența prejudiciului;
-autorul faptei cauzatoare de prejudiciu să fi fost în culpă;
-autorul să fi avut capacitate delictuală în momentul săvârșirii faptei.
Instanța de judecată consideră că simpla prezumție de vătămare nu este suficientă pentru obligarea autorității la repararea prejudiciului moral, în condițiile în care partea nu dovedește efectiv producerea acestui prejudiciu și restul condițiilor de la răspunderea civilă delictuală, reglementate de disp. Art. 998. civil, sub acest aspect hotărârea recurată fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta -. CA. DA SRL Sânnicolau M împotriva sentinței civile nr. 1025/PI/CA/02.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Orașul Sânnicolau M prin Primar, și,
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că obligă pârâta Sânnicolau M prin Primar la plata către recurentă a sumei de 1600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, compusă din onorar avocat.
Menține în rest hotărârea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Primă instanță. Tribunalul Timiș
Judecător:.
Red./19.05.2009
Tehnored. - /20.05.2009/ 2 ex.
Președinte:Belicariu MariaJudecători:Belicariu Maria, Dascălu Maria Cornelia, Pokker
