Contestație act administrativ fiscal. Decizia 652/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--
DECIZIA CIVILĂ NR. 652
Ședința Publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 2: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 3: Pokker
GREFIER:
S-a luat în examinare recursurile declarate de pârâtele recurente T și T împotriva sentinței civile nr. 91/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimata - SRL M, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta intimată avocat, pentru pârâtele recurente se prezintă consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, avocatul depune la dosar împuternicire avocațială pentru reprezentarea în cauză a reclamantei intimate.
Consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a pârâtelor recurente.
Avocatul reclamantei intimate și reprezentanta pârâtelor recurente arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtelor recurente solicită admiterea recursurilor, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Avocatul reclamantei intimate solicită respingerea recursurilor, cu cheltuieli de judecată, compuse din cheltuieli de deplasare și depune la dosar concluzii scrise și dovada cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:
Prin cerere înregistrată la ribunalul Timiș sub nr-, reclamanta - SRL a solicitat să se dispună anularea Deciziei nr. 619/169/27.09.2007 emisă de pârâta T în soluționarea procedurii prealabile, anularea în parte a Deciziei de nr. 316/05.07.2007 emisă de pârâta T, dată în baza Raportului de Inspecție fiscală nr. 316/03.07.2007, aprobarea la rambursare a sumei de 33.828 lei.
În motivarea acțiunii sale reclamanta - SRL a arătat în esență următoarele: Suma totală contestată și la care a fost obligată potrivit actelor a căror anulare o cere, este de 33.828 lei, sumă ce reprezintă în opinia organului de control, sumă respinsă la rambursare.
Constatările efectuate de organele de control, prin Raportul de Inspecție fiscală din 03.07.2007, nu au avut în vedere starea integrală de fapt nici prin soluționarea în procedură prealabilă administrativă a contestației reclamantei, respectiv prin Decizia nr. 619/169/27.09.2007 prin care le-au respins contestația.
Reclamanta mai arată că în mod greșit organele fiscale rețin incidența art.9 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal din moment ce pentru aplicarea textului respectiv trebuia să existe un imobil, iar baza de calcul pentru TVA respins la rambursare începe de la data cumpărării, care dată în speța de față este reprezentată de data intabulării, dat fiind că imobilul este nou construit. Eroarea organului de control, susține reclamanta, este foarte gravă și fiindcă a considerat aceste cheltuieli drept cheltuieli de modernizare, ceea ce nu putea fi cazul luând în calcul data la care s-au finalizat lucrările, nu era posibil ca la 31.12.2006 să existe o hală bună de utilizat. Data finalizării lucrărilor și a intabulării este ulterioară controlului, sens în care, concluzionează reclamanta, în mod greșit i s-a respins cererea de rambursare TVA.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Tad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii și menținerea actelor de control contestate, în baza argumentelor expuse în Decizia nr. 619/169/27.09.2007 prin care a fost respinsă contestația reclamantei depusă în procedură prealabilă administrativă.
În drept pârâta a invocat prevederile art.141 alin.2 lit. k) din Codul fiscal, pct.42 alin.9 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice T, prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat în esență aceleași argumente expuse supra, reținute și în întâmpinarea T, precum și în decizia pronunțată de către Direcția Generală a Finanțelor Publice T în soluționarea procedurii prealabile administrative.
Reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul solicitării la rambursare a sumei de 33. 708 lei (diminuându-și pretențiile), în loc de suma de 33.828 lei trecută inițial prin acțiune; precum și în sensul că nu mai susține nulitatea actelor administrativ-fiscale atacate, conform de asemenea acțiunii inițiale, ci nelegalitatea și netemeinicia acestora.
Tribunalul Timișa reținut că este întemeiată acțiunea reclamantei și a dispus anularea actelor - administrativ fiscale atacate de reclamantă, respectiv anularea Deciziei nr. 619/169/27.09.2007 emisă de pârâta T în soluționarea procedurii prealabile, anularea în parte a Deciziei de nr. 316/05.07.2007 emisă de pârâta T și dată în baza Raportului de Inspecție fiscală nr. 1636 din 03.07.2007, aprobarea la rambursare a sumei de 33. 708 lei. Atât prin acțiune cât și în procedura prealabilă administrativă, reclamanta - SRL a contestat legalitatea actelor administrativ - fiscale atacate invocând interpretarea eronată de către organul fiscal a dispozițiilor legale incidente speței deduse judecății și pe cale de consecință a noțiunilor juridice definite prin aceste texte de lege.
În fapt, Tribunalul a reținut că reclamanta solicitat la rambursare TVA în sumă de 210.443 lei pentru perioada octombrie 2006 - decembrie 2006. Urmare solicitării reclamantei, pârâta T prin Activitatea de Control Fiscal a procedat la verificarea solicitării de rambursare și a întocmit Raportul de Inspecție fiscală nr. 1636/03.07.2007, în baza căruia Tae mis Decizia de privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 316/05.07.2007, prin care a stabilit în sarcina reclamantei obligația fiscală în sumă de 33.828 lei reprezentând TVA respinsă la rambursare, fiind aprobată la rambursare suma de 176.615 lei. S-a reținut de către organul de control fiscal pentru stabilirea bazei de impozitare faptul că începând cu luna octombrie 2006 reclamanta în calitate de locator a încheiat cu SRL un contract de închiriere a unui teren și a unei hale de producție la data de 01.10.2006, deci că a realizat venituri din închirierea halei de producție începând cu luna octombrie 2006, operațiunea încadrându-se în prevederile art.141 alin.2 lit. din Legea nr.571/2003.
Prin Decizia nr. 619/169/27.09.2007 emisă de pârâta T în soluționarea procedurii prealabile, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației depuse de reclamanta - SRL pentru suma de 33. 708 lei reprezentând TVA nedeductibilă.
Potrivit concluziilor din expertiza efectuată de către expert contabil Ec., susținute prin răspunsul la obiecțiuni de către doamna expert contabil, reclamanta - SRL nu datorează impunerile stabilite cu privire la TVA în sumă 33.768 lei, calculate de organul de control prin actele administrativ - fiscale care fac obiectul cauzei. Se arată în raportul de expertiză faptul că, în raport cu dispozițiile legale, ajustarea TVA deductibilă aferentă perioadei 01.10.2006 -31.12.2006 cu suma de 33.708 lei, așa cum precizează organul fiscal nu se justifică, pornind de la TVA aferent imobilului în sumă de 506.521,59 lei, deoarece reclamanta nu a desfășurat activitate de închiriere bun imobil în perioada respectivă, ci abia după asigurarea utilităților de funcționare și recepția halei, respectiv la data de 08.03.2007.
Față de concluziile raportului de expertiză contabilă, Tribunalul Timișa constatat că acestea sunt susținute și de restul probelor cu acte administrate în cauză, toate convergând spre constatarea că starea de fapt reținută de organul de control fiscal ca și bază impozabilă în plus, nu este în acord cu starea de fapt care rezultă din toate actele. Este adevărat că reclamanta în calitate de locator a încheiat cu SRL un contract de închiriere a unui teren și a unei hale de producție la data de 01.10.2006, prevăzându-se însă că spațiul va fi complet predat în cursul lunii ianuarie 2007. Se arată în contract la art. 1 "Obiectul contractului", faptul că spațiul se află în construcție. Autorizația de construcție a halei a fost emisă de Primăria M la data de 16.10.2006, Procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor a fost încheiat la data de 08.03.2007 și Hala a fost intabulată conform Încheierii nr.43857/19.04.2007 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară
Raportat la datele rezultând din aceste acte, Tribunalul Timișa observat că pentru perioada octombrie 2006 - decembrie 2006 supusă controlului se impune anularea în parte Raportului de Inspecție fiscală nr. 1636 din 03.07.2007 și Deciziei de nr. 316/05.07.2007 emise de T, cu privire la suma de 33.708 lei, cu privire la care se va dispune rambursarea, menținând în rest actele administrativ fiscale.
Astfel, prin sentința civilă nr. 91/CA/27.01.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis acțiunea precizată formulată de reclamanta - SRL M împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T, a dispus anularea Deciziei nr. 619/169/27.09.2007 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, în soluționarea procedurii prealabile, a dispus anularea în parte a Raportului de Inspecție fiscală nr. 1636 din 03.07.2007 și Deciziei de nr. 316/05.07.2007 emise de T, cu privire la suma de 33.708 lei, cu privire la care dispune rambursarea, menținând în rest actele administrativ fiscale, a obligat pârâtele în solidar la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.055 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 91/CA/27.01.2009 pronunțata de Tribunalul Timiș in sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată si menținerii ca temeinice si legale a Deciziei nr. 619/169/27.09.2007 emisa de T, a Deciziei de impunere nr. 316/05.07.2007 si a Raportului de inspecție fiscala nr. 1636/04.07.2007 emise de
În motivarea recursului pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice T arată că prin Raportul de inspecție fiscala nr. 1636/04.07.2007 organul de inspecție fiscala a constatat ca in suma de 33.828 lei ( 60 lei + 33.768 lei) nu este deductibila. S-a reținut ca reclamanta a dedus de pe documente care nu îndeplinesc condițiile legale pentru a avea calitatea de document justificativ, motiv pentru care suma reprezintă nedeductibila.
Mai arată că hotărârea pronunțata de Tribunalul Timiș in baza concluziilor raportului de expertiza aflat la dosar este netemeinica si nelegala. În Raportul de inspecție fiscala nr. 1636/04.07.2007 s-a consemnat faptul ca începând cu luna octombrie 2006 reclamanta a închiriat hala de producție construita in localitatea M, operațiunea încadrându-se in prevederile art. 141 alin. 2 lit. k) din Legea nr. 571/2003. Ulterior, reclamanta a optat pentru aplicarea regimului de taxare pentru operațiunea de închiriere de bunuri imobile conform notificării depuse la organul fiscal teritorial sub nr. 65943/31.01.2007. Aplicând prevederile pct. 42 alin. 9 din nr.HG 44/2004, actualizata, organul de inspecție fiscala a procedat la ajustarea dedusa aferenta bunului imobil construit si a diminuat de rambursat cu suma de 33.768 RON, emițând in acest sens Decizia de impunere nr. 316/05.07.2007.
Prin Decizia nr. 619/169/27.09.2007 s-a reținut ca reclamanta a încheiat "Contractul de locație imobiliara" cu, iar potrivit art. 1 din contract: - locatorul cedează in locație locatarului, care accepta un spațiu care actualmente se afla in faza de construcție. Locația va începe in ziua de 01.10.2006 si se va încheia la 31.12.2014. " Din prevederile contractului, cat si din nota explicativa data de împuternicitul administratorului societății reclamante, rezulta faptul ca începând cu trim. IV 2006 clădirea exista finalizata intr-o anumita faza, chiriașul utilizând o parte din imobil. Din verificările efectuate de organul de inspecție fiscala s-a constatat ca nu a fost semnat procesul - verbal de recepție, iar hala de producție nu a fost înregistrata in evidenta contabila in contul de mijloace fixe. Din conturile 231 si 232 existente in balanța de verificare reiese faptul ca valoarea imobilului este in suma de 2.665.903.13 lei iar societatea a dedus in cursul anului 2006 pentru acest imobil in suma de 506.521.59 lei. Operațiunea de închiriere de către reclamanta - intimata a halei de producție construita in localitatea M se încadrează in prevederile art. 141 alin. 2 lit. k) din Legea nr. 571/2003, actualizata, adică arendarea, concesionarea si închirierea de bunuri imobile ". Prin urmare, devin aplicabile prevederile pct. 42 alin. 9 din nr.HG 44/2004, actualizata. Luând in considerare depunerea notificării la. T la data de 31.01.2007, precum si prevederile art. 2 din Contractul de locație imobiliara încheiat intre reclamanta si potrivit cărora "locația va începe din ziua de 01.10.2006. rezulta ca in perioada octombrie 2006 - ianuarie 2007 (4 luni) imobilul a fost folosit in regim de scutire, fapt pentru care in mod temeinic și legal s-a procedat la ajustarea deductibila. Astfel, modul de calcul al ajustării folosit de organul de inspecție fiscala este următorul: Valoarea imobilului: 506.521,59 lei. lunara: 8.442.03 lei (506.521.59: 60 luni) nedeductibila: 33.768 lei (8.442.03 x 4 luni), aferenta perioadei 01.10.2006 -31.01.2007.
Apreciază că atât instanța de fond cat si expertul contabil judiciar au interpretat in mod greșit prevederile contractului de locație imobiliara încheiat intre reclamanta si si dispozițiile legale aplicabile in speța dedusa judecații.
În drept, recurenta Tai nvocat disp. Art. 304 pct. 9. pr. Civilă.
Pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice T în motivarea recursului, a invocat în esență același argumente ca și pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice T și a arătat că cu ocazia inspecției fiscale desfășurate la sediul reclamantei, având ca obiect verificarea privind analiza si aprobarea rambursării TVA aferenta perioadei martie 2006 - septembrie 2006. prin Raportul de inspecție fiscala nr. 1636/04.07.2007 organul de inspecție fiscala din cadrul Tac onstatat ca in suma de 33.828 lei (60 lei + 33.768 lei) nu este deductibila.
Pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice arată că dacă se ia in considerare depunerea notificării la. T la data de 31.01.2007 precum si prevederile art. 2 din Contractul de locație imobiliara încheiat intre reclamanta si " " potrivit cărora "locația va începe din ziua de 01.10.2006", rezulta ca in perioada octombrie 2006 - ianuarie 2007 (respectiv pentru o perioada de 4 luni) imobilul a fost folosit in regim de scutire, fapt pentru care in mod temeinic si legal s-a procedat la ajustarea deductibila. Astfel, modul de calcul al ajustării TVA folosit de organul de inspecție fiscala este următorul: Valoarea imobilului: 506.521,59 lei, lunara:8.442,03 lei (506.521,59: 60 luni), nedeductibila: 33.768 lei (8.442.03 x 4 luni), aferenta perioadei 01.10.2006- 31.01.2007.
Conform cererii nr. 78494/25.01.2007 reclamanta a solicitat la rambursare in suma de 210.443 lei pentru perioada 01.10.2006 - 31.12.2006 din care s-a respins in mod temeinic si legal suma de 33.768 lei reprezentând nedeductibila.
În drept, recurenta Tai nvocat disp. Art. 304 ind. 1 și art. 304 pct. 9. pr. Civilă.
Reclamanta intimată a depus la dosar concluzii scrise.
Analizând recursurile declarat prin prisma motivelor invocate și prin prisma disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă și văzând că nu sunt incidente disp. art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța conform art. 312 alin. 1 Cod procedura civilă, le va respinge ca nefondate si va menține ca temeinica si legală hotărârea recurată, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu respectarea dispozițiilor legale în materie întrucât a avut în vedere raportul de expertiza contabila judiciara efectuat de către expert contabil (filele 130-156 dosar fond), care, răspunzând obiectivelor formulate de către părți si pe baza documentelor aflate la dosarul cauzei, precum si a celor puse la dispoziție pe parcursul efectuării expertizei, a concluzionat că nu se impune ajustarea TVA dedusă aferentă bunului imobil construit, societății reclamante nefiindu-i aplicabile prevederile pct. 42 alin. 9 din HG nr.44/2004 modificată și că reclamanta nu a trecut de la regimul de scutire la cel de taxare pentru operațiunile de închiriere de bunuri imobile, deoarece nu a desfășurat o astfel de activitate, iar prin Notificarea depusă la organul fiscal sub nr. 65943/31.01.2007 și-a asigurat dreptul de a practica taxare TVA pentru operațiunile de închiriere de bunuri imobile, data depunerii notificării fiind cu mult mai devreme față de data recepției bunului imobil, dată de la care se poate vorbi despre închiriere de bun imobil.
Recurenta T arată că hotărârea pronunțata de Tribunalul Timiș in baza concluziilor raportului de expertiza aflat la dosar este netemeinica si nelegala, apărare ce nu poate fi primită de către instanța de recurs, întrucât instanțele nu pot cenzura probele științifice întocmite de specialiștii desemnații în cauză.
Expertul prin concluziile sale a stabilit că reclamanta - SRL nu datorează impunerile stabilite cu privire la TVA în sumă 33.768 lei, calculate de organul de control prin actele administrativ - fiscale care fac obiectul cauzei și că în raport cu dispozițiile legale, ajustarea TVA deductibilă aferentă perioadei 01.10.2006 -31.12.2006 cu suma de 33.708 lei, după cum a reținut organul fiscal nu se justifică, pornind de la TVA aferent imobilului în sumă de 506.521,59 lei, deoarece reclamanta intimată nu a desfășurat activitate de închiriere bun imobil în perioada respectivă, ci abia după asigurarea utilităților de funcționare și recepția halei, respectiv la data de 08.03.2007.
În raport de aceste concluzii instanța de fond a stabilit că pentru perioada octombrie 2006 - decembrie 2006 supusă controlului se impune anularea în parte Raportului de Inspecție fiscală nr. 1636 din 03.07.2007 și a Deciziei de nr. 316/05.07.2007 emise de T, cu privire la suma de 33.708 lei, cu privire la care se va dispune rambursarea, menținând în rest actele administrativ fiscale.
Motivele invocate de către recurente nu se circumscriu temeiului de drept prev. De art. 304 pct. 9. pr. Civilă, care impune modificarea hotărârii.
În ceea ce privesc cheltuielile de judecată solicitate de reprezentanta reclamantei intimate, cu titlu de cheltuieli de deplasare, instanța constată că sediul profesional al doamnei avocate se află în A, iar facturile fiscale depuse la dosar se referă la c/v biletelor de avion pentru ruta T - B, astfel că instanța va respinge ca nedovedite cheltuielile de judecată solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurentele T și T împotriva sentinței civile nr. 91/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - SRL
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Primă instanță. Tribunalul Timiș
Judecător:
Red./07.05.2009
Tehnored. - / 2 ex/08.05.2009
Președinte:Belicariu MariaJudecători:Belicariu Maria, Dascălu Maria Cornelia, Pokker
