Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 671/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 671/
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de către pârâtul Municipiul prin primar și de către pârâtul primarul Municipiului împotriva sentinței civile nr. 707/CA din 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act emis de autoritățile publice".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 13 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20 octombrie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Constată că la data de 19.11.2008 reclamanta din municipiul a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul prin Primar, solicitând instanței de judecată anularea Dispoziției Primarului nr.9226/10.11.2008 emisă de pârât.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce se pronunța să se admită acțiunea.
În acest dosar, instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr.707/CA din 30.06.2009 prin care a dispus următoarele:
S-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanta, în contradictoriu cu intimatul Municipiul prin primar și în consecință:
A anulat Dispoziția Primarului municipiului nr.9226/10.11.2008, A obligat pârâtul Primarul municipiului să plătească reclamantei suma de 1.008,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamanta are calitatea de funcționar public, referent clasa a III-a, grad profesional principal, în cadrul Compartimentului asistență socială al serviciului din Primăria Municipiului.
În fapt, în urma verificărilor efectuate de către o comisie de control s-a constatat că reclamanta a săvârșit o serie de fapte legate de atribuțiile acesteia privind întocmirea dosarelor de ajutor social acordat în baza prevederilor Legii nr. 416/2001 republicată, iar aceste fapte constituie abateri disciplinare. În consecință, prin Dispoziția primarului nr. 9226/10.11.2008 contestatoarea a fost sancționată cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu trasate de șeful ierarhic și stabilite prin fișa postului.
În ceea ce privește aspectele procedurale invocate în cuprinsul contestației, tribunalul reține că acestea sunt nefondate după cum urmează.
Referitor la nelegalitatea compunerii comisiei de disciplină se reține că dispozițiile art. 11-14 din nr.HG1344/2007 prevăd condițiile în care sunt constituite acestea, calitatea membrilor și situațiile ce constituie conflicte de interese, iar din analiza acestora nu rezultă o incompatibilitate între calitatea de membru al comisiei și calitatea de subordonat a celui care sesizat comisia de disciplină, și cu atât mai puțin, acest aspect nu poate avea vreo consecința asupra valabilității dispoziției de sancționare.
Referitor la nerespectarea garanțiilor procesuale stabilite de art.6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului curte reține că jurisprudența invocată de contestatoare nu are nici o aplicabilitate în speță întrucât gradul de severitate al sancțiunii aplicate acesteia este unul mic (reducerea salariului cu 10% pentru 3 luni) și nu îmbracă o importanță destul de mare pentru a antrena calificarea penală a încălcării imputate contestatoarei. Pornind de aici tribunalul a apreciat că art.6 paragraful 1 nu se aplică în faza administrativă a unei cercetări pentru fapte disciplinare cu atât mai mult cu cât această fază este supusă controlului judiciar în fața instanțelor de judecată astfel încât contestatoarea nu poate pretinde că nu se bucură de un proces echitabil și public în fața unui tribunal independent și imparțial.
În ceea ce privește faptul că ședințele Comisiei nu au fost publice, nu s-a dat dreptul de a se pune întrebări martorilor și au lipsit dezbaterile finale, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a fost prejudiciată în nici un fel de faptul că nu au mai participat și alte persoane la respectivele ședințe. De asemenea, așa cum s-a arătat mai sus aceste aspecte procedurale nu sunt de natură a duce la anularea Dispoziției Primarului prin care s-a aplicat măsura sancționatorie ca urmare a cercetării Comisiei de disciplină, câtă vreme reclamanta are acces la o instanță care să verifice conținutul acestei Dispoziții, cu respectarea tuturor normelor de procedură.
Instanța de fond a reținut totuși că primul motiv invocat prin contestație privindlipsa datei săvârșirii faptei din cuprinsul actului de sesizareeste întemeiat întrucât, în conținutul acestui act sunt descrise o serie de fapte concrete care nu au caracter continuu și, cu toate acestea, nu sunt indicate datele la care au fost săvârșite, date necesare pentru calcularea termenelor de aplicare a sancțiunii, etc.
Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut că Dispoziția primarului atacată în cauză nu este motivată.
Ori, potrivit dispozițiilor art. 50 al. 3 lit. a din HG 1344/2007, sub sancțiunea nulității absolute, actul administrativ de sancționare va cuprinde, obligatoriu, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară. După cum rezultă din cele două dispoziții, emitentul s-a limitat la a reproduce textul care prevede faptele ce constituie abateri disciplinare, prevăzut de art. 77 din Legea nr. 188/1999, fără a descrie efectiv faptele comise de reclamant și care constituie abaterile disciplinare reținute in sarcina sa.
Obligația motivării actului este prevăzută și de dispozițiile art. 50 al. 2 din HG 1344/2007 potrivit cărora "în cazul în care persoana care are competența legală de a aplica sancțiunea disciplinară aplică o altă sancțiune decât cea propusă de comisia de disciplină, are obligația de a motiva această decizie."
În cauză, din Sesizarea Comisiei de disciplină rezultă că s-a propus aplicarea sancțiunii prevăzută de art.77 alin.3 lit.d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici republicată, respectiv retrogradarea din funcția publică pe o perioadă de 6 luni, cu o opinie separată în sensul nesancționării
Pârâtul Primarul Mun. a sancționat-o pe reclamantă, prin Dispoziția nr.9226/10.11.2009 cu o altă sancțiunea decât cea propusă de comisia de disciplină, situație in care avea obligația, potrivit dispozițiilor legale citate anterior, să-și motiveze soluția.
Or, dispoziția sa nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, conținând doar o enumerare a textelor de lege aplicabile și justificarea sumară în sensul că opiniile membrilor comisiei de disciplină au fost diferite, fapt care nu echivalează cu motivarea impusă de art. 50 al. 2 din HG 1344/2007.
motivării permite reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia. Ea trebuie să figureze chiar in cuprinsul actului și să fie realizată de autorul său.
A motiva implică a face cunoscute cu claritate elementele de fapt și de drept care permit înțelegerea deciziei și aprecierea legalității sale. Importanța acestei exigențe depinde in mod considerabil de natura actului, de contextul juridic in care el intervine, precum li de interesele pe care destinatarii ar putea sa le aibă in primirea acestor explicații.
În speță, motivarea actului administrativ contestat trebuia realizată in mod detaliat, întrucât numai in acest mod instanța poate realiza un control al legalității și temeiniciei acestuia.
În ceea ce privește motivele de fapt, instanța de fond a reținut din probele administrate în cauză că, într-adevăr reclamanta a avut unele lipsuri în dosarele de acordarea ajutoarelor sociale pe care le-a administrat în cadrul atribuțiilor de serviciu, dar martorii audiați au reliefat faptul că la data preluării respectivelor dosare reclamanta nu a fost instruită cu privire la sarcinile de serviciu și nu a fost ajutată pentru remedierea deficiențelor. Martorii și au mai arătat că până în mai 2008 nu a fost controlat nici un dosar de către șeful serviciului și că controlul care a stat la baza emiterii Dispoziției contestate a avut loc ca urmare a unor diferende între reclamantă și Șeful serviciului, d-na.
De asemenea, s-a mai reținut că Fișa postului reclamantei nu a fost semnată de această, existând doar o semnătură pe Anexa la fișa postului, dar este nedatată, astfel că nu se știe cu exactitate când a luat reclamanta cunoștință de atribuțiile de serviciu.
Toată această situație de fapt îndreptățește instanța să aprecieze că nici pe fond soluția de sancționare disciplinară a reclamantei cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni nu este fondată.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept și în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a apreciat acțiunea reclamantei fondată, astfel că a fost admisă conform celor din dispozitivul de mai jos.
In baza art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligat pârâtul Primarul Mun. la plata cheltuielilor de judecată avansate în cauză de reclamantă, constând în taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal Municipiul și Primarul Municipiului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile atacate nr.707/CA din 30.06.2009 a Tribunalului Brașov și respingerea contestației formulate de reclamanta cu menținerea actului administrativ atacat, respectiv dispoziția de primar nr.9226/10.11.2008.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința Tribunalului Brașov, este nelegală pentru următoarele motive:
Instanța de fond a admis contestația formulată împotriva dispoziției de primar nr.9226/10.11.2008 pentru motivul lipsei datei săvârșirii faptei din cuprinsul actului de sesizare și pentru nemotivarea dispoziției de primar, considerând că sunt incidente dispozițiile art.50 alin.3 lit.a din HG nr.1344/2007.
Cu privire la lipsa datei săvârșirii faptei din cuprinsul actului de sesizare, instanța de fond în mod nelegal a reținut acest aspect,în condițiile în care este menționat clar "din anul 2007, beneficiarii de ajutor social nu au depus adeverința de la AJOFM". Prin urmare, instanța nu putea să rețină acest motiv pentru admiterea contestației. Cu atât mai mult cu cât nu a indicat temeiul de drept, limitându-se doar la a-l invoca în motivarea sentinței.
Cu privire la incidența dispozițiilor art.50 alin.2 și 3 lit.a din HG Nr.1344/2007, pârâtele consideră că și de data aceasta instanța de fond a greșit. Deși invocă acest text de lege, ea totuși remarcă "dispoziția conținând doar o enumerare a textelor de lege aplicabile și justificarea sumară în sensul că opiniile membrilor comisiei de disciplină au fost diferite, fapt care nu echivalează cu motivarea impusă de art.50 alin.2 din HG Nr.1344/2007". Textul de lege incident nu face referire cu privire la întingerea motivării, acesta impunând doar ca actul administrativ sancționatoriu să cuprindă motivarea. Instanța de fond, deși a constatat că actul administrativ sancționatoriu cuprinde motivarea (a numit-o justificarea), s-a dus mai departe făcând aprecieri cu privire la această motivare considerând că este sumară și că nu echivalează cu motivarea impusă de art.50 alin.2 din HG nr.1344/2007. Prin această apreciere cu privire la motivare, pârâții consideră că instanța și-a depășit atribuțiile impuse de lege, respectiv cu cele impuse de art.HG nr.1344/2007.
Pe fond, instanța de fond a reținut că soluția de sancționare disciplinară a reclamantei cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de trei luni respectiv fișa postului și anexa la aceasta cuprinzând atribuțiile, nu rezultă data la care reclamanta a luat la cunoștință de atribuțiile ce-i revin. Consideră că instanța de fond în mod nelegal a reținut ca fiind incident acest aspect având în vedere că nu l-a motivat în drept, limitându-se încă o dată, să-l indice ca motiv în anularea actului administrativ sancționatoriu contestat. De asemenea, solicită a se avea în vedere că intimata reclamantă nu poate invoca, iar instanța să rețină ca motiv pentru anularea dispoziției de primar nr.9226/10.11.2008 necunoașterea atribuțiilor ce-i reveneau, în condițiile în care aceasta a dat concurs în vederea ocupării postului ce avea ca atribuții punerea în aplicare a Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat.
În probațiune recurenții pârâți au solicitat proba cu înscrisuri.
În cauză, față de recursul declarat de pârâți, intimata reclamantă a formulat concluzii scrise, fila 9 și a depus practica judiciară, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii Tribunalului Brașov ca legală, apreciind motivele de recurs că sunt nelegale față de actele de la dosar și față de prevederile legale aplicabile, anexând hotărâre judecătorească în apărare privind nelegalitatea măsurii luată de recurenții pârâți în cauză fila 11-13.
La rândul ei Municipiul și Primarul Municipiului a depus Nota de ședință fila 19-20 în sensul admiterii recursului.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr.707/CA din 30.06.2009 a Tribunalului Brașov prin prisma criticilor formulate în recurs, constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea întregului probatoriu de la dosar, rezultă că instanța de fond a reținut în mod corect situația de drept și de fapt dedusă judecății, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.
1. În ce privește prima critică de recurs, instanța constată că această critică este neîntemeiată, deoarece din actele de la dosar, rezultă că lipsește data săvârșirii faptei și pentru că Dispoziția de primar nu a fost motivată, astfel încât sunt incidente art.50 alin.3 lit.a HG nr.1344/2007, aspect corect reținut de instanța de fond prin sentința dată.
Critica invocată de recurente sub acest aspect va fi înlăturată ca nelegală și netemeinică.
2. Referitor la critica recurentei în sensul că fapta a fost săvârșită în 2007, aspect menționat în actul de sesizare, nu poate fi reținută de instanța de recurs deoarece conform legii trebuie precizată data exactă a săvârșirii unei fapte, de un funcționar public pentru a putea fi sancționat în condițiile Legii.
Ca atare această critică se va înlăturată ca neîntemeiată, chiar dacă strict nu este vorba de situația expres prevăzută de art.79 din Legea nr.161/2003, este evident acest conflict de interese.
3. Referitor la a treia critică aceea că instanța a interpretat și aplicat greșit incidentele prevăzute de art.50 alin.2 și 3 lit.a din HG nr.1344/2007, instanța de recurs constată că într-adevăr dispoziția de primar atacată emisă de recurentul pârât Primarul Municipiului nu este motivată așa cum impune legea.
Acest aspect a fost corect reținut de instanța de fond, astfel încât critica recurentei nu poate fi reținută, nefiind vorba de o depășire a atribuțiilor impuse de lege de către instanța de fond.
Ca atare, critica de la pct.3 va fi înlăturată ca nelegală.
4. Referitor la cea de a patra critică de recurs, în sensul că sancțiunea aplicată este nefondată, față de probele de la dosar, instanța de recurs, constată că în mod corect a analizat instanța de fond probele de la dosar, raportat la actul administrativ contestat cu privire la sancțiunea aplicată de pârâți reclamantei.
Ca atare, nu se poate reține că ar fi legală și justificată Dispoziția de primar nr.9226/10.XI.2008, fapt invocat și la fond și în rec de și Primarul Municipiului.
Așa fiind, se va respinge și critica de la pct.4, din recurs ca neîntemeiată și nelegală.
În esență, se constată că toate criticile de recurs sunt nefondate, urmând a fi înlăturate ca nelegale.
Constatând recursul ca nefondat, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat de Municipiul și Primarul Municipiului ca nefondat.
În ce privesc apărările formulate de intimata reclamantă prin Concluzii scrise depuse la dosar, instanța constată ca justificate apărările formulate de aceasta în sensul respingerii recursului și menținerea sentinței civile atacate. Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul prin primar și de primarul Municipiului împotriva sentinței civile nr. 707/CA din 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.10.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red: MI/7.12.2009
Dact: MD/4.01.2010 - 5 ex.
Jud.fond:
21 Octombrie 2009
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
