Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 72/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 72/R-
Ședința publică din 25 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
- -, judecător
- -, judecător
, grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâtele AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ,cu sediul în C,-, județul D și AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI, cu sediul în B,-, sector 3, împotriva sentinței nr. 247 din 12 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata- reclamantă, venit prin strămutare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta- pârâtă D prin consilier jr., în baza delegației de la dosar și intimata- reclamantă asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind recurenta-pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă întâmpinare din partea intimatei- reclamante.
Curtea pune în vedere recurentei- pârâte D să timbreze recursul cu 2,00 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Reprezentanta recurentei depune la dosar concluzii scrise, arătând că până la sfârșitul ședinței va achita taxa de timbru.
Apărătorul intimatei- reclamante depune la dosar concluzii scrise și precizează că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, constatând recursurile în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lor.
Reprezentanta recurentei- pârâte D, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond menținerea Dispoziției emisă de recurentă, pentru motivele menționate în scris la dosar și potrivit concluziilor scrise depuse la acest termen.
Av. având cuvântul pentru intimata- reclamantă, solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele menționate atât în întâmpinare cât și în concluziile scrise depuse.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 9.11.2006, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea de Sănătate Publică D și Agenția Națională a Funcționarilor Publici (ANFP) B solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea Dispoziției nr.176/10.10.2006 și a actului administrativ nr.7719/26.09.2006, obligarea primei pârâte să o reîncadreze pe postul anterior deținut sau pe unul echivalent în serviciul menționat și anularea avizelor ANFP.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că a deținut funcția publică de execuție -.III, grad profesional superior, treapta I de salarizare în cadrul Serviciului Supraveghere și Programe de Sănătate - Compartiment Mediului, până la emiterea deciziei a cărei anulare se solicită, când a fost trecută în cadrul Serviciului Supraveghere/Control Boli Transmisibile, cu păstrarea acelorași drepturi. Dispoziția nr.176/10.10.2006 cuprinde prevederi retroactive în ceea ce privește data transferului său de la un compartiment la altul. Mai mult, nu a existat un acord scris al acesteia și nici nu a avut loc o redistribuire sau reorganizare legală, cum a lăsat să se înțeleagă pârâta, susținând că au fost respectate dispozițiile Legii nr.188/1999-
Prin întâmpinarea formulată la data de 09.01.2007, pârâta ANFP Bai nvocat excepția neîndeplinirii procedurii plângerii prealabile, a inadmisibilității acțiunii privind anularea "avizelor" emise de aceasta, care nu se circumscriu definiției actului administrativ, astfel că nu le este aplicabilă Legii nr.554/2004, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, față de obiectul acțiunii, actele a căror anulare se solicită aparținând primei pârâte, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, în ceea ce o privește, deoarece nu există nici un temei legal prin care aceasta să răspundă solidar alături de angajator.
Tribunalul Dolj - Secția de contencios Administrativ și Fiscal - prin sentința nr.247/12.02.2007 - a admis acțiunea reclamantei, a dispus anularea Dispoziției nr.176/10.10.2006 și a actului administrativ nr.7719 din 26.09.2006, și a obligat pârâta D să o reîncadreze pe reclamantă pe postul deținut anterior datei de 10.10.2006, respectiv în cadrul Serviciului Supraveghere și Programe de Sănătate - Compartiment Mediului.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond, a reținut, mai întâi, în ceea ce privește excepțiile invocate de ANFP B, netemeinicia acestora, în sensul că dispozițiile Legii nr.188/1999 - privind funcționarul public, sunt derogatorii de la dreptul comun, respectiv Legea nr.554/2004, nefiind obligatorie procedura prealabilă, ci doar adresarea instanței de contencios administrativ, în termen de 30 zile de la comunicarea actului, ceea ce în cauză s-a respectat.
Excepția inadmisibilității a fost respinsă cu motivarea lipsei de obiect, în raport de precizările reclamantei, care nu a reiterat și nici insistat pe anularea acestor avize, astfel că instanța nu s-a considerat sesizată cu un asemenea capăt de cerere.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a fost respinsă cu motivarea că, deși, ANFP nu poate fi obligată direct la reîncadrarea reclamantei, o eventuală anulare sau modificare a actului administrativ de stabilire a funcțiilor publice în structura organizatorică aprobată de ANFP trebuie să aibă loc, în contradictoriu cu această autoritate, inclusiv pentru opozabilitate.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că, în cauză, a avut loc o "mutare" definitivă a reclamantei - funcționar public - în alt compartiment al D, cu nerespectarea dispozițiilor legale.
Justificarea autorității a constat în aceea că a avut loc o "redistribuire" impusă de noua organizare stabilită de - și nu o "mutare" în sensul art.79 alin.2 din Legea nr.188/1999-R, personalul excedentar fiind redistribuit, nu concediat.
Or, pârâta nu a produs dovezi care să demonstreze cele susținute, ceea ce conduce la concluzia că nu a avut loc o reorganizare, așa cum prevăd dispozițiile legale. Mai mult, mutarea funcționarului public, ca modalitate de realizare a mobilității funcționarului public, excepție de la principiul acestuia, trebuie să respecte condițiile expres și limitativ prevăzute de art.79 alin.2, respectiv, "doar cu acordul scris al funcționarului în cauză", acord ce nu s-a solicitat reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri, au formulat recurs ambele pârâte, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, a căror încadrare în drept nu a fost făcută, însă, după modul de redactare, curtea le-a încadrat în motivul prev.de pct.9 al art.304 Cod pr.civilă, Dac riticat hotărârea prin aceea că, în mod greșit, instanța de fond, a interpretat probatoriul administrat în cauză, fără a observa că în baza Ordinelor nr.880/2006 și 824/2006, toate compartimentele PDs -au reorganizat, căpătând structuri și atribuții noi, iar personalul a fost redistribuit, în limita numărului maxim de posturi aprobat, respectiv de 185, în loc de 196, câte existau înainte de 1.10.2006.
De aceea, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999-R care la art.84.3 pct.b și d) stipulează că, în cazul reorganizării unității, funcționarii publici pot fi mutați dintr-un compartiment în altul, dacă sunt reduse atribuțiile unui compartiment sau este schimbată structura compartimentului.
O altă critică a vizat faptul că noua componență a compartimentelor Daf ost stabilită prin Ordin al - nr.824/2006, la serviciul Inspecției de Sănătate Publică fiind repartizați numai medici, iar la celelalte compartimente personalul cu studii medii, între care se află și reclamanta.
De asemenea, nu s-a înțeles că în cazul reorganizării, actul normativ nu impune ce persoane trebuie redistribuite, ci doar criteriile ce trebuie avute în vedere, criterii respectate în cauză.
În sfârșit, s-a criticat și faptul că, în mod greșit, s-a apreciat că nu s-ar fi respectat principiul stabilității și exercitării funcției publice, atâta vreme cât au existat, inclusiv, avizele ANFP B, precum și aprobarea statului de funcții în forma finală.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii atacate.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs ANFP B, a criticat hotărârea instanței de fond pe temeiul art.304 pct.9 Cod pr.civilă, astfel:
- instanța de fond a aplicat greșit legea când a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece actul normativ Legea nr.188/1999-R, nu prevede nici o obligație în sarcina sa, respectiv anularea actelor administrative emise de D sau să facă reîncadrare pe un post deținut în altă instituție. Or, funcțiile publice și încadrarea pe post, gestionarea sistemului de salarizare aparțin conducătorului fiecărei instituții, în speță D, astfel că obligarea sa solidară este nelegală.
O altă critică se referă la faptul că acesta doar avizează funcțiile publice stabilite de conducătorul și nu modificările intervenite, deci "a aviza" nu echivalează cu "a aproba".
Totodată, s-a învederat că procesul de reorganizare cu autoritățile publice de sănătate reprezintă un atribut exclusiv al conducătorilor acestor instituții potrivit legii și competențelor din fișa postului, astfel că recurenta nu poate sta în judecată nici chiar pentru opozabilitatea hotărârii.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului și scoaterea instituției din cauză.
Înalta Curte de Casație și Justiție B prin Încheierea nr.4222/2 noiembrie 2007 admis cererea de strămutare formulată de reclamantă și a dispus soluționarea recursului de către Curtea de APEL PITEȘTI.
Examinând recursul, prin prisma criticilor aduse pe temeiurile invocate, dar și sub toate aspectele, conform art.3041Cod pr.civilă, curtea reține că recursul ANFP B este fondat, iar recursul D, este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Astfel, analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către recurenta ANFP B, potrivit art.137 Cod pr.civilă, curtea reține că este justificată, în raport cu obiectul dedus judecății, respectiv anularea unor acte administrative emise de o instituție din structura organizatorică a și reîncadrarea pe postul deținut anterior de către funcționarul public, precum și a naturii juridice a avizelor emise de aceasta.
În speță, cele două acte administrative ce se solicită a fi anulate aparțin conducătorului Autorității de Sănătate Publică D, instituție cu care reclamanta se află în raporturi juridice de muncă, directe, îndeplinind funcția de prefect.III, grad profesional superior, treapta I de salarizare, iar nu de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici.
Ca atare, sub acest aspect, nici măcar pentru opozabilitate, pârâta nu poate sta în judecată, cum eronat a interpretat instanța de fond, actele respective nefiind emise de aceasta.
Nici reținerea instanței de fond referitoare la respingerea ca rămas fără obiect a capătului de cerere vizând anularea avizelor emise de această pârâtă, nu este corectă, deoarece în finalul concluziilor scrise depuse la 12.02.2007, reclamanta solicită anularea și a acestor avize, iar din întreg conținutul dosarului nu se constată existența unei cereri exprese de renunțare la acest capăt de cerere.
Însă, aceste avize nu constituie acte administrative în accepția Legii nr.554/2004, ci numai operațiuni tehnice materiale, care, prin natura lor, nu pot da naștere, modifica sau stinge un raport juridic, precum actul administrativ propriu-zis, ci sunt simple acte pregătitoare ale acestuia.
Prin urmare, pe acest temei, instanța de fond trebuia să respingă capătul de cerere formulat de reclamantă și nu pe lipsa investirii sale.
Așa fiind, excepția invocată de recurenta-pârâtă este justificată, aceasta neavând calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În ceea ce privește prima critică din recursul D, aceasta este nefondată, deoarece, instanța de fond nu a infirmat reforma produsă în sistemul sanitar conform Legii nr.95/2006, ci a constatat că, în cadrul Inspecției Sanitare Județene D, aceasta nu s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
Astfel, deși, pe susținerea că a avut loc o "reorganizare" a întregii activități desfășurate de către inspecția sanitară locală, aceasta nu a respectat nici ordinele emise de - și nici Legea nr.188/1999-R, în partea referitoare la criteriile stabilite, ci a impus criterii proprii, ce au determinat transformarea așa-zisei reorganizării, în schimbare efectivă a locului de muncă, chiar dacă au fost păstrate denumirile funcțiilor și salarizarea anterioară.
Or, Legea nr.188/1999-R, nu lasă loc la interpretări în privința modalităților de ocupare a funcțiilor publice.
Nici susținerea reluată în critica a doua nu poate fi primită atâta vreme cât nu s-au adus dovezi în sensul respectării dispozițiilor art.843pct.b) și d) din Legea nr.188/1999, dimpotrivă, din probatoriul administrat și chiar susținerile acesteia, reiese contrariul, respectiv încadrarea pe posturile existente a altor persoane, cu motivarea că ele necesitau cadre cu studii superioare.
Or, propunerea de a fi încadrat numai personal de acest gen aparține înseși pârâtei, deși ordinele nu conțineau asemenea prevederi.
Faptul că ANFP a avizat organigrama și statele de funcții în forma finală nu reprezintă o scuză a încălcării principiului stabilității în exercitarea funcțiilor publice și așa cum s-a arătat anterior, aceste avize nu sunt, în sine, producătoare de efecte juridice.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond a apreciat că, sub acest aspect, pârâta nu a justificat aplicarea legală și în mod nediscriminator a criteriilor ce au stat la baza reîncadrării personalului din cadrul instituției, dispunând anularea actelor emise și reîncadrarea reclamantei pe postul anterior.
În concluzie, curtea, în temeiul art.312 alin.1 și 3 Cod pr.civilă, coroborat cu dispozițiile Legii nr.188/1999-R urmează să admită recursul ANFP B, să modifice în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea față de aceasta, în baza lipsei calității procesuale pasive, menținând în rest sentința și să respingă ca nefondat recursul
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI, cu sediul în B,-, sector 3, împotriva sentinței nr. 247 din 12 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul în C, str.-.- nr.22, -.1,.21, județul
Modifică în parte sentința de mai sus, în sensul că respinge acțiunea față de acesta, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține în rest sentința.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ, cu sediul în C,-, jud.D, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
29.01.2008
Red.IB
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Ioana Miriță, Corina Georgeta
