Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 68/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 68/R-
Ședința publică din 25 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
- -, judecător
- -, judecător
, grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței nr. 466/CA din 08 octombrie 2007,pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă- Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenta- pârâtă prin DGFP A prin consilier jr., în baza delegației de la dosar, intimatul- pârât A prin consilier jr., în baza de legației de la dosar și intimații- reclamanți prin avocat -, lipsind intimații- pârâți A și CASAOPSNAJ
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentanții părților prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta recurentei- pârâte prin DGFP A, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în garanție a, arătând că acesta nu poate fi obligat la plata pentru salariații altor instituții.
Reprezentantul intimatului- pârât A, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică, arătând că MEF are calitate procesuală pasivă, el având calitatea de administrator al bugetului statului, răspunzând de elaborarea proiectului bugetului de stat.
Av. având cuvântul pentru intimații- reclamanți, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței, arătând că în mod corect instanța de fond a reținut că are calitate procesuală pasivă, acesta asigurând fondurile necesare ordonatorilor de credite în vederea plății drepturilor salariale ale reclamanților, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 5.04.2007, reclamanții, G, au chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului A, Ministerul Administrației și Internelor B, Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești B și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumelor de bani reținute din drepturile lor salariale, a procentului de 7% din salariul brut - reprezentând contribuția la asigurările sociale de sănătate, actualizate cu coeficientul de inflație de la data plății, calculat de la data reținerii până la restituire, obligarea la plata primei de vacanță, pe perioada 2004 - 2006, în sumă egală cu salariul net de bază din luna anterioară plecării în concediu, obligarea pârâților la plata sporului de fidelitate restant pe anul 2005, reactualizat, și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, s- arătat că sunt angajați ai Inspectoratul de Poliție al Județului, având calitatea de funcționari publici cu statut special - respectiv polițiști.
În această calitate, potrivit art.9 alin.1 lit.b) Legea 80/1995 și art.25 pct.1 lit.c) Legea 360/2002 au beneficiat și beneficiază de asistență medicală și medicamente gratuite, astfel că nu datorează contribuția de 7% reținută de către pârâți și virată la CASAOPSNAJ.
De asemenea, potrivit legii 360/2002 și art.37 al.2 OG 38/2003, aveau dreptul la primă de concediu, dar pe care nu au primit-o, întrucât a fost suspendată acordarea acesteia pe perioada indicată. Însă, Înalta Curtea d e Casație și Justiție a statuat că aceștia sunt îndreptățiți să primească prima de vacanță, pe perioada 2004 - 2006.
În ceea ce privește sporul de fidelitate au arătat că acesta este reglementat, de art.6 OG nr.38/2003, iar în anul 2005 a fost suspendat, în mod neîntemeiat.
În fine, au precizat că Ministerul Economiei și Finanțelor și au obligația asigurării fondurilor necesare plății acestor drepturi.
Pârâtele CASAIPSNAJ și au invocat lipsa calității procesuale pasive, iar MIRA respingerea ca neîntemeiată față de acesta, întrucât nu are culpă în suspendarea plății.
De asemenea, aceasta a formulat cerere de chemare în garanție a MEF, pentru a fi obligat l,a asigurarea fondurilor necesare plății, în cazul în care se va admite solicitarea reclamanților.
Tribunalul Argeș - Complet specializat în contencios administrativ și fiscal - prin sentința nr.466/CA/8.10.2007 a admis în parte acțiunea reclamanților în sensul că a obligat Inspectoratul de Poliție al Județului A la plata primei de vacanță, pe perioada 2004 - 2006, actualizată cu coeficientul de inflație, la data plății, a obligat Inspectoratul de Poliție al Județului A să plătească reclamanților sporul de fidelitate prevăzut de art.6 alin.2 OG.nr.38/2003, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne, pe anul 2005, actualizat în raport cu indicele de inflație, la data plății, a obligat MIRA să asigure Inspectoratul de Poliție al Județului A fondurile necesare plății acestor drepturi, a admis cererea de chemare în garanție a MEF, pe care l-a obligat să asigure fondurile pentru MIRA în vederea efectuării plăților, a respins acțiunea reclamanților și, ca neîntemeiată și capătul de acțiune referitor la obligarea CASAOPSNAJ la restituirea contribuției de 7% de la bugetul asigurărilor de sănătate, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că reclamanții și au încetat raporturile de serviciu cu Inspectoratul de Poliție al Județului A, la data de 29.11.2006, așa cum rezultă din adresa nr.45026/13.06.2007 (105), iar reclamanții și nu sunt angajați ai pârâtului, conform precizării de la 111.
Referitor la restituirea contribuției de 7% de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate, s-a reținut că, la art.6 Legea 145/1997 - privind asigurările sociale de sănătate, sunt stabilite categoriile de persoane care sunt scutite de plata contribuției, fără ca printre acestea să se afle și reclamanții. De asemenea Legea 360/2002, art.28 pct.1, lit.c), nu scutește reclamanții de plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
În fine, s-a mai reținut că această contribuție are regimul oricărei contribuții fiscale la bugetul consolidat al Statului, iar restituirea ei, celor interesați, se face după procedura și termenele prevăzute de codul d e procedură fiscală ( a se vedea art.261 Legea 95/2006).
Prin urmare, acest capăt de cerere este nejustificat.
Referitor la prima de vacanță, s-a reținut că reclamanții sunt angajați ai IPJ A, ca polițiști, având calitatea de funcționari publici cu statut special, astfel că beneficiază de dispozițiile art.37 alin.2 OG nr.38/2003, respectiv dreptul la prima de vacanță.
Acest drept nu a mai fost acordat funcționarilor publici, începând cu anul 2001, fiind suspendat, succesiv, prin legile anuale ale bugetului de stat, până la 31.12.2006.
Însă, suspendarea nu înseamnă înlăturarea exercițiului dreptului, fără să se aducă atingere principiilor protecției juridice a drepturilor omului, iar pe de altă parte, un drept deja câștigat nu poate fi restrâns sau retras decât printr-un act normativ cu aceeași valoare juridică.
În ceea ce privește perioada de acordare s-a considerat că problema a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.XII/ 5.02.2007, respectiv pe perioada 2004 - 2006.
Pe anul 2007, plata s-a reluat, astfel că solicitarea nu se mai justifică.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, s-a apreciat ca întemeiată, deoarece acesta are calitatea de administrator general al bugetului statului, sens în care răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor locale, precum și obligația asigurării fondurilor necesare ordonatorului de credite în vederea efectuării plății.
Referitor la sporul de fidelitate, s-a reținut că este reglementat de art.6 OG nr.38/2003, acordându-se în raport de vechimea în muncă, prin ordin al ministrului de interne. Acest drept a fost suspendat prin OUG nr.118/2004 și reluată plata în anul 2006, astfel că pentru considerentele ce au determinat obligarea pârâților la plata primei de vacanță, se impune și obligarea la plata acestui drept pe anul 2005, actualizat conform indicelui de inflație, la data plății.
Modul de calcul al fiecărui drept solicitat, a fost stabilit a se acorda în raport cu perioada lucrată în anul respectiv, avându-se în vedere data angajării sau data încetării raporturilor de muncă.
La acordarea sporului de fidelitate, instanța de fond a precizat că acordarea se va face și în raport de condițiile și vechimea în muncă, pe baza ordinului ministrului de interne.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs, în termen legal, de către criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în temeiul art.304 pct.9 Cod pr.civilă, astfel:
- în mod greșit, a fost respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive;
- în mod eronat, s-a admis cererea de chemare a sa în garanție și de obligare de a asigura pârâților, fondurile necesare plății acestor drepturi; făcându-se o gravă confuzie între Statul Român și Ministerul Finanțelor Publice, al cărui rol este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare ale ordonatorilor principali de credite respectând procedura reglementată de Legea nr.72/1996 și nr.500/2002 și nu de a plăti drepturile salariaților altor instituții.
- în altă ordine de idei, cererea de chemare în garanție este inadmisibilă, întrucât așa cum este ea reglementată în art.60-63 Cod pr.civilă, recurentul nu are obligația de garanție sau despăgubiri față de intimații - pârâți, în baza legii sau a contractului ori a vreunei obligații de restituire, pentru a fi îndeplinite condițiile obligării la plată. Or, atribuții de angajare și salarizare reclamanților au instituțiile cu care aceștia sunt în raporturi de serviciu, respectiv MIRA și IPJ
Prin urmare, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și, constatând întemeiate excepțiile, să se dispună respingerea cererii de chemare în garanție a acestuia.
Examinând, global, criticile recurentului, pe temeiul invocat, dar și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Astfel, în ceea ce privește prima critică, vizând greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive, a cărei analiză urmează a se face cu prioritate, în raport de dispozițiile art.-137 Cod pr.civilă, curtea o apreciază ca neîntemeiată, întrucât, într-adevăr, raporturile dintre reclamanți și minister nu trebuie privite ca raporturi juridice directe, de natura celor legate între angajator și angajați, ci raporturi determinate de administrarea alocațiilor bugetare și obligația asigurării plății drepturilor născute în baza legilor și a hotărârilor judecătorești, în conformitate cu principiul clasificației bugetare.
Ca atare, interpretarea dată de recurent sub aspectul neîntrunirii calității sale de parte în prezenta cauză nu poate fi primită, motiv pentru care excepția invocată a fost corect respinsă de instanța de fond.
Sub acest aspect, cererea MIRA referitoare la chemarea în garanție a sa, pentru ca, în raport de dispozițiile Legii 500/2002, acesta să participe la elaborarea proiectelor de buget, în vederea asigurării plății sumelor solicitate de reclamanți, să fie justificată.
Prin urmare, conform însăși recunoașterii sale, având calitatea de administrator general al bugetului statului, atribuțiile sale impun obligația elaborării bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetare ale ordonatorilor principali și secundari de credite. Deci, obligația derivă din calitatea de reprezentant al statului și nu se va face din bugetul său propriu, cum greșit a interpretat acesta; desigur, dintr-o neînțelegere a motivării date de judecătorul fondului.
Or, Legea 500/2002 - privind finanțele publice, stabilește cadrul procesual, principiile și procedura ce se va urma în formarea, administrarea, angajarea și achiziționarea fondurilor publice, dar și responsabilitățile instituțiilor publice angajate în procesul bugetar.
Astfel, dacă s-ar accepta susținerea recurentului, principiul clasificației bugetare nu și-ar mai avea rostul.
În sfârșit, referitor la critica vizând greșita aplicare a dispozițiilor art.60-63 Cod pr.civilă se va sublinia, încă odată, că introducerea sa în cauză este determinată de faptul că drepturile salariale solicitate nu pot fi plătite decât după alocarea sumelor de către MEF - ordonatorului principal MIRA, care, la rândul său, să aprobe alocarea acestora către IPJ
Acesta este sensul admiterii de către instanța de fond a cererii, iar nu cele regăsite în criticile recurentului.
Față de cele ce preced, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, urmează a respinge recursul MEF ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței nr. 466/CA din 08 octombrie 2007,pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă- Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind, G,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios adminsitativ și fiscal.
Președinte, Judecător JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
30.01.2008
jud fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Ioana Miriță, Corina Georgeta
