Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 83/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 83/
Ședința publică din 11 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Leocadia
Grefier -
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de, în nume propriu și în calitate de reprezentant al I, împotriva deciziei nr. 671/ din 5 noiembrie 2007 Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 4 februarie 2008, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 11 februarie 2008.
În termenul de pronunțare revizuentul, în nume propriu și în calitate de reprezentant al I, a depus, prin serviciul de registratură, concluzii scrise.
CURTEA D APEL,
Deliberând asupra cererilor de revizuire de față, constată următoarele:
Revizuenții și SC SRL au formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 671/CA/05.11.2007, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr-, invocând prevederile art. 322 pct. 2 din Codul d e procedură civilă.
În motivarea cererilor s-a arătat că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra reparațiilor materiale și morale cerute de, așa cum a solicitat acesta "chiar de la începutul concluziilor scrise", că instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la nulitatea absolută a Hotărârii Consiliului Local I nr. 566/2004, nici cu privire la taxa de sport reglementată de anexa 3 Hotărârii Consiliului Local I nr. 566/2004.
S-a mai arătat că instanța de recurs a omis să se pronunțe cu privire la vizele trimestriale și anuale de pe autorizațiile nr. 702 și 1551 căror nelegalitate a reclamat-o prin invocarea anexelor 1 și 2 din nr. 275/2003, cu privire la toate despăgubirile materiale, lipsind contravaloarea redactării acțiunii (5,75 lei), a redactării recursului și a motivelor de recurs la valoarea actualizată cu indicii prețurilor de consum.
În cuprinsul cererii de revizuire s-a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 324 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, însă, ulterior, revizuenții au renunțat la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate.
Revizuenții au depus la dosarul cauzei o completare a cererii de revizuire în care, în afara motivelor invocate inițial în cererea de revizuire, au criticat faptul că instanța de recurs nu a analizat corect aspectele legate de publicitatea actului administrativ ce a constituit obiectul cauzei în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire s-a cerut și de sancționarea persoanei care a tergiversat soluționarea cauzei.
La termenul de judecată din 04.02.2008, în timpul dezbaterilor judiciare pe fondul cererii de revizuire, a arătat că despăgubirile morale pe care le-a solicitat sunt în cuantum de 3000 de lei.
Analizând cererea de față și prevederile legale aplicabile în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la nr. 10364/07.11.2005, reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local I, a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate că Hotărârea nr. 566/2004 a Consiliului Local I este nelegală deoarece cuantumul taxelor prevăzute în Anexa 4 lit. D vine în conflict cu prevederile art. 268 din Legea nr. 571/2003, fiindcă taxele anuale de - lei vechi și taxele trimestriale de - lei vechi sunt mai mari decât maximul permis de art. 268. De asemenea, reclamantul a mai solicitat să se constate nulitatea Hotărârii nr. 566/2004 a Consiliului Local I pentru încălcarea dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 180/2002.
La termenul de judecată din 19.01.2006, SC SRL a formulat cerere de intervenție în interes propriu și în interesul reclamantului, cerere care a fost admisă în principiu la data de 09.02.2007, intervenienta având ca administrator și ca asociat unic pe reclamantul.
Intervenienta a solicitat să fie despăgubită cu suma de 677 lei pe care a plătit-o ca urmare a aplicării actului administrativ atacat.
În ședința publică din 13.04.2006, reclamantul a precizat cererea de chemare în judecată și de intervenție a SC SRL, din susținerile acestuia reieșind că reclamantul și intervenienta în interes propriu au atacat Anexa 4 lit. D, precum și dispozițiile care prevăd contravenții reglementate și de Legea nr. 38/2003.
Prin sentința civilă nr. 1078/E/27.04.2006, Tribunalul Iașia respins acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu și în interesul reclamantului, ca nefondate.
După pronunțarea sentinței civile nr. 1078/E/27.04.2006, reclamantul, a formulat, la data de 18.07.2006, cerere de completare a dispozitivului sentinței, motivat de faptul că instanța a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere accesoriu și incident cu privire la încălcarea de către autoritatea locală și autoritățile centrale a prevederilor art. 1 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 și a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 217/2000.
Prin sentința civilă nr. 22/21.09.2006, Tribunalul Iașia respins cererea de completare a sentinței civile nr. 1078/E/27.04.2006 a Tribunalului Iași.
Reclamantul și intervenienta SC SRL au declarat recurs împotriva încheierilor pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr. 10634/2005, la 09.02.2006 și 02.03.2006, precum și împotriva sentinței civile nr. 1078/E/27.04.2006 a Tribunalului Iași, considerând că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile legale aplicabile în cauză.
În motivarea recursului s-a susținut că este nelegală taxa judiciară de timbru în valoare de 91000 de lei la plata căreia a fost obligat reclamantul prin încheierea din 09.02.2007, pentru cererea de suspendare a executării Hotărârii Consiliului Local I nr. 566/2004.
S-a mai arătat că încheierea din 02.03.2006 este nelegală, deoarece recurenților li s-a produs o pagubă iminentă și, prin urmare, trebuia admisă cererea de suspendare a executării actului atacat.
În susținerea recursului formulat împotriva sentinței nr. 1078/E/27.04.2006 a Tribunalului Iași, au fost reluate motivele din cererea de chemare în judecată și din cea de completare a dispozitivului sentinței nr. 1078/E/27.04.2006. Recurenții au susținut că:
- Hotărârea Consiliului Local I nr. 566/2004 este nelegală pentru că la elaborarea acesteia nu s-au respectat etapele prevăzute de art. 1 și 12 din Legea nr. 52/2003, cu privire la transparența decizională în administrație, respectiv nu a fost discutată cu reprezentanții beneficiarilor și nu are acordul acestora;
- Hotărârea Consiliului Local I nr. 566/2004 încalcă prevederile art. 268 din Codul fiscal al României fiindcă, în loc să stabilească o singură taxă ce trebuie plătită la începutul desfășurării activității de taximetrie, stabilește taxe mult mai mari decât cea prevăzută de art. 268, taxe ce se percep anual și trimestrial pentru autorizația de a executa serviciul public de transport persoane în regim de taxi;
- sunt încălcate dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, motiv pentru care a solicitat să se constate nulitatea Hotărârii Consiliului Local I nr. 566/2004;
- Hotărârea Consiliului Local I nr. 566/2004 nu a fost adoptată până la 31.05.2004, conform prevederilor art. 288 din Legea nr. 571/2003;
- Hotărârea Consiliului Local I nr. 566/2004 nu este în vigoare fiindcă nu a fost publicată într-un ziar local;
- taxele prevăzute de Anexa 4 lit. D încalcă principiile stabilite în art. 139 din Constituția României, art. 5 și art. 38 din Legea nr. 215/2001, art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2003;
- au fost încălcate prevederile art. 14 alin. 7 din Legea nr. 38/2003 și ale art. 6, 7, 9, 11, 31 din nr. 275/2003 cu privire la modelul autorizației de taxi, care nu ar trebui să conțină rubrici pentru vize trimestriale și anuale;
- actul atacat contravine Declarației Universale a Drepturilor Omului și Cartei Social Europene.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 11.06.2007 de către reclamantul și intervenienta SC SRL s-a solicitat și anularea prevederilor din anexa referitoare la taxa de sport.
La data de 19.10.2007, intimatul Consiliul Local Iaf ormulat cerere de reexaminare a dispoziției de amendare luată împotriva lui de instanța de recurs prin încheierea din 24.09.2007 motivând că la data de 19.10.2007 s-a conformat solicitării instanței de a-i comunica anumite înscrisuri.
Prin decizia nr. 671/05.11.2007, Curtea de Apel Iașia respins recursul declarat de reclamantul și intervenienta SC SRL împotriva încheierilor pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr. 10634/2005, la 09.02.2006 și 02.03.2006, a admis recursul declarat de reclamantul și intervenienta SC SRL împotriva sentinței civile nr. 1078/E/27.04.2006 a Tribunalului Iași, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local I, a admis cererile de intervenție în interes propriu și în interesul reclamantului formulate de SC SRL, a anulat dispozițiile Anexei nr. 4, lit. D privind taxa pentru transportul public în regim de taxi, a Hotărârii Consiliului Local I nr. 566/2004, a constatat nulitatea dispozițiilor art. 11, 14, 16, 19 și 23 din Anexa nr. 8, pct. 2 Hotărârii Consiliului Local I nr. 566/2004, l-a obligat pe Consiliul Local I să plătească intervenientei SC SRL suma de 677 lei cu titlu de despăgubiri materiale și l-a obligat pe Consiliul Local I să plătească intervenientei SC SRL suma de 4,52 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar reclamantului suma de 82,05 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Curtea a respins cererea de reexaminare formulată de intimatul Consiliul Local I împotriva încheierii din 24.09.2007, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr-.
Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 2 din Codul d e procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut.
Textul de lege menționat nu vizează greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale, ci doar omisiunea pronunțării asupra unui capăt cerere ori pronunțarea asupra unui lucru necerut.
Examinând cererea de revizuire se constată că instanța de casare a soluționat toate capetele de cerere, răspunzând prin considerentele comune motivelor invocate în susținerea acestora de către și SC SRL.
Aspectele privind omisiunea de soluționare a cererii de acordare a daunelor materiale și morale și de actualizare a acestora sunt nefondate. Din examinarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire s-a solicitat, se constată că nu a solicitat nici daune materiale și nici morale. Împrejurarea că a susținut în cadrul concluziilor scrise că solicită daune materiale și morale nu prezintă relevanță juridică fiindcă astfel de cereri nu mai pot fi făcute după începerea dezbaterilor pe fondul cauzei și cu atât mai puțin în cuprinsul concluziilor scrise sau în timpul soluționării cererii de revizuire. Solicitările care au natura juridică a unei cereri de chemare în judecată trebuie promovate în condițiile și în termenele prevăzute de lege, regulile stabilite în acest sens neputând fi ignorate de părți sau de instanța de judecată.
Se mai constată că la termenul de judecată din 19.01.2006, SC SRL a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat să fie despăgubită cu suma de 677 lei pe care a plătit-o ca urmare a aplicării actului administrativ atacat. Din examinarea cererii de intervenție rezultă că doar intervenienta a solicitat despăgubiri, nu și reclamantul. La evaluarea despăgubirilor instanța a avut în vedere probele din dosar și coeficienții de actualizare indicați chiar de intervenientă. Cum în cererea de acordare a despăgubirilor s-a solicitat numai suma 677 de lei, nu și actualizarea acesteia, instanța nu putea acorda mai mult decât a cerut SC SRL.
Nici susținerile referitoare la nulitatea absolută a întregului act administrativ atacat nu pot fi primite fiindcă în ședința publică din 13.04.2006, reclamantul a precizat cererea de chemare în judecată și de intervenție a SC SRL, din susținerile acestuia reieșind că reclamantul și intervenienta în interes propriu au atacat Anexa 4 lit. D, precum și dispozițiile care prevăd contravenții reglementate și de Legea nr. 38/2003.
În ceea ce privește susținerile referitoare la taxa de sport reglementată de anexa 3 Hotărârii Consiliului Local I nr. 566/2004, la vizele trimestriale și anuale de pe autorizațiile nr. 702 și 1551 căror nelegalitate a reclamat-o prin invocarea anexelor 1 și 2 din nr. 275/2003, la contravaloarea redactării acțiunii (5,75 lei), a redactării recursului și a motivelor de recurs, la valoarea actualizată cu indicii prețurilor de consum, la cele legate de publicitatea actului administrativ ce a constituit obiectul cauzei în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire s-a cerut și de sancționarea persoanei care a tergiversat soluționarea pricinii, instanța de revizuire reține că împrejurările invocate de revizuenți sunt critici de fond, aceștia invocând pretinse greșeli de judecată ca urmare a unei pretinse aprecieri eronate a probelor administrate în cauză sau a dispozițiilor legale. Aceste aspecte nu pot fi analizate în cadrul căii de atac a revizuirii fiindcă instanța de recurs s-a pronunțat asupra lor. Revizuenții tind a provoca rejudecarea căii de atac, prin transformarea revizuirii în recurs, aspect nepermis atât timp cât unul dintre principiile de drept procesual privește unicitatea dreptului de a folosi o cale de atac.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire a deciziei nr. 671/CA/05.11.2007, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr-, formulată de revizuenta SC SRL, precum și de revizuentul.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire a deciziei nr. 671/CA/05.11.2007, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr-, formulată de revizuenta SC SRL, precum și de revizuentul, domiciliat în I, -. -, --3, tr. III,. 1,. 6, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2008.
Președinte judecător judecător
--- - G - -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex.
Președinte:Iustinian Obreja ManolacheJudecători:Iustinian Obreja Manolache, Aurelia Gheorghe, Leocadia
