Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 850/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 850/
Ședința publică de la 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI împotriva sentinței civile nr.312/CA din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act emis de autorități publice locale".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 24 noiembrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 2 2009, apoi având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 8 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față constată că:
La data de 22.2008 reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Orașului solicitând anularea în tot a Hotărârii nr.53 din 7.08.2008 emisă de către Consiliul Local al Orașului prin care s-a aprobat efectuarea demersurilor necesare pentru evacuarea agenților economici care își desfășoară activitatea în incinta obiectivului istoric "Cetatea " și anularea Hotărârii nr.59 din 15.08.2008 emisă de către Consiliul Local al Orașului prin care s-a aprobat efectuarea demersurilor necesare pentru închiderea accesului în grădina, precum și în spațiile în care nu se desfășoară activitate comercială, situate în incinta obiectivului istoric, mai sus menționat, pentru conservarea, restaurarea și punerea în valoare a sitului istoric.
Acțiunea reclamantei a fost înregistrată sub nr- al Tribunalului Brașov.
În acest dosar, pe bază de probe a pronunțat sentința nr.312/CA din 17.03.2009 a Tribunalului Brașov. Prin această sentință instanța de fond a dispus următoarele:
A respins excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de pârât prin întâmpinare.
A admis acțiunea formulată de reclamanta- SRL, în contradictoriu cu pârâtulCONSILIUL LOCAL AL OR., și în consecință:
A anulat Hotărârea nr.53/07.08.2008 emisă de Consiliului Local al Orașului și Hotărârea nr.59/15.08.2008 emisă de Consiliului Local al Orașului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Prin Hotărârea nr.53/07.08.2008 emisa de Consiliul Local al Orașului s-a aprobatefectuarea demersurilor necesare pentru evacuarea agenților economici care își desfășoară activitatea in incinta obiectivului istoric "Cetatea " pentru a se putea asigura in condiții optime ordinea publica in incinta acestui obiectiv istoric.
Prin Hotărârea nr.59/15.08.2008 emisa de Consiliul Local al Orașului s-a aprobat completarea Hotărârii nr.53/2008 in sensulefectuării demersurilor necesare pentru închiderea accesului din gradina precum si in spatiile in care nu se desfășoară activitate comerciala, situate in incinta obiectivului istoric, pentru conservarea, restaurarea si punerea in valoare a sitului istoric.
Excepția tardivității formulării acțiunii, invocata de parat este nefondata deoarece reclamanta a atacat cele doua hotărâri in interiorul termenului de 6 luni prevăzut de art.11 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004. Înainte de introducerea prezentei acțiuni reclamanta s-a adresat paratului cu plângerea prealabila la data de 25.08.2008, in condițiile art.7 din Legea nr.554/2004 (9-13), la care insa nu a primit nici un răspuns.
Nu au relevanta in cauza daca respectivele hotărâri au fost sau nu aduse la îndeplinire sau daca societatea reclamanta mai folosește sau nu spațiul in litigiu, deoarece instanța nu este ținuta in analiza temeiniciei si legalității actelor administrative contestate de data executării respectivelor acte.
Pentru aceste considerente de fapt si de drept urmează a fi respinsa excepția tardivității formulării acțiunii, invocata de parat prin întâmpinare.
In ceea ce privește fondul cauzei, instanța a retinut ca prin cele doua hotărâri contestate s-a dispus luarea unor masuri de evacuare a agenților economici, inclusiv a reclamantei din incinta obiectivului istoric "Cetatea ".
La baza adoptării acestor hotărâri au stat referatele consilierului juridic de la dosar. In primul referat se propune spre aprobare somarea in scris a societăților comerciale, inclusiv a reclamantei, ca in termen de 10 zile de la comunicarea somației sa elibereze spatiile pe care le deține in mod ilegal; in caz contrar societățile sa fie "evacuate pe cale administrativa deoarece spatiile pe care le dețin in imobilul <Cetate > fac parte din domeniul public al orașului, contractele de închiriere încheiate fără participarea proprietarului fiind fără putere juridica".
Din aceasta expunere de motive, este evident ca prin Hotărârea nr.53/2008 s-a avut in vedere evacuarea agenților economici, inclusiv a reclamantei, măsura care s-a si luat după data emiterii acestor hotărâri, așa cum se recunoaște in întâmpinare. De asemenea, prin Hotărârea nr.59/2008 s-a completat prima hotărâre, limitându-se accesul in gradina imobilului.
Ori, evacuarea este o măsura ce nu se poate dispune decât printr-o hotărâre judecătoreasca, in urma analizării titlului pe care îl exhiba persoana care folosește spațiul in discuție. Numai o instanța de judecata poate analiza apărările fiecărei parți -daca exista sau nu un contract de închiriere valabil, daca respectivul contract este sau nu încheiat cu proprietarul imobilului sau daca este opozabil proprietarului- si poate hotărî daca se impune sau nu evacuarea locatarului.
Prin luarea măsurii evacuării de către Consiliul Local au fost încălcate în cauză dispozițiile art.1 alin.4 din Constituția României cu privire la principiul separației puterilor in stat.
Mai mult, din analiza dispozițiilor art.36 alin.5 pct.a și b din Legea nr.215/2001 se reține că Consiliul Local are atribuții privind închirierea bunurilor proprietate publica sau privata a unității administrativ teritoriale, dar nici una din dispozițiile acestei legi nu face vorbire despre atribuția de a evacua chiriașul sau persoana care deține fără drept un bunul al său.
Daca organul deliberativ ar fi dispus ca demersurile necesare evacuării agenților economici sa constea in demararea unor acțiuni in justiție, atunci altul ar fi fost conținutul hotărârilor iar asemenea demersuri ar fi fost legale.
În condițiile în care însă organul deliberativ al unității administrativ teritoriale a luat măsura evacuării unor persoane juridice din imobilele proprietatea sa, o asemenea măsura nefiind dispusa de o instanța de judecata, este evident ca hotărârile adoptate sunt lovite de nulitate.
Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, instanța de fond a apreciat acțiunea reclamantei fondata, astfel ca a fost admisă si a dispus anularea Hotărârii nr.53/07.08.2008 și a Hotărârii nr.59/15.08.2008, ambele emise de Consiliului Local al Orașului.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâtul consiliul Local al orașului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate și în consecință respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:
Tribunalul a apreciat că aceste hotărâri au fost emise cu depășirea atribuțiilor conferite de lege Consiliului Local. În motivarea acestei hotărâri nu s-a avut în vedere că imobilul "Cetatea " face parte din domeniul public al orașului, fapt care rezultă din HG 972/24.09.2002 publicată în Monitorul Oficial nr.697/24.09.2002. În anexa nr.2 din HG 972 la poziția nr.813 este evidențiată Cetatea ca imobil aparținând domeniului public.
În conformitate cu prevederile art.38 alin.2 lit.f și g Consiliul Local administrează și hotărăște cu privire la domeniul public.
Menționează că agenții economici despre care se face vorbire în această acțiune nu aveau contracte economice în care să fie parte Consiliul Local sau orașul.
Temeiul de drept art.299 și următoarele din Cod procedură civilă și Legea nr.215/2001.
În cauză s-a depus copie de pe HG nr.972/2002 și anexa la hotărâre, respectiv bunurilor care aparțin domeniului public al orașului (3-5 dosar recurs).
Față de recursul declarat în cauză, intimata reclamantă prin avocat a formulat întâmpinare fila 14-23 dosar prin care a solicitat respingerea recursului formulat de Consiliul Local al orașului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de Tribunalul Brașov, dezvoltând pe larg susținerile sale în fapt și în drept în apărare la fila 14-23 dosar recurs).
De asemenea, se constată la dosar și o copie de pe întâmpinarea formulată de reclamantă în recurs (cu poșta) fila 27-36 dosar recurs.
Recursul a fost legal timbrat fila 39 dosar recurs.
În cauză recurenta a depus la dosar o Notă de ședință privind punctul său de vedere pe excepția lipsei calității procesuale active a - SRL și cu privire la legalitatea celor 2 HCL ale Consiliului Local, atacate în cauză de reclamantă solicitând admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei și menținerea hotărârii Consiliului Local privind pe reclamantă (fila 41).
În cauză pentru soluționarea recursului, instanța a apreciat necesară și utilă proba cu înscrisuri astfel încât a pus în vedere intimatei reclamantei să depună cele 4 contracte de închiriere ale acesteia privind bunurile domeniului publici.
Aceste înscrisuri s-au depus la fila 49-55 - contracte de închiriere încheiate între - - Drumuri Publicitare SRL și - SRL, pentru 10 ani 1.06.2006 - 1.06.2016.
De asemenea, în cauză intimata a depus copia de pe decizia nr.7/Ap din 29.01.2009 a Curții de APEL BRAȘOV, pronunțată în dosarul nr- privind admiterea apelului declarat de reclamanta - în cauza ce a avut ca obiect rezilierea contractului de asociere în participațiune încheiat între - - Drumuri Publicitare SRL și Orașul - prin primar (fila 57-63 dosar).
La fila 65 dosar recurs, recurenta Consiliul Local Baf ormulat o Notă, fla 65 arătând că prin cele 2 HCL atacate în cauză de reclamantă nu a avut impact asupra activității reclamantei, solicitând admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei, la care a anexat înscrisuri fila 66-72 dosar,la care a anexat Acordul de principiu încheiat de cele 2 părți în cauză privind utilizarea temporară a (71) și Certificatul eliberat de ÎCCJ privind declararea recursului împotriva deciziei 7/Ap/29.01.2009 a Curții de APEL BRAȘOV de către Orașul prin Primar (fila 72) ce formează obiectul dosarului - a ÎCCJ secția comercială.
În cauză s-au depus pe fax copiile de pe contractele de închiriere filele 73-77, 78-81 și 82-86, 87-88, 93-97 și 98-101.
Intimata reclamantă - SRL a formulat Concluzii scrise în cauză, invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei față de completarea motivelor de recurs depuse de recurentul pârât Consiliul Local la data de 15.09.2009, tardivitatea completării motivelor de recurs (101-107 dosar).
Curtea asupra recursului de față, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr.312/CA din 17.03.2009 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor de recurs formulate de Consiliul Local al orașului și față de înscrisurile depuse în recurs, raportat la prevederile legale incidente în cauză Legea nr.215/2001, Legea nr.554/2004 și prevederile Codului d e procedură civilă, constată recursul ca fondat pentru următoarele considerente:
În fapt, reclamanta - SRL a solicitat prin acțiunea sa, anularea HCL nr.53/7.08.2008 (14 dosar fond) și a HCL nr.59/15.08.2008 (fila 17 dosar fond), ambele emise de Consiliul Local al orașului ca fiind nelegale și neteminice pentru motivele arătate în acțiunea de la dosarul de fond.
Reclamanta a invocat nelegalitatea celor 2 HCL emise de pârât, iar pârâtul a invocat faptul că imobilul în discuție Cetatea din orașul, reprezintă un bun din domeniul public al orașului și că potrivit art.36 alin.6 pct.7 din Legea 215/2001, Consiliul Local al orașului are dreptul să administreze acest patrimoniu.
Se invocă de către recurent faptul că cele 4 contracte de închiriere ale reclamantei, nu au fost încheiate cu pârâtul Consiliul Local al orașului, ci cu alte persoane juridice, și că la data încheierii acordurilor de principiu nr.9119/15.08.2008, nr.9109/14.08.2008, nr.9026/14.08.2008 și nr.9050/14.08.2008 cele 4 contracte și-au încetat valabilitatea (acorduri depuse la fila 43-46 dosar fond).
Din actele dosarului se constată că referitor la imobilul Cetatea a fost încheiat un contract de Asociere în participațiune între Primăria și - - Drumuri Publicitare SRL în anul 2004, contract care nu a fost reziliat până în prezent pe cale judecătorească.
Ca atare, orice măsură dispusă de pârâtul Consiliul Local prin cele două HCL contestate în cauză trebuie analizată în raport cu atribuțiile acestuia prevăzută în Legea nr.215/2001, mai exact prevederile art.38 alin.2 lit.f și g și ținând cont de obiectul și natura juridică a bunului în discuție, reținând că în cauză este vorba de luarea unor măsuri de administrare de către Consiliul Local cu privire la un bun imobil ce face parte din domeniul public al orașului.
Conform celor dispuse prin HCL contestate de reclamantă în cauză, rezultă fără dubiu că în fapt și în drept Consiliul Local are posibilitatea legală de a adopta hotărâri în sensul unei bune administrări a domeniului public.
Ori acest lucru rezultă clar din cele două hotărâri ale Consiliului Local, respectiv nr.53/7.08.2008 și nr.59/15.08.2008.
Instanța de recurs constată că prin aceste hotărâri Consiliul Local a hotărât efectuarea demersurilor necesare în vederea evacuării agenților economici care-și desfășoară activitatea în incinta obiectivului istoric Cetatea pentru a se putea asigura în condiții optime ordinea publică în incinta acestui obiectiv istoric (HCL 53/2008) și de asemenea, s-au aprobat efectuarea demersurilor necesare pentru închiderea accesului în grădina precum și în spațiile în care nu se desfășoară activitate comercială, situate în incinta obiectivului istoric Cetatea, pentru conservarea, restaurarea și punerea în valoare a -ului istoric (HCL 59/15.08.2008).
Nu poate fi apreciată ca prematură hotărârea luată de Consiliul Local pentru a efectua aceste demersuri legale pentru motivul invocat de reclamanta intimată că nu există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă de evacuare din acel spațiu a - - Drumuri Publicitare SRL a subchiriașilor și chiriașilor acesteia, deoarece textul legal este foarte clar și permite Consiliului Local de a lua măsuri pentru buna administrare a domeniului public.
Ca atare, cele două hotărâri ale Consiliului Local sunt legale raportat la prevederile Legii nr.215/2001, instanța de recurs constatând că în cauză prin hotărârile Consiliului Local nu s-a dispus evacuarea unei anume persoane juridice, care are contract de închiriere privind spațiul respectiv, încheiat și neanulat pe cale judecătorească, deoarece evacuarea va fi consecința unei hotărâri judecătorești de evacuare, iar între măsurile aprobate de recurentă nu se poate pune semnul egal cu evacuarea propriu-zisă, care este o măsură reglementată de dispozițiile Codului civil și poate să aibă loc pe baza unui titlu executoriu.
În mod greșit a reținut instanța de fond situația de fapt și de drept dedusă judecății pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală, pe fond dar corectă pe excepție, în sensul că acțiunea reclamantei nu este formulată tardiv.
Referitor la criticile formulate în recurs de Consiliul Local al orașului se constată că:
Primul motiv de recurs se referă la depășirea atribuțiilor Consiliului Local de a lua măsuri de evacuare a reclamantei prin HCL, fără a se fi adresat instanței și să aibă o hotărâre de evacuare, aspect reținut de instanța de fond în hotărârea pronunțată,
Instanța de recurs referitor la această critică, constată că sub acest aspect critica recurentei se justifică, fiind legală sens în care se va înlătura argumentul instanței de fond sus arătat, motivarea acesteia fiind în contradicție cu prevederile legale și cu conținutul celor două hotărâri ale consiliului local atacate în cauză ca justificată.
Așa fiind, se va reține în cauză prima critică de recurs, iar în acest sens instanța de recurs apreciază că dimpotrivă Consiliul Local are atribuții de administrare a bunurilor din domeniul public al orașului ceea ce justifică critica acestuia adusă hotărârii instanței de fond, nefiind vorba de o depășire a atribuțiilor Consiliului Local prin adoptarea celor două HCL-uri contestate în cauză de reclamantă.
În ce privește critica recurentei privind posibilitatea administrării și dreptul său de a utiliza și dispune de imobilul Cetatea care face parte din domeniul public al orașului conform anexei la HG 972/2002 poziția 813 din anexă, conduce la ideea că nu se pot confunda măsurile aprobate de pârât în vederea evacuării unor agenți economici printre care și reclamanta, din spațiile închiriate din incinta, cu evacuarea propriu-zisă a acestora care se face în temeiul unui titlu judecătoresc.
Din hotărârile Consiliului Local nu rezultă vreun abuz de drept, ele fiind date cu respectarea prevederilor legale, aspect în mod greșit reținut de instanța de fond prin Hotărârea dată, motiv pentru care și această critică de recurs va fi reținută ca justificată și legală.
De altfel se constată din actele dosarului că recurentul pârât a respectat prevederile legale atât în ce privește atribuțiile și competența de a dispune prin hotărâri de Consiliul Local măsuri de administrare gestionarea patrimoniului Orașului și a avut în vedere și prevederile Legii nr.215/2001 dar și prevederile HG 972/2002 privind bunul de la poziția 813 din anexă.
Referitor la apartenența acestui imobil la domeniul public al orașului, Consiliul Local, Primarul orașului, aveau la îndemână căile legale de a acționa pentru restituirea bunurilor respective și pentru a proceda la lucrări de conservare, a bunurilor din domeniul public, ori acest aspect rezultă chiar din modul în care s-au adoptat hotărârile consiliului local ele nefiind contrare legii.
Ca atare, a doua critică de recurs se va reține ca fiind legală întrucât Consiliul Local poate și are dreptul potrivit legii să adopte hotărâri privind efectuarea unor demersuri, luarea unor măsuri necesare în vederea evacuării prin acțiuni în instanță, prin identificarea spațiilor, a persoanelor care le ocupă, a modului în care sunt conservate sau se impune reamenajarea acestor fiind vorba de un istoric al orașului.
Referitor la motivul de recurs întemeiat de Consiliul Local al orașului pe dispozițiile art.38 alin.2 lit.f și g din Legea nr.215/2001, conform cărora Consiliul Local are atribuții de administrare și să hotărască asupra bunurilor din domeniul public, se constată că recurenta are aceste atribuții și ele trebuie realizate în condițiile legii și nu în mod abuziv sau prin încălcarea drepturilor altor persoane de drept, sau a prevederilor Codului civil, a actelor încheiate de reclamantă privind spațiile în discuție, ceea ce nu înseamnă că măsurile ce urmau a fi luate de pârât constau într-o evacuare abuzivă și fără titlu judecătoresc.
Așa fiind, se va reține această critică de recurs ca fiind legală, ținând cont de faptul că răspunzător de buna administrare a domeniului public a orașului, este Consiliul Local al orașului, și că aceasta se poate face cu respectarea prevederilor legale, fapt concretizat prin cele două hotărâri ale Consiliului Local adoptate de acesta, iar din conținutul celor două hotărâri nu rezultă contrariul prevederilor legale.
Referitor la critica adusă de recurent în sensul că, în fapt agenții economici de care face vorbire reclamanta nu avea contracte economice în care să fie parte Consiliul Local sau orașul trebuie reținută de instanța de recurs, ca un motiv de admiterea recursului și de respingerea acțiunii reclamantei, deoarece nu este vorba de o încălcare a legii prin aceste două acte administrative emise de pârâtul recurent, ci dimpotrivă este vorba de exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege cu privire la administrarea, gestionarea, conservarea bunurilor din domeniul public cuprinse la anexa din Hotărârea de Guvern nr. HG 972/2002 poziția 813.
Mai mult, instanța de recurs nu este sesizată cu analizarea legalității sau nelegalității contractelor de închiriere în care este parte și reclamanta intimată, ci este sesizată cu analizarea legalității și temeiniciei celor două hotărâri ale Consiliului Local, iar acest control de legalitate se realizează prin analiza a ceea ce s-a dispus prin actele administrative respective raportat la dispozițiile Legii 215/2001 și evident fără a încălca alte norme de drept.
Prin cele aprobate prin hotărârile Consiliului Local nu înseamnă că pârâtul a săvârșit un abuz de drept deoarece aceste contracte urmează să fie analizate de instanța competentă (instanța de drept comercial) și dacă e cazul se va dispune sau nu evacuarea în cazul anulării sau rezilierii contractelor, dar aceasta reprezintă o altă chestiune care nu face obiectul cauzei de față.
Cu atât mai mult, instanța de recurs apreciază că măsurile ce se impun a fi luate în vederea evacuării reclamantei din aceste spații, pentru care contractele nu au fost încheiate cu Consiliul Local al orașului, ci aceste contracte sunt încheiate de asociații contractelor de participațiune - - Drumuri Publice - parte în contractul de asociere în participațiune încheiat cu Primăria orașului în anul 2000 cu nr.3011/2000 privind Administrarea contract care, deși nu a fost reziliat pe cale judecătorească, iar reclamanta a încheiat la rândul ei 4 contracte de închiriere cu - - Drumuri Publice B, de asemenea contracte nereziliate, totuși potrivit HG 972/2002 poziția 813, bunul în discuție poate fi gestionat și administrat numai de Consiliul Local al orașului cu care nu s-a încheiat nici un contract în acest sens de către reclamantă.
În acest sens instanța de recurs față de înscrisurile de la dosar, constată că între recurentul pârât și reclamantă s-au încheiat niște acorduri de principiu, care potrivit art.969 cod civil trebuie respectată de părți.
Ca atare, temeiul de drept din Legea nr.215/2001, și criticile de recurs sus arătate vor fi reținute ca justificate și legale pentru admiterea recursului astfel încât, hotărârea instanței de fond urmează a fi modificată în ce privește fondul cauzei în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și nelegală pe fond.
Din probele administrate la dosarul de fond și în recurs, se constată că într-adevăr reclamanta beneficiază de contracte de închiriere privind spațiul în litigiu care au fost încheiate primul în anul 2000, următoarele în anul 2004, 2006, dar aceste contracte nu au fost încheiate cu Primăria orașului sau cu Consiliul Local al orașului și nu s-a ținut cont de prevederile HG 972/2002, respectiv bunuri de la poz.813 anexă care nu a fost atacată de reclamantă, astfel că revine Consiliului local în mod nelimitate dreptul de administrare a acestui bun imobil de la poz.813 anexă din HG menționat și care are natura unui bun din domeniul public al orașului pentru care dispune autoritatea publică locală în condițiile legii.
Mai mult, din actele dosarului rezultă că aceste contracte de închiriere sunt pe rolul instanței spre analiza legalității lor, a menținerii sau anulării lor, nefiind soluționat definitiv acest aspect, dar reclamanta a încheiat acordul de principiu cu pârâtul.
Astfel, în ce privește pe reclamantă aceasta a semnat acordul de principiu nr.9119/15.08.2008 primit la 10.09.2008 potrivit căruia, la expirarea termenului prevăzut în acord, adică la 31.08.2008 a fost de acord să elibereze și să predea spațiul către Primăria orașului, ca atare, în mod indirect aceasta recunoaște dreptul Consiliului local și a Primăriei de a administra bunurile din domeniul public printre care și cel în discuție.
Aceste aspecte ce rezultă din actele dosarului, împreună cu criticile formulate de recurentă urmează a fi reținute în sensul temeiniciei și legalității recursului declarat în cauză.
În consecință, din întreg probatoriul de la dosar, instanța de recurs aplicând prevederile art.304 indice 1 Cod procedură civilă, ținând cont de criticile formulate de recurentul pârât împotriva sentinței civile nr.312/CA din 17.03.2009 a Tribunalului Brașov, față de dispozițiile Legii nr.215/2001 privind atribuțiile și competența Consiliului Local și natura juridică a bunului în litigiu - Cetatea, analizând cele două HCL nr.53/2008 și 59/2008 emise de Consiliul Local, prin prisma legalității acestora constată că aceste două acte administrative sunt legale și întemeiate astfel încât nu se impune anularea lor nefiind vorba de vreun abuz de drept sau încălcarea legii, sens în care vor fi menținute.
În esență, se reține că recursul este fondat urmând a fi admis conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă și în consecință se va modifica în parte sentința civilă atacată ca fiind nelegală și netemeinică pe fondul cauzei, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și nelegală, urmând a menține dispozițiile din sentința atacată cu privire la modul de soluționare a excepției tardivității formulării acțiunii.
În ce privește nota depusă de către Consiliul Loca la fila 41 dosar recurs, prin care aceasta a invocat lipsa de calitate procesuală activă a - SRL pe motivul că între aceasta și Consiliul Local al orașului nu există nici un raport juridic, instanța de recurs față de întreg probatoriul de la dosar, constată că reclamanta are calitate procesuală activă în virtutea prevederilor Legii nr.554/2004 art.1, ea putând ataca orice act de autoritate publică în instanța de contencios atunci când se consideră vătămată într-un drept al său încălcat prin actul administrativ respectiv.
Ca atare, acest aspect invocat de recurentă nu se justifică și nu poate fi reținut în cauză.
Referitor la aspectul invocat de recurentul Consiliul Local al orașului în sensul că cele două hotărâri a consiliului local nu au avut nici un impact asupra reclamantei - SRL susținând că începând cu luna iulie 2008 aceasta a încetat din proprie inițiativă orice activitate în incinta obiectivului istoric începând cu această dată, instanța de recurs reține că acest lucru este încă un argument în plus pentru faptul că actele administrativ atacate în cauză sunt legale și justificate.
Se va reține ca nejustificate și nedovedite apărările reclamantei pe fond, atât prin înscrisurile de la dosarul de fond cât și cele depuse în recurs.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul Consiliul Local a Orașului, cu sediul în,-, jud.B, împotriva sentinței civile nr. 312/CA/17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local a Orașului, având ca obiect anularea Hotărârii nr. 53/7 august 2008 și a Hotărârii nr. 59/15 august 2008 emise de pârâtul Consiliul Local a Orașului.
Menține dispoziția privind respingerea excepției tardivității formulării acțiunii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red: MI/14.12.2009
Dact: MD/7.01.2010 - 5 ex.
Jud.fond:
08 2009
Dosar nr-
Din 1 februarie 2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Către
TRIBUNALUL BRAȘOV
- Secția comercială și de contencios administrativ -
Vă înaintăm alăturat copia deciziei nr.850/din8.12.2009pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul ce poartă numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr.312/CAdin17.03.2009pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare.
Președinte, Grefier,
-
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
