Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 91/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--19.11.2007
DECIZIA CIVILĂ NR.91
Ședința publică din 31.01.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.2177/11.09.2007, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr.-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Consiliul Local, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în substituirea av. în reprezentarea reclamantei recurente, lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat a depus întâmpinare, care se comunică cu reprezentanta reclamantei recurente.
Reprezentanta reclamantei recurente depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 3 lei, timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, extras CF nr.723 și o copie a încheierii de ședință pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș la data de 20.03.2007, în dosar nr-.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond care în mod greșit a admis excepția lipsei de interes. Arată că este exclusiv vina instanței că nu s-a putut dovedi folosința și că procedura prealabilă a fost îndeplinită întrucât plângerea a fost depusă în termenul legal.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2177 din 11 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr.- s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local pentru anularea Hotărârii nr. 25/04.08.1999 adoptată de pârât, fără cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad la data de 29 august 2007 reclamanta a chemat în judecată Consiliul Local solicitând anularea parțială a Hotărârii nr. 25/1999 adoptată de pârât.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că prin hotărârea adoptată s-a dispus trecerea în domeniul public al localității a suprafeței de 2880 mp teren intravilan înscris în CF 723, ca fiind teren aferent Dispensarului Veterinar al localității.
Reclamanta susține că nu se justifică includerea integrală a terenului în domeniul public întrucât apreciază că are caracter de interes public doar suprafața de teren necesară funcționării Dispensarului Veterinar și nu întreaga suprafață de 2880 mp.
Se arată că extrasul CF 723 atestă împrejurarea că terenul este împărțit în două numere topografice, unul aferent construcției iar celălalt teren viran, motiv pentru care susține că terenul aferent dispensarului nu are în întregime caracter de utilitate.
În drept se invocă prevederile art. 18 din Legea 554/2004.
Prin Întâmpinare, Consiliul local solicită respingerea acțiunii.
Se învederează instanței că Hotărârea nr.25/04.08.1999 fiind act administrativ cu caracter normativ a fost adusă la cunoștința publică prin afișaj în locuri publice în vederea luării la cunoștință de către cetățeni iar Hotărârea Guvernului României nr. 976/2002 privind atestarea domeniului public al județului A precum și a municipiului, orașelor și comunelor a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 690 bis în data de 19.09.2002.
Se arată că nu s-a formulat de către reclamantă o plângere prealabilă în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ atacat conform Legii contenciosului administrativ în vigoare la momentul emiterii actelor administrative.
Referitor la contestația nr. 632/21.03.2007 formulată de reclamantă se menționează că, pe de o parte, nu rezultă faptul că aceasta nu a avut cunoștință despre conținutul hotărârii atacate, iar pe de altă parte rezultă că reclamantul nu a solicitat comunicarea hotărârii atacate motiv pentru care apreciază că nu poate fi vorba despre un refuz de a fi pus la dispoziție actul administrativ adoptat.
Examinând în temeiul art.137 Cod procedură civilă excepția invocată de către pârât privind tardivitatea plângerii prealabile formulată de către reclamantă, instanța a constatat că nu este întemeiată și a respins-o pentru următoarele considerente:
În mod greșit pârâtul susține că deși actul administrativ atacat a fost adoptat în data de 04.08.1999 iar Hotărârea de Guvern a fost publicată în MO al României nr.690 bis în data de 19.09.2002 reclamanta nu a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 29/90 respectiv că nu a formulat recursul grațios și ierarhic în termen, sesizând autoritățile publice la data de 21.03.2007.
Raportat la împrejurarea că Anexa la Hotărârea de Guvern nu a fost făcută celor interesați decât la solicitarea lor, fapt demonstrat și de demersul instanței care a solicitat pârâtului să depună la dosar Anexele 1 și 2 (fila 15,16 dosar).
Rezultă astfel reclamanta nu a putut să ia cunoștință despre includerea terenului în speță în Anexa 1 ca aparținând domeniului public decât la data de 27.02.2007 odată cu depunerea documentației în dosarul nr.54/2101 din 2007 aflat pe rolul Judecătoriei Chișineu Criș, respectiv la data de 17.07.2007 când au fost depuse Anexele la dosarul cauzei.
În cazul actelor administrative cu caracter normativ care pot fi atacate oricând în fața instanței de contencios administrativ, recursul administrativ prealabil este obligatoriu și poate fi exercitat oricând înaintea instanței.
În acest sens este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ prin Decizia nr.1912/3.04.2007.
Așa deci, instanța a reținut că prin contestația nr.632/21.03.2007 formulată de reclamantă s-a parcurs procedura administrativă prealabilă sesizării instanței.
Pe fond din actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că acțiunea reclamantei nu este fondată.
Reclamanta contestă prin acțiune includerea în domeniul public al comunei, al terenului în suprafață de 2880 mp teren cuprins în Anexa 26 la Hotărârea de Guvern nr. 976/2002 poziția nr. 1.6.2, privind atestarea domeniului public al Județului A precum și al Municipiului A, orașelor și comunelor din județul
Anexa nr. 76 la Hotărârea de Guvern 976/2002 a fost publicată în MO nr. 690 bis în data de 19.09.2002.
Hotărârea de Guvern nr. 976/2002 reprezintă un act administrativ de autoritate adoptat în baza art. 21 alin. 3 din Legea 213/1998.
Potrivit art. 23 din Legea 213/98 se prevede că litigiile cu privire la delimitarea domeniului public al statului, județelor, comunelor și orașelor sau a municipiului sunt de competența instanței de contencios administrativ.
Prin Hotărârea nr. 25/99 Autoritatea Administrației Publice Locale și-a însușit inventarele întocmite de comisiile de inventariere, dar indubitabil hotărârea adoptată de Consiliul Local este una prealabil adoptării Hotărârii Guvernului nr. 976/2002 care este un act juridic cu forță superioară față de Hotărârea Consiliului Local și care în final a stabilit regimul juridic al bunurilor ce constituie domeniul public al comunei.
acestei interpretări rezultă din prevederile art. 21 alin.3 din Legea 213/98 conform cărora "inventarele însușite de autoritatea locală se trimit guvernului pentru ca prin hotărâre să se ateste apartenența bunurilor la domeniul public sau de interes local".
Așadar actul care a schimbat regimul juridic aplicabil bunurilor este Hotărârea Guvernului și nicidecum hotărârea prealabilă emisă de autoritatea locală. Întrucât Hotărârea de Guvern nu a fost contestată de către reclamantă instanța nu poate exercita controlul de legalitate asupra acesteia în raport de prevederile Legii nr.213/1998 care stabilește imperativ condițiile în care se poate determina apartenența unui bun la domeniul public.
În speță, instanța a constatat că reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate pretins vătămat în condițiile legii, respectiv nu a făcut dovada preexistenței dreptului subiectiv recunoscut de lege care să fi fost vătămat prin actul administrativ contestat.
Raportat la starea de fapt susținerea reclamantei precum că exercită posesia terenului - proprietatea altor persoane nu poate suplini titlul valabil absolut necesar pentru a se reține vătămarea adusă reclamantei pentru un drept recunoscut de lege, în sensul art. 1 din Legea 29/1990 în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat.
Cum din probele administrate rezultă că statul deține cu titlu valabil imobilul în litigiu, instanța a constatat că prin atestarea acestuia la domeniul public conform HG nr. 976/2002 nu se încalcă dispozițiile Legii 213/1998.
Din contractele de închiriere încheiate de către Autoritatea Publică cu reclamanta din anul 2000, 2003, 2006, rezultă că aceasta are un drept de administrare operativă doar asupra clădirii "Dispensarul medical" iar simplul drept pretins de folosință asupra terenului nu-i conferă acesteia dreptul de a solicita revocarea parțială a hotărârii atacate care este de fapt un act preparator și care nu produce efecte juridice propriii fiind supus aprobării prin actul de autoritate al Guvernului.
În acest sens este și practica ÎCCJ Secția contencios administrativ, decizia nr. 346/23.01.2007.
Față de cele ce preced instanța, în temeiul art.1, 18 din Legea nr. 554/2004 a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta și a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul prevăzut de art.312 pct.5 din Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se susține că prima instanță a pronunțat o sentință nelegală, întrucât nu a administrat probele solicitate de reclamanți, care să elucideze fondul cauzei, astfel că, instanța nu s-a pronunțat în nici un fel și nu a statuat dacă hotărârea consiliului local, contestată, este sau nu legală. Recurenta mai arată că obiect al prezentei acțiuni în contencios administrativ trebuia să fie Hotărârea nr.25/1999 a Consiliului Local, prin care s-a dispus trecerea imobilului în domeniul public și nu Hotărârea de Guvern care a aprobat doar această trecere, având un rol pur formal.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 7 decembrie 2007 intimatul Consiliul Local, a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 10-13 dosar).
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar, și în mod legal a respins acțiunea reclamantei având ca obiect anularea nr.25 din 4 august 1999.
Prima instanță a constatat în mod corect că acțiunea reclamantei este nefondată, având în vedere că prin nr.25/1999, s-a dispus trecerea în domeniul public al localității a suprafeței de 2880 mp teren intravilan, înscris în CF 723, ca fiind teren aferent dispensarului veterinar al comunei, iar prin nr.HG976/2002, s-a atestat domeniul public al județului Această Hotărâre de Guvern și Anexa nr.76 au fost publicate în nr.690 bis în data de 19 septembrie 2002 și nu a fost contestată în condițiile Legii nr.554/2004, privind contenciosul administrativ.
Cererea formulată de reclamantă, prin motivele de recurs de casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru administrare de probe, este neîntemeiată din moment ce prima instanță în mod legal a respins acțiunea ca neîntemeiată, acțiune care are ca obiect anularea nr.25/1999, și care hotărâre este legală, fiind emisă conform Legii nr.215/2001, republicată, și a Legii nr.213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Pentru aceste considerente, urmează ca instanța să respingă recursul reclamantei ca nefondat și să mențină sentința tribunalului ca temeinică și legală, conform art.312 pct.1 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.2177 din 11 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red./20.02.2008
Tehnored. /22.02.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecători, G
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru Dacu
