Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 175/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--17.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.175
Ședința publică din 14.02.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.973/CA/12.12.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și și pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Financiară a Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, Direcția Generală Medicală a Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Centrul medical județean T al Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic din cadrul DGFP T - în reprezentarea recurentului, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamanții intimați au depus concluzii scrise iar pârâții intimați de rangul I și III au depus întâmpinări, pe care instanța le comunică cu reprezentantul recurentului, care, la rândul său depune delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul chematului în garanție recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.973/CA/12.12.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Financiară a Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, Direcția Generală Medicală a Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Centrul medical județean T al Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect drepturi bănești.
A admis cererea de chemare în garanție a B, cerere formulată de pârâtul
A obligat pârâții de rangul 1-4 la plata către reclamanții, a primelor de concediu în cuantum de un salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare anilor 2004-2006, actualizate în raport cu rata inflației.
A obligat pârâții de rangul 1-4 la plata către reclamanții și, a primei de concediu pe anul 2006, actualizată în raport cu rata inflației.
A obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative B sumele necesare plății drepturilor salariale acordate reclamanților, cu titlu de primă de concediu și spor de fidelitate, fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a B, instanța a respins-o ca fiind neîntemeiată, deoarece conform disp. art. 15 din HG nr. 83/2000, toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat, aceiași posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004, art. 19, art. 4 alin. 2 și pct. 30 alin. 2 din Legea nr. 500/2002, ce conțin prevederi care obligă de a coordona potrivit competențelor cei revin, sistemul bugetar, în ceea ce privește pregătirea proiectelor bugetare anuale, a actelor normative rectificative precum și a legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Mai mult, acest minister are calitate procesuală în cauză, în calitatea sa de ordonator principal de credite, având obligația de a asigura fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale angajaților din structurile sale, iar hotărârea pronunțată trebuie să-i fie opozabilă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a B, ca și chemat în garanție, instanța o va respinge ca fiind neîntemeiată, întrucât în speță sunt întrunite disp. art. 60 și urm. Cod procedură civilă, iar pe de altă parte, acest minister are calitatea de chemat în garanție dată fiind calitatea sa de ordonator principal de credite, are obligația de a asigura fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale angajaților din structurile.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Medicale a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, instanța o va respinge ca neîntemeiată, considerând că pentru opozabilitatea hotărârii această direcție are calitate procesuală în cauză.
În ceea ce privește fondul acțiunii reclamanților, instanța a constatat că reclamanții sunt angajați ai pârâtei de 4, aflată în subordinea A
Raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care acesta face parte trebuie să se bazeze pe principiul bunei credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa atribuțiilor de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, precum și cu recunoașterea tuturor drepturilor salariale acordate prin lege.
Art. 37 pct. 2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 modificată prevede dreptul funcționarului public la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, pe lângă indemnizația de concediu.
Văzând și dispozițiile art. 40 din OUG nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, care prevăd că funcționarii publici beneficiază de sporurile și alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, instanța a constatat că reclamanții, sunt îndreptățiți la plata primelor de concediu în cuantum de 1 salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare anilor 2004 - 2006 - actualizate în raport cu rata inflației.
Reclamanții și, întrucât au fost angajați la data de 15.12.2005, sunt îndreptățiți la plata primei de concediu pe anul 2006, actualizată în raport cu rata inflației
Instanța nu a primit apărarea pârâtelor, prin care au cerut respingerea acțiunii reclamanților, deoarece drepturile solicitate de aceștia au fost suspendate prin acte normative, întrucât art. 37 alin. (2) teza I din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor prevede că "la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu", care se impozitează separat, pe lângă indemnizația de concediu.
În ceea ce privește petitul din acțiunea reclamanților cu privire la acordarea sporului de fidelitate pe anul 2005, instanța a constatat că, conform disp. art. 6 din OG38 din 30.01.2003, aprobată prin Legea nr.353/2003 și Ordinul Ministrului Administrației și Internelor Nr.132 din 09.02.2004, în raport de perioada desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, reclamanții, sunt beneficiarii unui spor de fidelitate în funcție de vechimea în serviciu. Acest drept a fost suspendat pentru anul 2005 în baza art. 2 alin. (l) din Ordonanța de Urgență nr. 118 din 28 noiembrie 2004, însă deși acest spor a fost suspendat, nu se poate considera că aceste drepturi nu ar fi existat.
Aceste considerente sunt întărire de faptul că plata sporurilor de fidelitate prev. de art. 6 din OG38 din 30.01.2003, aprobată prin Legea nr.353/2003 și Ordinul Ministrului Administrației și Internelor Nr.132 din 09.02.2004 a fost reluată în anul 2006.
Dispozițiile art. 2 alin (l) din nr.OUG 118/2004 prin care a fost suspendată pe anul 2005 aplicarea prevederilor art. 6 din OG38/2003 nu conțin vreo referire la eventuala desființare a dreptului la sporul de fidelitate, ci doar la suspendarea exercițiului acestui drept.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anul 2005 ci, dimpotrivă, acordarea acestui drept a fost reluată în anul 2006.
Instanța a constatat că dacă s-ar considera astfel, s-ar încălca atât art. 53 din Constituție cât și reglementările date prin art. l din Protocolul nr. l, adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, convenție ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
Art. 6 din OG38 din 30.01.2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003 prevede că "pentru perioada desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază "
Văzând și dispozițiile art. 40 din OUG nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, care prevăd că funcționarii publici beneficiază de sporurile și alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, instanța a constatat că reclamanții, sunt îndreptățiți la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de fidelitate pe anul 2005 - actualizate în raport cu rata inflației.
Pentru considerentele și în baza temeiurilor de drept indicate, instanța a admis acțiunea reclamanților ca fiind întemeiată și a dispus obligarea pârâților de 1-4 la plata către reclamanții, a primelor de concediu în cuantum de 1 salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare anilor 2004 - 2006 - actualizate în raport cu rata inflației, precum și la plata sporului de fidelitate pe anul 2005, actualizat în raport de rata inflației, precum și la plata către reclamanții și, a primei de concediu pe anul 2006, actualizată în raport cu rata inflației.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, cerere formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, instanța în baza disp. art. 60 și urm. Cod procedură civilă a admis-o ca fiind întemeiată și a dispus obligarea chematei în garanție să vireze pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative, sumele necesare plății drepturilor salariale acordate reclamanților.
În admiterea acestei cereri instanța a avut în vedere împrejurarea că, în bugetul Ministerului Internelor și Reformei Administrative nu au fost prevăzute aceste sume pentru anii 2004 - 2006, drepturile bănești respective fiind suspendate, iar angajarea creditelor și plăților din bugetul instituției pârâte se face numai în limita bugetului aprobat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, solicitând modificarea în parte a sentinței în partea privind admiterea cererii de chemare în garanție a, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a, iar pe fond respingerea acțiunii.
Arată că rolul Ministerului Finanțelor Publice este acela de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative are calitate de ordonator principal de credite și prin urmare nu poate fi obligat Ministerul Finanțelor la plata drepturilor bănești cuvenite salariaților altor instituții care au calitate de ordonatori principali de credite.
Pe fondul cauzei invocă actele normative succesive care au suspendat aplicarea prevederilor art.37 al.2 și art.6 din nr.OG38/2003, republicată, concluzionând că reclamanții nu puteau beneficia de aceste prevederi care nu își produc efectele pe perioada suspendării.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamanții intimați solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Prin întâmpinare, Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Direcția Generală Medicală arată că în calitatea sa de unitate din structura Aparatului central al, nu are personalitate juridică, astfel încât nu poate să stea în instanță în nume propriu. Conform prevederilor legale Direcția Generală medicală nu are capacitate procesuală și, prin urmare, nici calitate procesuală pasivă, astfel încât orice pretenții formulate de reclamanți față de această unitate, trebuie să se judece în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative reprezentat prin Direcția Generală Juridică.
Recursul este nefondat.
Conform art.6 din OG nr.38/2003, polițiștii beneficiază de spor de fidelitate în raport de perioada desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranța națională și, în anul 2005, prin art.2 alin.1 din OUG nr.118/2004, s-a suspendat aplicarea acestor dispoziții, pârâții având obligația să se încadreze în cheltuielile de personal alocate prin buget.
Dreptul pretins de reclamanți prin acțiune s-a născut așadar din lege, ca drept subiectiv ce conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a plăti o anumită sumă de bani, obligație care a fost suspendată prin normele legale arătate.
Cenzurarea legalității acestor suspendări succesive revine instanței care constată că dreptul la sporul de fidelitate constituie un drept de remunerare a muncii care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă și drept urmare acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse potrivit art.53 din Constituție.
În acest sens, art.18 din Codul Muncii prevede în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz și arbitraj.
Or, suspendarea prin acte normative a unui drept câștigat nu poate reprezenta doar o restrângere a dreptului, ci ea operează ca o veritabilă lipsire de drepturi, subiectivă, arbitrară și abuzivă.
În favoarea legalității cererii reclamanților trebuie invocate și prevederile art.64 alin.3 din Legea nr.24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Referitor la primele de concediu cuvenite reclamanților, față de apariția nr.OUG146/19.12.2007, publicată în Monitorul Oficial nr.877/20.12.2007, Curtea constată de prisos a motiva necesitatea aplicării prevederilor art.37 al.2 din nr.OG38/2003, a cărei suspendare a încetat la 31 decembrie 2006.
Astfel, prin această ordonanță se reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu prilejul plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată succesiv în perioada 2001-2006.
Întrucât reclamanții intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile actului normativ susmenționat, în sensul art.1 al.2 din acesta, Curtea urmează să mențină ca temeinică și legală hotărârea atacată și conform prevederilor art.312 al.1 Cod procedură civilă, respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DGFP T în reprezentarea chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.973/CA/12.12.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
Red./22.02.2008
Tehnored. /25.02.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
