Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 956/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA 2928
SEC ȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--8.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 956
Ș edin ța publică din 23 iunie 2009
PRE Ș:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat LIBER
JUDECĂTOR:
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul intimat Municipiul A prin Primar împotriva sentin ț ei civile nr. 19/13.01.2009, pronun țată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat ș i pârâtul intimat Consiliul Local al Municipiului A, având ca obiect, anulare act emis de autorită ți publice locale.
La apelul nominal făcut în ș edin ț ă publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului intimat, lipsă fiind celelalte păr ț
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ș edin ț ă, după care nemaifiind formulate cereri, se acordă cuvântul păr ții în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat, solicită respingerea recursului, men ț inerea sentin ței atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de fa ță, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ, înreg. la Tribunalul Arad sub nr. 3112/108/07.08.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâții Consiliul Local al municipiului A și Primarul Municipiului A, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a certificatului de urbanism nr. 1271/07.05.2004 și anume pct. 3- Regimul tehnic al imobilului " nr. 35, suprafața -5000 mp conform aprobat, parcela situată în zona pentru spații verzi; - obligarea pârâtului să modifice planul urbanistic general privind Zona în care este amplasat terenul intravilan de 5000 mp, proprietatea reclamantului înscris în CF 66463 nedefinitivă A cu nr. cad. 11527 modificând destinația acestuia din spațiu în teren pentru construcție; obligarea pârâtului de ordinul 2 să emită certificat de urbanism pentru acest imobil cu regim tehnic de teren pentru construcție conform dispozițiilor Legii nr. 50/1991
Prin sentin ț a civilă nr. 19/13.01.2009 pronun țată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a admis acțiunea în contencios administrativ precizată și exercitată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Consiliul local al Municipiului A și Primarul Municipiului A și s-a dispus anularea parțială a Certificatului de urbanism nr. 1271/ 07.05.2008 respectiv pct.3 - Regimul tehnic al imobilului.
A fost obligat pârâtul Primarul municipiului A să emită Certificat de urbanism pentru imobilul înscris în CF 66463 nedefinitivă A cu nr. cad. 11527 conform dispozițiilor Legii nr. 50/1991 republicată, au fost obliga ți pârâții să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei reprezentând onorariu de avocat.
În motivarea sentin ț ei atacate se arată în esen ță, următoarele:
Examinând cu prioritate în condițiile art. 137 Cod procedură civilă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către Primarul Municipiului A, instanța a constatat că este neîntemeiată și a fost respinsă întrucât conform art. 6 pct.3 din Legea nr. 50/1991, pârâtul are calitate procesuală pasivă în cauză fiind emitentul actului administrativ atacat.
Pe fond, instanța a reținut că acțiunea reclamantului este întemeiată, pentru motivele expuse.
Reclamantul este proprietarul terenului situat în intravilanul Municipiului A în zona Sânicolaul nr.35, înscris în CF nr. 66463 nedefinitivă A cu nr. cad. 11527. Terenul este amplasat în având ca vecinătăți case de locuit și acces la utilități publice, energie electrică, gaze naturale.
Certificatul de urbanism nr. 1271/7 mai 2008 emis de pârâtul Primarul Municipiului A prevede la cap. 3 Registrul tehnic, mențiunea" Schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor este interzisă indiferent de regimul juridic al acestora " și " Obligația autorităților publice de a nu schimba destinația terenurilor amenajate ca spațiu și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, de a nu reduce suprafețele acestora ori obligația de a nu le strămuta".
Instanța a apreciat ca fiind judicios întemeiată susținerea reclamantului privitor la împiedicarea de a-și exercita pe deplin prerogativele dreptului de proprietate asupra terenului, prin încălcarea dispozițiilor art. 480 Cod civil.
Este fondată și susținerea reclamantului referitoare la schimbarea destinației terenului proprietate privată în spațiu, fără justificare legală și fără ca pârâții să facă dovada aprobărilor legale a documentației de urbanism.
Instanța de fond a reținut în acest sens că deși reclamantul a solicitat ca pârâții să depună în instanță hotărârea Consiliului local despre care a fost informat asupra schimbării destinației terenului din litigiu, precum și documentația la care se face referire în Acordul de mediu nr. 62/15.05.1995 privind obiectivul Plan Urbanistic General - Municipiul A, această documentație nu a fost prezentată în instanță.
Este relevant a fi reținut că Acordul de mediu emis în anul 1995 prevede în mod expres obligativitatea de a se depune separat documentația pentru PUZ- urile fiecărei zone iar prevederile acordului de mediu se vor aplica împreună cu acordurile referitoare la Regulament și la Planul urbanistic zonal pentru fiecare zonă.
Potrivit art. 42 alin. 3 din legea nr. 350/2001, fiecare județ trebuie să dețină planul de amenajare a terenului județean și să îl reactualizeze periodic, la 5 - 10 ani, în funcție de politicile și de programele de dezvoltare ale județului.
Planul urbanistic general cuprinde reglementări pe termen scurt, mediu și cu privire și la evoluția în perspectivă a localității.
Planul urbanistic zonal are caracter de reglementare specifică, detailată și conferă corelarea cu prevederile a dezvoltării urbanistice complexe a unei zone delimitate din teritoriul locativ.
Conform art. 46 alin. 3 din legea nr. 350/2001 la pct.e se prevede că PUZ cuprinde reglementări asupra unei zone a localității cu privire la statutul juridic și circulația terenurilor.
Atât -ul cât și PUZ- ul orașului și regulamentul local aferent se elaborează de către primarul localității și se aprobă de Consiliul local al orașului.
Raportat la aceste considerente, instanța a constatat că pârâții nu au făcut dovada aprobării legale a documentațiilor de urbanism pentru terenul în litigiu, după cum nici nu au făcut dovada că din anul 1995 - data emiterii Acordului de mediu, până în anul 2008, data solicitării emiterii certificatului de urbanism, pentru terenul proprietate privată a reclamantului, a fost schimbată destinația ca teren amenajat ca spații verzi, după cum nici nu a făcut dovada că și în actualul respectiv PUZ, acest teren, proprietate privată este prevăzut a avea destinația de spații verzi.
În atare condiții, este evident că nu se justifică regimul de utilitate publică a terenului în litigiu, în condițiile în care nu s-a făcut dovada demarării procedurii legale de expropriere publică. Instanța a constatat astfel, că reclamantul a fost vătămat în dreptul său subiectiv recunoscut prin lege, dreptul de proprietate asupra terenului, drept legal consființit prin constituție.
Pe cale de consecință, vătămarea fiind dovedită prin emiterea actului administrativ cu încălcarea prevederilor legale prev. de art. 29 (1) din legea nr. 350/2001 coroborat cu art. 6 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 republicată, instanța de fond a apreciat cererea reclamantului de anulare parțială a Certificatului de urbanism privitor la pct.3 că este pe deplin justificată, motiv pentru care a admis acțiunea în sensul celor precizate.
În baza art. 274 Cod procedură civilă Tribunalul a obligat pârâții să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr. -/14.10.2008 ( fila 43 dosar).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul A prin Primar, solicitând admiterea recursului, casarea sentin ț ei iar în rejudecare să se respingă ac țiunea reclamantului ca inadmisibilă.
În motivarea recursului se arată următoarele:
S-a re ț inut că emitentul certificatului de urbanism, Consiliul Local A ar fi schimbat destina ț ia terenului în discu ț ie, în spa ț iu fără aprobările legale ale documenta ției de urbanism și fără justificare legală.
Planul urbanistic general, este instrumentul care cuprinde ansamblul terenurilor cu ș i fără construc ț ii, ce constituie o localitate, intravilanul se poate dezvolta prin extinderea în extravilan numai pe bază de planuri urbanistice zonale, legal aprobate, integrându-se ulterior în Planul general urbanistic al localită ț ii. Ori terenul în discu ț ie a fost definit ca "zona " tocmai prin Planul Urbanistic General legal aprobat prin Hotărârea nr, 89/1997 a Consiliului Local A, iar prima instan ță nu a solicitat niciodată depunerea CL. de aprobare a -ului.
Recurentul consideră că litigiului de fa ț ă nu are ca obiect anularea hotărârii de aprobare a -ului fapt pentru care o analiză a condi ț iilor în care a fost aprobat acest plan, se constituie în depă ș irea cadrului cu care a fost investită instan ța de judecată încălcând principiului consacrat de a nu da mai mult decât se cere.
În drept, se invocă disp. Art, 304 pct. 9. pr. Civilă.
La dosar reclamantul intimat a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării se arată că recurentul a solicitat modificarea sentin ței atacate ca inadmisibilă și consideră că recursul este nefondat pentru că s-a invocat în sprijinul stabilirii ca regim tehnic al terenului din litigiu ca "zonă " un din anul 1993 și un Acord de mediu nr. 62/15.05.1995 care sunt caduce.
Intimatul reclamant consideră că instan ț a a apreciat în mod corect că prin stabilirea în certificatul de urbanism a regimului tehnic de "spa ț iu " al terenului, fără justificare legală, i-au fost încălcate prerogativele dreptului de proprietate, fiind astfel exclusă posibilitatea ca reclamantului să poată ob ț ine pe viitor autoriza ț ie de construc ț ie, ceea ce a inten ț ionat dar men țiunile din certificatul de urbanism au exclus din o asemenea posibilitate.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și prin prisma disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă și văzând că nu sunt incidente disp. art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța conform art. 312 alin. 1 Cod procedura civilă, îl va respinge ca nefondat si va menține ca temeinica si legală hotărârea recurată, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, fără să fie incident vreunul din motivele prev. De art. 304 pct. 9. pr. Civilă, care impune modificarea hotărârii recurate, invocat de către recurent sau vreun motiv de casare a sentinței după cum a solicitat recurentul.
Recurentul invocă inadmisibilitatea acțiunii reclamantului, apărare ce nu poate fi primită de către C întrucât, art. 21 din Constituția României prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite, iar art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil cauza sa, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
La fila 11 din dosar fond se află CF 66463 nedefinitivă A cu nr. cad. 11527 din care reiese că reclamantul este proprietar asupra suprafeței de 5000.p teren arabil în intravilan, iar la filele 9 -10 din același dosar se află certificatului de urbanism nr. 1271/07.05.2008 emis pe numele reclamantului, care prevede la pct. 3- Regimul tehnic al imobilului " nr. 35, suprafața -5000 mp, conform aprobat, parcela este situată în zona pentru spații verzi; obligația autorităților publice de a nu schimba destinația terenurilor amenajate ca spațiu,.de a nu reduce suprafețele acestora și obligația de a nu le strămuta.
Certificatul de urbanism emis la cererea reclamantului, încalcă dreptul de proprietate al reclamantului, fiind evident că nu se justifică regimul de utilitate publică a terenului în litigiu, în condițiile în care nu s-a făcut dovada demarării procedurii legale de expropriere publică.
În mod corect instanța de fond a reținut că vătămarea reclamantului este dovedită prin emiterea actului administrativ cu încălcarea prevederilor legale prev. de art. 29 (1) din legea nr. 350/2001 coroborat cu art. 6 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 republicată, și că cererea reclamantului de anulare parțială a Certificatului de urbanism privitor la pct.3 că este pe deplin justificată, motiv pentru care a admis acțiunea în sensul celor precizate.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, recurentul aflându-se în culpă procesuală va fi obligat la plata către reclamantul intimat llie a sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr. 10/04.05.2009, aflată la fila 10 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul Municipiul A prin Primar împotriva sentin ț ei civile nr. 19/13.2009, pronun ț ată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu intima ții Consiliul Local A și.
Obligă recurentul la plata către intimatul llie a sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
țată în ș edin ța publică din 23 iunie 2009.
PRE Ș JUDECĂTOR JUDECĂTOR
LIBER
GREFIER
Red.M/10.07.2009
Tehnodact /2 ex./10.07.2009
Prima instaqn ță: Tribunalul Arad
Judecător ș
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
