Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 991/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 01.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.991
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 09.10.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.409/25.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta - intimată PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T prin PRIMAR și cu intervenienții în nume propriu - intimați și, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanții - recurenți lipsă, avocat, pentru pârâtul - intimat se prezintă consilier, iar pentru intervenienții - intimați, lipsă se prezintă mandatara.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamanților - recurenți solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului - intimat pune concluzii de respingere a recursului și menținerea hotărârii ca temeinică și legală.
Mandatara intervenienților - intimați, neavând studii juridice nu a putut pune concluzii în fața instanței.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4019/12.04.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 4059/2006 a fost declinată competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului T, în favoarea Tribunalului Timiș - secția contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ - fiscale, iar cererea de anulare a unui act administrativ și verificarea condițiilor de emitere a unei autorizații de construcție emisă de Primarul Municipiului T ca reprezentant al Primăriei Municipiului T, este de competența Tribunalului Timiș, - Secția contencios administrativ.
Acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr.5289/30/29.05.2006.
Prin sentința civilă nr.680/29.11.2006 a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului T prin Primar. Totodată a fost respinsă și cererea de intervenție în interes propriu așa cum a fost precizată de intervenienții și împotriva reclamanților și.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Timișa reținut că la data de 16.07.2002 a fost emisă autorizația de construire nr. 1480, pe seama reclamantei, prin care aceasta a fost autorizată să execute lucrări de construcții.
Prin procesul verbal de constatare a contravenției nr. 107/365/15.09.2003 organele abilitate au constatat nerespectarea autorizației de construire nr. 1480/16.07.2002 și a documentației avizate prin executarea unui subsol, sub extinderea apartamentului și modificarea acoperișului în perioada iulie-septembrie 2003 la apartamentul nr. 14 situat în T, Bd. 16 2. nr. 38, reclamanta fiind amendata cu 20.000.000 lei ROL, conform art.23 lit. b) din Legea nr.50/1991 modificată dispunându-se totodată intrarea în legalitate prin obținerea unei noi autorizații de construire.
Împotriva acestui proces verbal reclamanta a formulat plângere contravențională la Judecătoria Timișoara, iar prin sentința civilă nr.3216/13.04.2006 pronunțată în dosar nr.12179/2003 rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 512/CA/10.09.2004 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.5333/CA/2004, a fost respinsă plângerea contravențională, iar reclamanta a achitat amenda contravențională în cuantum de 20.000.000 lei.
Pârâții au promovat acțiune în instanță prin care au solicitat obligarea reclamantei la demolarea construcției ilegal executate și aducerea imobilului la starea inițială, iar prin sentința civilă nr.6940/28.06.2005 pronunțată în dosar nr.3899/2005 de către Judecătoria Timișoara, a fost respinsă acțiunea în sensul celor solicitate, hotărâre pe care reclamanta a atacat-o pe calea recursului și care face obiectul dosarului nr.8687/C/2005 aflat pe rolul Tribunalului Timiș.
Reclamanta s-a adresat din nou Primăriei, solicitând prelungirea termenului de intrare în legalitate până la data de 30.06.2005, însă Primăria Municipiului T prin adresa nr. --/2005, aflată la fila 8 din dosarul Judecătoriei Timișoara, a comunicat reclamantei că cererea sa nu poate fi promovată până la finalizarea procesului aflat pe rolul instanțelor judecătorești, privitor la nerespectarea autorizației de construcție.
În ceea ce privește îndeplinirea procedurii administrative prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, instanța a constatat că s-a optat pentru soluția menținerii caracterului obligatoriu al acestei proceduri, pornindu-se și de la faptul că o asemenea soluție este impusă și de noua Constituție Europeană, care consacră pentru prima dată la catalogul drepturilor fundamentale, dreptul cetățeanului la o buna administrare.
Neîndeplinirea acestei proceduri, a condus la respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Pe fond, Tribunalul Timișa reținut că acțiunea reclamantei nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Conform art. 1 din Legea nr.50/1991 modificată executarea lucrărilor de construcție se face numai pe baza unei autorizații emise în baza unei documentații de urbanism avizate și aprobate potrivit legii.
Potrivit dispozițiilor art.71 alin.1 din Ordinul nr. 1430/2005 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, investitorul sau beneficiarul, după obținerea autorizației de construire sau desființare, are obligația să anunțe începerea lucrărilor de construcții autorizate, să amplaseze la loc vizibil panoul de identificare a investiției, să anunțe finalizarea lucrărilor de construcții autorizate, să sesizeze investitorul cu privire la neconformitățile sau neconcordanțele constatate în proiect, să înceapă execuția lucrărilor numai în condițiile existenței autorizației de construire sau desființare și să execute lucrările numai pe baza și în conformitate cu proiectul tehnic de execuție, verificat de specialiști atestați potrivit legii.
Ca urmare a acestor dispoziții legale lucrarea trebuie să fie executată conform parametrilor din autorizația de construire, aspect pe care reclamanta nu l-a respectat, fapt dovedit de procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 107/365 din 15.09.2003 emis de Primăria Municipiului
Întrucât pe rolul instanțelor judecătorești se află proces având ca obiect demolarea construcțiilor edificate ilegal de reclamantă, instanța nu a putut să repare și să acopere o nelegalitate săvârșită de reclamantă, astfel că adresa emisă de pârâtă a fost temeinică și legală.
În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie precizată formulată de intervenienții și, instanța a respins-o ca fiind inadmisibilă întrucât raportul juridic dintre intervenienți, reclamantă și soțul acesteia nu este un raport de drept administrativ, ci un raport de drept civil, reglementat de Codul civil. Eventualele nemulțumiri ale intervenienților cu privire la servitutea de vedere în favoarea imobilului ai cărui proprietari sunt, precum și desființarea construcției efectuată cu nerespectarea autorizației, putea fi invocată de aceștia pe calea unei acțiuni civile de drept comun, în speță nefiind incidente dispozițiile art.1 și următoarele din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții și intervenienții iar prin decizia civilă nr.480/31.05.2007 pronunțată în dosar nr- Curtea de APEL TIMIȘOARA, s-au admis aceste recursuri și a fost casată sentința recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel a reținut că reclamanta împreună cu soțul său au efectuat lucrări de construcții cu depășirea limitelor autorizației prin care au fost îndreptățiți la lucrările enumerate în aceasta, și pentru care, autoritatea pârâtă a constatat săvârșirea contravenției respective, potrivit art. 26 din Legea nr.50/1991, le-a aplicat sancțiunile dispuse de aceeași lege, conform art.27 și apoi, potrivit art.28 și 32, sesizat instanța de judecată pentru obligarea lor la demolarea construcțiilor ridicate fără autorizație și aducerea imobilului la starea inițială.
În mod justificat, în raport de obiectul prezentei cauze, de existența celuilalt litigiu legat de demolarea construcției, de faptul că autoritatea pârâta a condiționat eliberarea autorizației de finalizarea dosarului nr.8687/C/2005, Curtea de APEL TIMIȘOARAa concluzionat că numai o expertiză în specialitatea construcții va putea stabili daca este posibilă intrarea în legalitate, respectiv dacă lucrările executate pot fi autorizate în condițiile Legii nr.50/1991, pentru a concluziona dacă refuzul eliberării autorizației de construcție pentru modificări este sau nu justificat.
Excepția lipsei de calitate a soțului reclamantei, a fost respinsă în temeiul prevederilor art.35 din Codul familiei, care consacră mandatul tacit reciproc de reprezentare dintre soți, iar susținerea recurenților intimați că numele reclamantei nu figurează în acțiune a fost contrazisă de identificarea acesteia în finalul cererii, semnata de apărătorul ales al acesteia.
Referitor la motivarea instanței de fond cu privire la excepția bazată pe prevederile art.7 din Legea nr.554/2004, care ar fi condus la respingerea acțiunii ca inadmisibilă, s-a arătat că reclamanta a atacat un refuz al autorității în cauză și nu un act administrativ care face posibilă procedura prealabilă, interpretare care a rezultat din logica interna a textului art.7 coroborat cu art.2, 8 și 11 din Legea nr.554/2004.
De asemenea s-a constatat că și recursul intervenienților este întemeiat, pentru că instanța a denumit greșit cererea lor ca fiind intervenție accesorie și nu principală, în funcție de care în rejudecare, urmează a se stabili admisibilitatea cererii în raport de natura litigiului, în caz afirmativ apreciindu-se dacă se judecă odată cu cererea principală sau deosebit, potrivit art.55 Cod procedură civilă.
Curtea de Apel a admis recursurile, pentru motivul de casare prevăzut de art.312 alin 3 Cod procedură civilă, referitor la necesitatea administrării probei noi, în speță expertiza în construcții și motivul de modificare dispus de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
La Tribunalul Timiș acțiunea a fost reînregistrată sub nr. 5561/30/21.07.2007.
La dosar s-au depus: documentație pentru obținerea autorizației de construire, proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.107/365/15.09.2003, certificat de urbanism nr.1938/19.04.2005, întâmpinări, autorizație de construire nr. 1480/16.07.2002, sentința civilă nr.2121/1.03.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, sentința civilă nr.5363/23.05.2005 a Judecătoriei Timișoara, sentința civilă nr.9048/10.10.2006 a Judecătoriei Timișoara, decizia civilă nr.87/A/13.02.2007 a Tribunalului Timiș, proces verbal de contravenție nr.125/291/21.09.2006, dovada înregistrare cerere la Primăria T la data de 27.01.2007, copie acțiune chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Timișoara, copie întâmpinare depusă în dosar nr- al Judecătoriei Timișoara, copie plângere contravențională, copie încheiere de suspendare dispusă în dosarul nr.8687/C/2005 al Tribunalului Timiș, copie acțiune civilă înregistrată la Judecătoria Timișoara, dovadă achitare onorariu expert, extras nr.- T, note de ședință.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții de către expert împreună cu un răspuns la obiecțiunile formulate de intervenienți.
Prin sentința civilă nr.409/CA din 25.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI
A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și în contradictoriu cu reclamanții și.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții și au fost beneficiarii autorizației de construire nr.1480/16.07.2002 privind efectuarea lucrărilor de extindere apartament în regim parter, cu un hol tip balcon închis cu sticlă, imobil evidențiat în nr.- T, nr. top 17098/XIV
Prin procesul verbal de contravenție nr.107/365/15.09.2003 s-a constatat nerespectarea autorizației de construire mai sus menționate prin executarea unui subsol, sub extinderea apartamentului și modificarea acoperișului. Măsurile dispuse de autorități au constat în aplicarea unei amenzi contravenționale și în obligarea la intrarea în legalitate prin obținerea unei noi autorizații deconstruire în termen de 1 an respectiv până la data de 15.09.2004.
Împotriva acestui proces verbal de contravenție reclamanta a formulat plângere contravențională admisă de Judecătoria Timișoara prin sentința civilă nr.3216/13.04.2004 dar ulterior respinsă irevocabil prin decizia civilă nr.512/CA/10.09.2004 a Tribunalului Timiș.
După rămânerea irevocabilă a hotărârii de respingere a plângerii contravenționale Primăria Municipiului T prin Primarul Municipiului T au promovat pe rolul Judecătoriei Timișoara acțiunea ce a format obiectul dosarului nr.3899/2005 prin care a solicitat obligarea pârâtei la demolarea construcției ilegal executate și aducerea imobilului la starea inițială iar în caz contrar reclamanta să fie autorizată să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului.
Prin sentința civilă nr.5363/23.05.2005 Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să demoleze construcția ilegal executată constatată prin PVC 107/365/15.09.2003 încheiat de Primăria T în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii în caz contrar fiind autorizată reclamanta să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtei.
În urma atașării dosarului nr.3899/2005 al Judecătoriei Timișoara instanța a constatat că sentința mai sus menționată a rămas definitivă prin perimarea apelului și irevocabilă prin neexercitarea căii de atac a recursului împotriva deciziei de perimare și ca atare în prezent pârâta Primăria Municipiului T prin Primarul Municipiului T beneficiază de o hotărâre definitivă și irevocabilă prin care s-a dispus demolarea construcțiilor ilegal executate.
La data de 26.01.2006 reclamanta a solicitat Primăriei Municipiului T eliberarea autorizației de construire, cererea fiind înregistrată sub nr. --/26.01.2006 iar prin adresa nr. --/8.12.2005 aflata la fila 8 dosar nr.4059/2006 al Judecătoriei Timișoarais -a răspuns că cererea nu poate fi admisă până la finalizarea procesului legat de nerespectarea autorizației de construire nr.1480/2002. Din analiza celor doua acte mai sus menționate și văzând și documentația pentru obținerea autorizației de construire de unde rezultă că aceasta a fost depusă la Primăria T în data de 14.11.2005 cu nr. --, instanța a reținut că reclamanții au solicitat Primăriei eliberarea noii autorizații de construire la data de 14.11.2005.
Obiectul prezentei cauze îl constituie anularea adresei --/2005 prin care pârâții au refuzat eliberarea autorizației de construire iar raportat la prevederile art.1 din Legea nr.554/2004 potrivit cărora orice persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ se poate adresa instanței pentru recunoașterea dreptului și repararea pagubei și văzând totodată că potrivit art.2 alin.2 se asimilează actelor administrative și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, instanța a analizat dacă refuzul exprimat de pârâți prin adresa 6142/2005 intră în noțiunea refuzului nejustificat de a soluționa cererea reclamanților privind eliberarea autorizației de construire.
Legea nr.554/2004 definește la art.2 lit. i) refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
Față de starea de fapt descrisă anterior instanța a reținut că nu ne aflăm în prezenta unui refuz nejustificat al pârâților în ceea ce privește eliberarea autorizației de construire în condițiile în care prin procesul verbal de contravenție nr. 107/365/15.09.2003 s-a dispus obligarea reclamanților la intrarea în legalitate prin obținerea unei noi autorizații de construire în termen de 1 an de la data încheierii procesului verbal de contravenție respectiv până la data de 15.09.2004. Este adevărat că împotriva acestui proces verbal reclamanta a formulat plângere contravențională iar potrivit art.35 al. 2 din Legea nr.50/91 republicată plângerea suspendă executarea sancțiunii amenzii dar nu suspendă măsura de oprire a executării lucrărilor dispusă odată cu aplicarea sancțiunii contravenționale.
Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 35 al.2 cu cele cuprinse la art. 28 al.1 din Legea nr.50/91 republicată rezultă că odată cu aplicarea amenzii se pot dispune mai multe măsuri cum ar fi oprirea executării lucrărilor sau după caz luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație. În speță, lucrările fiind deja finalizate la data întocmirii procesului verbal de contravenție agentul constatator odată cu aplicarea amenzii a dispus luarea măsurilor de obținere a unei noi autorizații în termen de 1 an respectiv până la 15.09.2004. Chiar dacă s-ar reține că plângerea contravențională suspendă și obligația de intrare în legalitate prin obținerea unei noi autorizații de construire, așa cum susține reclamanta, din actele depuse la dosar rezultă că reclamanta nu s-a conformat acestei măsuri nici măcar în termenul de 1 an de la rămânerea irevocabilă a deciziei de respingere a plângerii contravenționale, care s-a pronunțat la data de 10.09.2004 iar documentația pentru obținerea noii autorizații de construire a fost depusă la 14.11.2005.
Chiar dacă aceasta documentație întrunește toate condițiile pentru eliberarea unei autorizații de construire, aspect confirmat și de expertiza efectuată în cauză instanța a mai constatat că reclamanta avea obligația imperativă de a depune aceasta documentație în termenul stabilit, ori prin depășirea acestui termen în mod corect Primăria a promovat acțiune pentru demolare și ulterior a refuzat eliberarea autorizației de construire. Refuzul nu mai apare ca fiind astfel nejustificat întrucât nu poate fi lăsat la latitudinea reclamantei dată la care înțelege să depună documentația pentru intrarea în legalitate, aceasta și datorită necesității respectării securității raporturilor juridice.
În condițiile în care reclamanta ar fi depus documentația pentru intrarea în legalitate până la data de 15.09.2004 sau chiar până la data de 10.09.2005 (conform teoriei reclamantei), instanța ar fi putut reține că aceasta și-a îndeplinit obligația prevăzută prin PV de contravenție și ca atare putea cerceta cauza sub aspectul legalității documentației depuse cenzurând refuzul Primăriei sub acest aspect. În speță însă reclamanta a lăsat să treacă termenul de un an de la data întocmirii procesului verbal de contravenție și chiar a rămas în pasivitate și într-un termen de un an de la data rămânerii irevocabile a soluției de respingere a plângerii contravenționale, ori în aceste condiții refuzul pârâților la eliberarea autorizației de construire nu mai poate fi calificat ca nejustificat, neputându-se pretinde autorităților să aștepte o perioadă nedeterminată până când reclamanta va înțelege să procedeze la întocmirea noii documentații pentru o nouă autorizație de construire.
Față de cele consemnate anterior instanța a reținut așa cum s-a mai arătat că refuzul pârâților în eliberarea autorizației de construire nu este nejustificat iar faptul că reclamanta nu a primit răspunsul dorit la cererea sa de eliberare a autorizației se datorează în mare parte atitudinii culpabile ale acesteia care nu a înțeles să respecte termenul pentru intrarea în legalitate, apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1 din Legea nr.554/2004 respingând ca neîntemeiată acțiunea reclamanților.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și se observă că Tribunalul Timiș prin sentința civilă nr.680/29.11.2006 a respins-o ca inadmisibilă întrucât raporturile juridice invocate de aceștia nu sunt raporturi de drept administrativ ci sunt raporturi reglementate de Codul civil.
Curtea de APEL TIMIȘOARA prin Decizia civila nr.480/R/31.05.2007 a admis recursul intervenienților calificând-o ca o cerere principală și nu o intervenție accesorie.
Conform art. 49 al.1 și 2 Cod procedură civilă oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se judecă între alte persoane; intervenția fiind în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său. În speță este de observat că intervenienții au solicitat respectarea servituții de vedere în favoarea imobilului ai cărui proprietari sunt în condițiile în care instanța era chemată să analizeze necesitatea măsurii de eliberare a autorizației de construire către reclamanți, autorizație de construire care în concepția intervenienților trebuia să respecte și servitutea de vedere față de imobilul proprietatea lor.
În condițiile în care instanța a respins acțiunea principală a respins și cererea de intervenție nemaifiind necesar a se analiza conformitatea documentației depuse de reclamanți cu prevederile Codului civil privind servitutea de vedere, acesta fiind singurul aspect ce ar intra în competenta instanței de contencios administrativ.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se invocă în esență următoarele:
Concluziile instanței de fond sunt total neîntemeiate și în contradicție cu decizia nr.480/31.05.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, pentru următoarele considerente:
Termenul de 1 an de zile pentru intrarea în legalitate prevăzut în procesul verbal de constatare a contravenției nu reprezintă un termen de decădere și nu există nici un text de lege care să statueze în mod categoric că după trecerea acestui termen lucrările respective nu mai pot fi autorizate.
Instanța de fond a nesocotit dispozițiile deciziei civile nr.480/31.05.2007, prin care Curtea de APEL TIMIȘOARA ca instanță de recurs, a dispus casarea hotărârii inițiale cu trimiterea spre rejudecare în scopul efectuării unei expertize tehnice-judiciare în construcții care să concluzioneze dacă lucrările au fost efectuate cu respectarea normelor legale în vigoare privind lucrările în construcții.
Instanța de recurs a concluzionat astfel că pentru soluționarea cauzei este vitală efectuarea acestei expertize, urmând ca soluția în cauză să se pronunțe în conformitate cu concluziile acestei expertize.
În speță. Expertiza a concluzionat că lucrările efectuate respectă întocmai normele arhitecturale de urbanism și de disciplină în construcții, nefiind semnalată nici o abatere de la aceste reguli. În concluzie, lucrările astfel efectuate pot fi autorizate de către intimata Primăria Municipiului
În mod cu totul netemeinic, instanța de fond după ce a încuviințat efectuarea acestei expertize, a înțeles să nu țină cont de concluziile acesteia și să respingă acțiunea ca nefondată.
Consideră că dispozițiile cuprinse în decizia Curții de APEL TIMIȘOARA pronunțată în cauză aveau caracter imperativ pentru instanța de fond care ar fi trebuit să se pronunțe asupra temeiniciei cererii prin prisma concluziilor expertizei dispuse și efectuată în cauză.
În final, precizează că intimata Primăria Municipiului Tar efuzat eliberarea autorizației de construire pe motivul că pe rolul instanțelor de judecată se află o acțiune privind demolarea acestor construcții nicidecum pe motivul că ar fi depășit termenul privind depunerea documentației și intrarea în legalitate.
Recursul este întemeiat pentru considerentele mai jos reținute:
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea reține faptul că reclamanții și sunt proprietari tabulari asupra imobilului înscris în nr.- T, sens în care au obținut autorizația de construire nr.1480 din 16.07.2002 pentru executarea unui subsol și modificarea acoperișului.
Dat fiind nerespectarea autorizației de construire, prin procesul verbal de contravenție nr.107/365/15.09.2003, reclamanții au fost amendați cu suma de 20 milioane ROL, conform art.23 lit. b) din Legea nr.50/1991, amendă pe care au și achitat-o urmarea respingerii plângerii contravenționale de către instanța de judecată. Totodată s-a dispus și intrarea în legalitate prin obținerea unei noi autorizații.
De menționat și faptul că reclamanții s-au adresat primăriei spre a le elibera o nouă autorizație, solicitare căreia nu i s-a dat curs, invocându-se existența unui litigiu având ca obiect demolarea construcției în litigiu.
În fine, Curtea mai constată că în speță, prima instanță a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice în construcții, având ca obiectiv de a se stabili dacă este posibilă în acest caz intrarea în legalitate, respectiv dacă lucrările executate pot fi autorizate în condițiile Legii nr.50/1991.
În acest context, expertul desemnat în cauză a concluzionat că lucrările executate ca extindere, pentru o mai bună utilizare a spațiului locativ deținut de reclamanți, pot fi autorizate în condițiile Legii nr.50/1991, fiind posibilă intrarea în legalitate.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă în mod neîndoielnic, faptul că reclamanții au demarat inițial în baza autorizației de construire nr.1480 din 16.07.2002, executarea unor lucrări de construire, cu nerespectarea acestei autorizații.
Acest fapt încalcă normele și în general, ideea de disciplină în construcții, iar pentru săvârșirea sa, reclamanții au fost sancționați contravențional.
Problema care se pune în prezent, după eliberarea certificatului de urbanism, este aceea dacă în mod obiectiv sunt îndeplinite cerințele legale pentru edificarea construcției.
Or, expertul cauzei, precizează că pentru intrarea în legalitate a execuției extinderii, așa cum este prezentată în anexa 2, reclamanții în calitate de proprietari au comandat o nouă documentație tehnică, respectiv Proiectul 04/09.2005 pentru arhitectură și 06/2005 pentru structura de rezistență, documentație având la bază certificatul de urbanism nr.1938/19.04.2005 fiind pregătite pentru obținerea autorizației de construire, ceea ce înseamnă că lucrarea poate fi edificată, fiind satisfăcute condițiile tehnice cerute.
De altfel, eliberarea unei autorizații de construire nu constituie prin ea însăși un act de oportunitate administrativă ci are menirea de a proteja preventiv valorile și relațiile tehnice, economice și de mediu.
Or, de vreme ce această rațiune este satisfăcută, nu există nici un impedimet de a corecta, post factum, absența actului administrativ care confirmă existența condițiilor necesare, tot astfel cum o nulitate de protecție poate fi asanată și posterior.
Cele mai sus arătate sunt susținute și de dispozițiile art.56 privind "intrarea în legalitate" ale Ordinului nr.1430 din 26 august 2005 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991.
Față de cele ce preced, Curtea urmează, ca în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art.304 pct.8 Cod procedură civilă, să admită recursul de față și să modifice sentința atacată, în sensul că urmează să admită
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.409/CA/25.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul Primăria Municipiului T prin Primar și în consecință:
Dispune anularea adresei nr.--/2005 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să elibereze reclamanților autorizația de construire solicitată prin adresa --/26.01.2006 UR 55.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 9 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - -
aflată în concediu
semnează vicepreședinte
GREFIER,
- -
RED:/10.11.08
TEHNORED:/11.11.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători - /
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Anca Buta
