Cerere privind fixarea unui termen de urgență (legea 554/2004 art.21). Decizia 943/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 943
Ședința publică din data de 21 august 2008
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Niță Valentin Tănăsică Elena
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimatul CONSILIUL LOCAL, cu sediul în G-. județ D, împotriva sentinței nr. 705 din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița -, în contradictoriu cu intimatul petent INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI D, cu sediul în Târgoviște, nr. 1, județ D, cod poștal -.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul intimat Consiliul Local G reprezentat de consilier juridic, potrivit împuternicirii de reprezentare juridică aflată la dosar, lipsă fiind intimata petentă Instituția Prefectului Județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură de intimata petentă Instituția Prefectului Județului Doî ntâmpinare.
La cererea instanței, consilier juridic având cuvântul pentru recurentul intimat Consiliul Local G, precizează că nu înțelege să solicite termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării formulată de intimata petentă Instituția Prefectului Județului
Totodată, declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act de declarația reprezentantei recurentului intimat Consiliul Local G că nu mai are alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Consilier juridic, având cuvântul în susținerea recursului recurentului intimat Consiliul Local G, dezvoltă oral motivele aflate în scris la dosar, criticând hotărârea pentru următoarele considerente;
Instanța de fond în mod greșit argumentează hotărârea pronunțată pe existența unui ordin al Prefectului care de fapt nu există. Susține faptul că adresa nr. 2445 din 22.03.2007, depusă de intimată, nu poate fi asimilată unui ordin, nu sunt respectate prevederile art. 26 din Legea nr.340/2006, motiv pentru care consideră că argumentele primei instanțe nu pot fi reținute.
Invocă un alt motiv de recurs, respectiv neaplicarea prevederilor art.225 Cod procedură civilă, lipsa răspunsului la interogatoriu propus de recurentul intimat Consiliul Local al Or.G, intimatei petente Instituția Prefectului Județului D, instanța de fond apreciind că acest aspect nu poate fi socotit decât un început de dovadă care nu a fost completat cu alte probe. Astfel, consideră că prima instanță nu a avut în vedere adresa nr. 653/28.01.2008 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D, din care rezultă că toate persoanele înscrise pe anexele de despăgubiri li se va atribui teren în natură prin intermediul Agenției Domeniilor Statului.
In continuare, critică hotărârea pronunțată prin aceea că prima instanță nu s-a pronunțat asupra 2 înscrisuri depuse la dosar respectiv: planul de delimitare a corpului de proprietate și planul de urbanism zonal, din care rezultă fără dubiu că terenul care face obiectul litigiului nu poate fi afectat destinației agrare, deoarece pe o latură se învecinează cu una din arterele principale ale localității (str.- - ), fiind situat în întregime în mijlocul unui cartier cu locuințe. De altfel, arată că instanța de fond nu a stabilit categoria de folosință a terenului în litigiu, care este intravilan, a fost parc al orașului, iar pe partea a fost luat din domeniul public și trecut în proprietatea orașului.
Mai susține că în virtutea rolului sau activ prima instanță putea dispune efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, care să stabilească categoria de folosință, amplasamentul terenului în litigiu.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize tehnice pentru a lămurii aspectele invocate mai sus.
In situația în care se va trece peste această susținere,solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr- reclamanta Instituția Prefectului Județului Das olicitat ca în contradictoriu cu pârâta Consiliul Local G să se dispună anularea Hotărârii nr. 42 din 26 iunie 2007 adoptată de acesta, întrucât prin hotărâre s-a aprobat trecerea din domeniul public în domeniul privat al orașului, în vederea vânzării a terenului situat în strada - - (), în suprafață de 8.701., deși prin legile de restituire a proprietăților este instituit și primează principiul restituirii în natură, art. 3 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 prevede că în vederea aplicării legii de restituire a proprietăților comisiile locale dispun de totalitatea terenurilor proprietate privată a unităților administrativ teritoriale, iar în cazul în care nu există suprafețe de teren pentru a satisface integral cererile, reconstituirea se va face din suprafețele trecute în proprietatea unității administrativ teritoriale. S-a mai arătat de reclamantă că din situația întocmită de Comisia Județeană D pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor rezultă că la nivelul orașului G nu au fost atribuite integral suprafețele de teren către foștii proprietari, s-a solicitat urgentarea aplicării legilor restituirii proprietăților, iar până la definitivarea acestui proces s-a cerut să nu se mai promoveze proiecte de hotărâri având ca obiect închirierea, concesionarea și vânzarea de terenuri din domeniul public respectiv privat al unității administrativ teritoriale.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a ridicat excepția tardivității întrucât au trecut mai mult de 6 luni de la data la care reclamanta a lua cunoștință de hotărâre și până la data formulării acțiunii, iar pe fond a arătat că acțiunea este neîntemeiată, hotărârea atacată îndeplinește condițiile de legalitate, iar anularea acesteia ar încălca atât caracterul absolut și exclusiv al dreptului de proprietate cât și principiul autonomiei locale, prin care se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice în condițiile legii.
Asupra excepției tardivității invocată de către pârâtă, Tribunalul Dâmbovițas -a pronunțat în sensul respingerii acesteia prin încheierea din 25 martie 2008.
După administrarea probelor cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei, Tribunalul Dâmbovița prin sentința nr. 705 din 20 mai 2008 admis cererea reclamantei și a anulat hotărârea Consiliului Local G nr. 42 din 26 iunie 2007.
Pentru a pronunța această soluție a reținut instanța de fond că prin circulara nr. 2445 din 22 martie 2007 Instituția Prefectului Județului Das olicitat organelor administrației publice locale, inclusiv pârâtei să ia toate măsurile necesare pentru finalizarea cu prioritate a procesului de restituire a suprafețelor de teren solicitate potrivit legii de foștii proprietari, iar până la definitivarea procesului de punere în posesie a tuturor persoanelor îndreptățite să nu se mai promoveze proiecte de hotărâri având ca obiect închirierea, concesionarea, vânzarea de terenuri din domeniul public respectiv privat al unităților administrativ teritoriale, stabilindu-se și măsurile ce se vor lua în situația nerespectării acestor dispoziții, respectiv declanșarea procedurii de anulare a hotărârilor consiliilor locale. A apreciat Tribunalul Dâmbovița că circularea nr. 2445 din 22 martie 2007 îmbracă forma ordinului conform art. 19 și 26 din Legea nr. 340/2004, iar hotărârea nr. 42 din 26 iunie 2007 emisă de Consiliul Local G prin care s-a aprobat trecerea în domeniul privat al orașului în vederea vânzării a terenului în suprafață de 8.701. situat în str. -. - (), în vederea construirii unui market anexe și parcare pentru desfășurarea de activități comerciale, încalcă acest ordin, ce nu a fost atacat de către pârâtă și produce efecte legale. De asemenea s-a concluzionat că lipsa răspunsului la interogatoriu comunicat Instituției Prefectului Județului D nu poate fi socotit decât ca început de dovadă, nu a fost completat cu alte probe de către pârâtă pentru a se putea stabili în mod indubitabil că problema restituirii terenurilor către foștii proprietari a fost rezolvată.
Impotriva sentinței nr. 705/20 mai 2008 promovat recurs Consiliul Local G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitându-se admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize tehnice care să lămurească amplasamentul terenului în litigiu și categoria de folosință sau modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
In motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond își motivează în mod greșit hotărârea pe existența unui ordin al prefectului pe care recurenta nu l-ar fi respectat, ori în cazul de față nu s-a emis un ordin iar adresa nr. 2445/22 martie 2007 nu poate fi asimilată unui ordin, nu îmbracă condițiile de formă impuse de lege pentru un astfel de act, nu se precizează temeiul de drept conferit de art. 26 din Legea nr. 340/2004, nu este vizată pentru legalitate și nici înregistrată în registrul special de evidență, astfel că ordinul nu există.
S-a mai susținut că în mod greșit Tribunalul Dâmbovița nu a aplicat dispozițiile art. 225.pr.civ. lipsa răspunsului la interogatoriu luat reclamantei socotindu-l decât un început de dovadă, necompletată cu alte probe, deși s-a depus adresa 653 din 28 ianuarie 2008 din care rezultă că persoanelor înscrise pe anexele de despăgubiri li se va atribui teren în natură prin intermediul Agenției Domeniilor Statului după întocmirea și expedierea ofertei către fiecare cetățean.
Hotărârea primei instanțe a mai fost criticată și sub aspectul nepronunțării asupra probelor depuse respectiv planul de delimitare a corpului de proprietate și planul de urbanism zonal, din care rezultă fără dubiu că terenul în litigiu nu poate fi afectat destinației agrare întrucât se învecinează cu una din arterele principale ale localității, fiind situat în întregime în mijlocul unui cartier cu locuințe, iar în situația în care instanța avea îndoieli asupra acestei situații putea să dispună în virtutea rolului său activ efectuarea unei expertize de specialitate.
Intimata Instituția Prefectului Județului Daf ormulat întâmpinare la 19 august 2008 prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond întrucât Hotărârea nr. 42/2007 contravine dispozițiilor Legii nr. 1/2000 și 10/2001, asupra cărora intimata a făcut o atenționare prin adresa nr. 2445/2007, iar obiectul retrocedărilor îl constituie nu numai terenurile agricole ci și cele situate în intravilanul localităților.
Curtea,analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate a actelor și lucrărilor dosarului, a art. 304 și 3041pr.civilă, constată că recursul nu este fondat pentru considerentele de succed.
Prin Hotărârea nr. 42 din 26 iunie 2007 Consiliul Local Gaa probat trecerea din domeniul public în domeniul privat al orașului în vederea vânzării a terenului situat în str. -.- ( ) în suprafață de 8.701., s-a stabilit ca vânzarea să se efectueze prin licitație publică precum și prețul de pornire și data desfășurării licitației.
După efectuarea controlului de legalitate conform art. 123 alin. 5 din Constituția României, art. 19 alin. 1 lit. e și art. 26 din Legea nr. 340/2004, intimata a solicitat Consiliului Local G să procedeze la revocarea Hotărârii nr. 42/26 iunie 2007, întrucât la nivelul unității administrativ teritoriale nu au fost atribuite integral suprafețele de teren către foștii proprietari, iar anterior emiterii hotărârii consiliului local contestate Instituția Prefectului Județului D emisese adresa nr. 2445 din 22 martie 2007, prin care atenționase autoritățile locale asupra priorității ce o reprezintă finalizarea procesului de restituire a suprafețelor de teren precum și a măsurilor ce se impuneau.
In mod corect instanța de fond a procedat la anularea Hotărârii nr. 42 din 26 iunie 2007 emisă de recurentă prin care s-a aprobat trecerea imobilului în suprafață de 8.701. din domeniul public în domeniul privat al orașului în vederea vânzării, întrucât sunt încălcate dispozițiile art. 3 alin. 1 și 3 din Legea nr. 1/2000 potrivit căruia comisiile locale dispun de totalitatea terenurilor proprietate privată a unității administrativ teritoriale, iar în situația în care nu există suprafețe de teren agricol pentru a se satisface integral cererile, reconstituirea se face din suprafețele de teren trecute în proprietatea unității administrativ teritoriale, în condițiile în care la nivelul orașului G nu au fost atribuite integral suprafețe de teren către foștii proprietari, existând formulate cereri de despăgubiri conform adreselor nr. 1963 din 7 martie 2008 emisă de Primăria Orașului G și nr. 653 din 28 ianuarie 2008 emisă de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor.
Referitor la primul motiv de recurs potrivit căruia nu există un ordin al prefectului pe care recurenta să nu-l fi respectat, adresa nr. 2445/22 martie 2007 neputând fi asimilată unui ordin, Curtea constată că nu este întemeiat întrucât potrivit art. 26 din Legea nr. 340/2004 în îndeplinirea atribuțiilor ce-i revin, prefectul emite ordine cu caracter individual sau normativ în condițiile legii, prin adresa nr. 2445/22 martie 2007 au fost statuate măsuri privind finalizarea procesului de restituire a suprafețelor de teren solicitate potrivit prevederilor legilor fondului funciar, aceste dispoziții au fost aduse la cunoștință autorităților administrației publice locale, cu atribuții în punerea în aplicare a legilor de restituire a proprietăților, neavând nici o relevanță faptul că această adresă nu poartă denumirea de ordin. Chiar dacă intimata nu emitea această adresă ce conține dispoziții cu caracter individual, hotărârea emisă de către recurentă era anulabilă pentru încălcarea prevederilor imperative ale legilor fondului funciar potrivit cărora reconstituirea dreptului de proprietate se face în principal în natură, comisiile locale având la dispoziție și terenurile trecute în proprietatea a unității administrativ teritoriale, din care face parte și terenul pentru care s-a aprobat vânzarea la licitație.
Nici motivul de recurs potrivit căruia în mod greșit nu s-a făcut aplicația art. 225.pr.civilă nu este întemeiat, întrucât acest text de lege lasă la latitudinea instanței asupra aprecierii ca dovadă deplină sau început de dovadă a lipsei răspunsului la interogatoriu, într-o astfel de cauză în mod corect nu se putea aprecia ca fiind dovadă deplină lipsa răspunsului la interogatoriu întrucât hotărârea nr. 42/2007 încalcă prevederile imperative ale legilor fondului funciar, iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că la nivelul orașului G nu s-a reconstituit dreptul de proprietate în natură pentru toate persoanele solicitante, existând cereri de despăgubiri.
In ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond nu a ținut seamă de planul de delimitare a corpului de proprietate și de planul de urbanism zonal, iar în virtutea rolului său activ putea să dispună efectuarea unei expertizei de specialitate care să lămurească asupra categoriei de folosință a terenului în funcție de amplasamentul său, Curtea constată că nu este întemeiat, întrucât stabilirea dreptului de proprietate privată în favoarea persoanelor îndreptățite se dispune conform art. 3 alin. 3 din Legea nr. 1/2000 atât în ceea ce privește terenuri agricole cât și terenuri trecute în proprietatea unității administrativ teritoriale, fără a se face distincție între categoria de folosință a acestora. Mai mult decât atât stabilirea categoriei de folosință a terenului pentru care s-a aprobat vânzarea la licitație în vederea construirii de spații comerciale conform Hotărârii nr. 42/2007, printr-o expertiză de specialitate nu se impune și nu are nici o relevanță în condițiile în care la nivelul orașului G nu au fost satisfăcute în totalitate de comisia locală cererile de reconstituire a dreptului de proprietate în natură, existând cereri de despăgubiri ce au fost înaintate către conform adresei nr. 653 din 28 ianuarie 2008.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că în mod corect Tribunalul Dâmbovițaa dispus anularea Hotărârii Consiliului Local G nr. 42/26 iunie 2007 ce încalcă dispozițiile imperative ale Legii Fondului Funciar în condițiile în care la nivelul acestei unității administrativ teritoriale nu s-a procedat la restituirea terenurilor în natură către toate persoanele îndreptățite, existând cereri de despăgubiri, precum și măsurile dispuse de Instituția Prefectului Județului D conform adresei nr. 2445 din 22 martie 2007, hotărârea recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, recursul este nefondat urmând a fi respins conform art. 312 alin. 1.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimatul CONSILIUL LOCAL, cu sediul în G-. județ D, împotriva sentinței nr. 705 din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița -, în contradictoriu cu intimatul petent INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI D, cu sediul în Târgoviște, nr. 1, județ D, cod poștal -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 21 august 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Niță Valentin Tănăsică Elena
- - - - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.
Tehnored.CMF
2.ex/26 august 2008
dos.fond - - - Tribunal D
jud.fond -
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Niță Valentin Tănăsică Elena
