Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1.899
Ședința publică din 3 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ S, împotriva Sentinței civile nr. 194 din 6 februarie 2009, pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect comunicare informații de interes public (Legea Nr. 544/2001).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este insuficient timbrat, raportat la cele menționate prin citativ, precum și că prin însuși memoriul de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că recursul este declarat și motivat în cadrul termenului procedural, că memoriul de recurs a fost comunicat cu intimatul o dată cu citația, precum și că dintr-o eroare s-a citat pârâta cu mențiunea timbrării recursului, cererea de chemare în judecată fiind scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, astfel încât și recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, raportat la calificarea dată de prima instanță și la prev. art. 22 alin. 5 din Legea nr. 544/2001.
La data de 26 mai 2009 s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea reclamantului intimat.
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, reține cauza în pronunțare, cu mențiunea că, în baza prev. art. 306 alin. 2.pr.civ. va verifica modul în care prima instanță a aplicat în cauză principiul disponibilității.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 194 din data de 6 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Sălaja fost admisă acțiunea reclamantului împotriva pârâtei DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ S, care a fost obligată să elibereze acestuia copii ale statelor de plată ori alte asemenea documente, care să ateste vechimea în muncă a reclamantului, condițiile de muncă, sporurile și majorările de salarii, veniturile obținute și alte asemenea elemente, necesare în vederea stabilirii pensiei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a chemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ S, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea acesteia la eliberarea în favoarea reclamantului a copiilor și extraselor de pe documentele pe care le deține și care atestă stagiile de cotizare în sistemul public de pensii și alte drepturi care îl privește pe reclamant.
Cererea de chemare în judecată a fost motivată cu aceea că reclamantul, în prezent pensionar, a fost angajat al fostei de Z, a cărei arhivă a fost preluată de către pârâtă.
Deși este depozitara documentelor care atestă stagiile lor de cotizare, pârâta refuză eliberarea de copii ale acestor documente, motivând că numai Direcția Județeană a Arhivelor Naționale are abilitare legală în acest sens.
Prin întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată fixat la 06.02.2009 pârâta a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, tribunalul a reținut că refuzul pârâtei de a elibera copii ale actelor necesare reclamantului pentru reglementarea raporturilor lor cu Casa Județeană S este nejustificat.
Se susține de către pârâtă că solicitarea nu face obiectul activității și atribuțiilor sale, depozitarul documentelor, din perspectiva art. 18 din Legea nr. 16/1996 trebuind să fie Arhivele Naționale.
Poziția astfel exprimată arată fără putință de tăgadă că pârâta nu dorește să onoreze solicitarea reclamantului pensionar.
Prin urmare, față de acest refuz fățiș, și în egală măsură, actual, instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantului nu poate fi paralizată de apărarea pârâtei că nu ar avea obligația de a-i elibera actele solicitate.
Abilitarea legală a pârâtei S ori a unei alte instituții a statului de a depozita documentele relative la stagiile de cotizare ale reclamanților se constituie într-o dispută care nu are legătură cu solicitarea reclamantului și care nu poate să lezeze interesele legitime ale acestuia.
Astfel, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta
Pe fond, prima instanță a relevat că reclamantul a solicitat pârâtelor să-i elibereze o adeverință prin care să se ateste perioada și sporurile de care a beneficiat în calitate de angajat la de
Arhiva fostei de Zaf ost preluată de pârâtă în temeiul art.18 din Legea nr.16/1996, potrivit căruia în cazul desființării activității unui creator de documente, fără ca activitatea să fie continuată, documentele cu valoare practică se preiau de către Direcțiile Județene de Muncă și Protecție Socială. Așadar, întreaga arhivă a societății a fost predată pârâtei.
Legea de mai sus a fost modificată prin Legea nr.358/2002. Potrivit acesteia, pentru situațiile ca aceea relevată mai sus, documentele cu valoare practică se preiau de casele județene de pensii. Ulterior prin nr.HG 51/2003, documentele cu valoare practică, respectiv statele de plată a salariilor, centralizatoarele acestora pentru întreaga activitate a angajatorului, documentele care atestă încadrarea locurilor de muncă în grupa I sau II, respectiv condițiile speciale sau deosebite de muncă, trebuiau preluate de casele de pensii.
Pârâta a făcut demersuri pentru intrarea în legalitate dar, Casa de Pensii S s-a opus primirii arhivei.
Prin nr.OG 39/2006, obligația preluării documentelor cu valoare practică revine Arhivelor Naționale sau Direcțiilor Județene ale Arhivelor Naționale. Față de această împrejurare, pârâta a solicitat preluarea arhivei de către Arhivele Naționale, dar a fost refuzată.
Pârâta nu a contestat faptul că documentele cu valoare practică de pe care se eliberează copii, certificate, extrase, ale de, nu au fost predate.
Ca atare, ea este aceea care, potrivit reglementărilor legale în vigoare a preluat arhiva documentelor cu valoare practică de la de, iar modificările Legii nr. 16/1996 prin Legea nr. 358/2002 au survenit ulterior preluării arhivei, iar legea dispune numai pentru viitor.
legate de funcționarea instituțiilor statului precum și sincoparea actelor normative nu pot fi opuse reclamantului.
Cererea reclamantului, adresată pârâtei, constată instanța de fond, poate fi considerată ca o cerere privind o informație de interes public, astfel cum acestea sunt definite de art. 2 lit. b din Legea nr. 544/2001.
Într-o atare împrejurare și în temeiul art.6 alin.(2) din textul de lege de mai sus, pârâta este obligată să asigure reclamantului informațiile solicitate.
Pentru cele ce preced, în baza art. 8 din Legea nr. 554/2004 instanța de fond a admis acțiunea reclamantului împotriva pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială S, pe care a obligat-o să elibereze acestuia copii ale statelor de plată ori alte asemenea documente, care să ateste vechimea în muncă a reclamantului, inclusiv sporurile aferente.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ S solicitând, în baza art. 304 pct. 9.pr.civ. admiterea recursului casarea hotărârii atacate cu privire la obligația impusă de a elibera copii după statele de plată ori alte asemenea documente care să ateste vechimea în muncă a reclamantului, condițiile de muncă, sporurile și majorările de salarii, venituri obținute și alte asemenea elemente necesare în vederea stabilirii pensiei pentru perioada în care reclamantul a figurat ca salariat la de
În motivarea recursului, se reiterează cele susținute și în fața instanței de fond, cu privire la lipsa calității sale procesuale pasive, prin prisma modificărilor legislative intervenite, cu atât mai mult cu cât, neavând calitatea de depozitar, în sensul legii, orice documente eliberate nu ar putea produce nici un fel de efect juridic în ceea ce privește situația reclamantului.
De asemenea, se arată că în mod nelegal cererea reclamantului a fost admisă pe considerentul că informațiile solicitate sunt de interes public, în condițiile în care ele cuprind date cu caracter personal, care sunt excluse din câmpul de aplicare al Legii nr. 544/2001, conform art. 12 lit. d din acest act normativ.
La termenul de astăzi, Curtea, în considerarea prev. art. 306 alin. 2.pr.civ. a invocat din oficiu motivul de nelegalitate derivând din modul în care prima instanță a înțeles să califice acțiunea reclamantului, cu încălcarea principiului disponibilității.
Analizând recursul formulat din prisma celor mai sus expuse, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente.
Acțiunea reclamantului vizează obligarea pârâtei S la eliberarea de copii și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare în sistemul public de pensii, pentru perioada în care acesta a fost angajat al SC de Z, persoană juridică radiată, ale cărei arhive au fost preluate de către pârâtă.
Aceasta din urmă a solicitat respingerea acțiunii, aratând că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât, deși nu contestă faptul că documentele se află în posesia sa, conform modificărilor legislative intervenite, singura instituție competentă să preia și să elibereze documente cu valoare practică este Direcția Județeană a Arhivelor Naționale
Din analiza actelor depuse la dosarul de fond reiese că acțiunea nu este motivată în drept, iar clarificări cu privire la aceste aspecte nu au fost solicitate de către instanță, în virtutea rolului activ, astfel încât motivarea sentinței se referă atât la un refuz al pârâtei de a elibera copiile solicitate, care a fost constatat ca fiind nejustificat, pentru ca în final să se aprecieze că sunt aplicabile prev. art. 2 lit. b din Legea nr. 544/2001, fără ca petentul să facă vreo referire la acest act normativ în fața instanței și fără ca incidența lui în cauză să fie pusă în discuție, cu respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare.
Determinarea cauzei cererii de chemare în judecată trebuie să fie clară, completă, cât mai exactă cu putință întrucât aceste reper are multiple semnificații și implicații. Raportat la obiect și cauză se verifică respectarea normelor privitoare la competența instanței, legalitatea aptitudinii judecătorului de a soluționa litigiul, taxa de timbru. Indicarea exactă a obiectului și cauzei pune părțile dintr-un început, pe poziții de egalitate, determinarea acestor elemente fiind o expresie și o garanție a principiului disponibilității.
Conform prevederilor art. 129 alin. 6.pr.civ. judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii dedus judecății. Judecătorul este în drept să ceară părții explicații și să pună în dezbatere orice împrejurare de fapt și de drept menită să conducă la aflarea adevărului în cauză.
În doctrină, s-a relevat că reclamantul nu este obligat să indice chiar textul de lege pe care se întemeiază, încadrarea urmând a fi făcută de către judecător, care poate proceda la schimbarea temeiului juridic al cererii, însă numai după ce a pus în discuție noua cauză.
Potrivit disp.art. 112 pct. 3 și 4.pr.civ. cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul și valoarea cererii, precum și arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază acțiunea.
Tribunalul a statuat că în speță suntem în prezența unui refuz nejustificat al pârâtei de a răspunde solicitărilor reclamantului, care este susceptibil de amendare în sensul indicat de către prima instanță în baza prev. art. 1 alin. 1, art. 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv dreptul comun în materia contenciosului administrativ.
La rândul ei, Legea nr. 544/2001 sancționează același refuz, însă într-o materie specială, cea a informațiilor de interes public, în termenele și condițiile impuse de acest act normativ.
Astfel, întrucât tribunalul nu a stăruit, în virtutea rolului activ, pentru clarificarea cauzei cererii de chemare în judecată, care nu face nicio referire la faptul că în speță este vorba despre informații de interes public, ci invocă refuzul nejustificat al pârâtei, dedus din modul în care aceasta a procedat la rezolvarea cererii reclamantului, prima instanță a încălcat atât principiul disponibilității, din perspectiva reclamantului, cât și pe cel al dreptului la apărare, în ceea ce o privește pe pârâtă.
Pentru toate aceste considerente, întemeiat pe prevederile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul exercitat de pârâtă, va casa sentința civilă 194/2009 și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Sălaj. Cu prilejul rejudecării, Tribunalul va lămuri aspectele legate de cauza juridică a cererii și numai după realizarea acestor demersuri va proceda la analiza acțiunii, ținând cont de toate argumentele părților de la fond și din recurs.
De asemenea, dacă reclamantul va indica că înțelege să se prevaleze de prev. Legii nr. 544/2001, se va aprecia în ce măsură este incident acest act normativ, raportat la specificitatea înscrisurilor solicitate de către acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ S împotriva sentinței civile nr. 194 din 6 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o casează în întregime și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
