Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1896/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1896
Ședința publică din 3 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ DE STATISTICĂ C, precum și recursul formulat de către pârâtul INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ, împotriva Sentinței civile nr. 169 din 23 ianuarie 2009, pronunțate de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați -, -, -, -, -, -, -, --, -, -, --, -, -, -, -, - -, -, -, --, ----, -, -, -A, -, -, și -, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999) - suplimentul postului 25% și suplimentul corespunzător treptei de salarizare 25%.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamanților intimați -, -, -, -, -, -, -, --, -, -, -, -, -, -, -, - -, -, -, --, --, -, -, -A, -, Terec -a, și -, avocat - de la Baroul Cluj care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile se află la primul termen de judecată, sunt scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că recursurile sunt declarate și motivate în cadrul termenului procedural, precum și că au fost comunicate cu intimații, o dată cu citația.
La data de 19 mai 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea reclamanților intimați, prin intermediul căreia se solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate. Anexat întâmpinării sunt depuse extrase de pe site-uri ale instanțelor din țară conținând soluții date în cauze similare, precum și o hotărâre depusă cu titlu de practică judiciară. Se constată că prin întâmpinare nu se evidențiază aspecte noi față de cele arătate la fond.
Curtea, din oficiu, invocă excepția prematurității acțiunii promovate de reclamanți în fața instanței de fond, raportat la inexistența unei prevederi legale prin care să fie cuantificate sporurile solicitate.
Reprezentantul reclamanților intimați -, -, -, -, -, -, -, --, -, -, -, -, -, -, -, - -, -, -, --, --, -, -, -A, -, Terec -a, și - solicită respingerea excepției prematurității formulării acțiunii, arătând că nr.OG 119/1999 reglementează aceleași sporuri, la fel ca și Legea nr. 672/2002, respectiv există cadru legislativ și se impune aplicarea principiului analogiei Pe fond, solicită respingerea recursurilor ca fiind neîntemeiate, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 169, pronunțată la data de 23.01.2009, în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ, excepțiile prescripției parțiale a dreptului la acțiune pe perioada 01.01.2004 - 07.10.2005 și excepția netimbrării acțiunii invocate de pârâții DIRECȚIA REGIONALĂ DE STATISTICĂ C și INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ.
Prin aceeași sentință a fost admisă în parte acțiunea reclamanților -, -, -, -, -, -, -, --, -, -, --, -, -, -, -, - -, -, -, --, ----, -, -, -A, -, -, și -, împotriva pârâților DIRECȚIA REGIONALĂ DE STATISTICĂ C și INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ.
A fost obligată pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ DE STATISTICĂ C, în calitate de angajator și ordonator terțiar de credite să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, pentru perioada 01.01.2004 - 23.01.2009, sume actualizate în raport de rata inflației pentru fiecare reclamant în funcție de perioada lucrată.
Totodată, pârâtul INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ a fost obligat să aloce fondurile necesare plății acestor sume.
În final, a fost respinsă cererea de acordare a acestor drepturi pentru viitor.
Pentru a dispune astfel, instanța a analizat, în primul rând, excepțiile invocate de pârâți, reținând următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Institutul Național de Statistică a fost respinsă ca nefondată, deoarece este real că reclamanții se află într-un raport juridic de serviciu cu pârâta de rd. 1, însă a fost chemat in judecată în calitate de ordonator principal de credite, în vederea asigurării sumelor necesare drepturilor bănești solicitate.
Referitor la excepția lipsei timbrajului, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece este real că art. 17 din Legea nr. 554/2004 prevede că pentru cererile formulate in baza acestei legi, se percep taxele de timbru prevăzut de Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepția celor care au ca obiect contracte administrative care se vor taxa la valoare, iar potrivit art. 20 din aceeași lege, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, însă obiectul juridic dedus judecății îl constituie drepturi bănești rezultate dintr-un raport juridic de muncă, care nu se timbrează iar competența instanței este atrasă de calitatea de funcționari publici al reclamanților în condițiile Legii nr. 188/1999, obiectul acțiunii nefiind contracte administrative, pentru a fi incidente prevederile art. 17 din Legea nr. 554/2004.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâți, pe perioada 01.01.2004 - 07.10.2005, a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece potrivit prevederilor art. 15 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, privind prescripția extinctivă "după încetarea suspendării prescripția își reia cursul, socotindu-se și timpul curs înainte de suspendare". În speță, dreptul reclamanților la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare s-a născut începând cu data de 01.01.2004 și a curs până la data de 31.12.2004, fiind suspendat în mod arbitrar prin legile succesive de salarizare pe anii 2005 și 2006, însă începând cu data de 01.01.2007 a început să curgă din nou.
Aplicând disp. art. 15 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, privind prescripția extinctivă, instanța de fond a constatat că dreptul material la acțiune al reclamanților nu este prescris, fiind în termenul general de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958 și art. 283 alin. 3 lit. c din Legea nr. 53/2003 muncii, termenul scurs fiind de 2 ani, 6 luni, 2 zile, iar potrivit art. 16 alin. 1 lit. b din același act normativ, prescripția a fost întreruptă la data promovării prezentei acțiuni, respectiv 03.07.2007.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, potrivit prevederilor art. 29, actualmente 31 alin. 1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare, această prevedere fiind suspendată până la data de 31.12.2006 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004 precum si de art. 48 din nr.OG 2/2006.
În aceste condiții, tribunalul a considerat că normele prin care s-a dispus suspendarea prevederilor legale contravin art. 41, si art. 53 din Constituția României, întrucât exercițiul acestui drept putea fi restrâns numai prin lege și doar în anumite condiții fără să se aducă atingere existentei dreptului însuși.
In consecință, restrângerea dreptului fiind dispusă printr-o ordonanță si nu prin lege, tribunalul a apreciat această suspendare fără efect.
De asemenea, considerând suspendarea ca lipsită de efecte, tribunalul a admis în parte conform art. 18 din Legea nr. 554/2004 acțiunea formulată si a obligat pârâta de rd. 1, în calitate de angajator și ordonator terțiar de credite, să plătească reclamanților sumele de bani reprezentând suplimentul postului in procent de 25% din salariul de bază si suplimentul corespunzător treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de bază începând cu data de 01.01.2004 si până la data de 23.01.2009, sume actualizate cu indicele de inflație pentru fiecare reclamant în funcție de perioada lucrată.
Pârâtul Institutul Național de Statistică, în calitate de ordonator principal de credite a fost obligat să asigure pârâtei de rd.1 fondurile necesare plății acestor sume.
Petitul având ca obiect obligarea la plata drepturilor bănești menționate mai sus dar pentru viitor a fost respins, deoarece drepturile solicitate trebuie acordate în baza unor acte normative și nu în baza unei hotărâri judecătorești, care nu poate trece în sfera unei alte puteri a statului, iar pe de altă parte, acesta are un caracter incert, deoarece acțiunea vizează nerecunoașterea unor drepturi prevăzute de lege.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ DE STATISTICĂ C și INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, invocând ca temei dispozițiile art. 304 pct. 5 și art. 3041.pr.civ. cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta de rând Iaa rătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepțiile invocate.
Astfel, referitor la excepția netimbrării acțiunii, pârâta arată că, în conformitate cu prev. art. 20 din Legea nr. 146/1997, coroborate cu art. 17 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, reclamanții aveau obligația de a achita anticipat taxa judiciară de timbru, deoarece acțiunile în contencios-administrativ se timbrează pentru fiecare capăt de cerere, dispoziții neîndeplinite de către reclamanți.
Referitor la excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune pentru acordarea suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, pentru perioada 01.01.2004 - 07.10.2005, pârâta a arătat că în conformitate cu prev. art. 7 din Decretul nr. 167/1958, pentru perioada mai sus menționată a intervenit prescripția, deoarece dreptul material la acțiune nu a fost afectat de suspendările operate și nici nu s-a făcut dovada unuia dintre cazurile de suspendare limitativ prev. de art. 13 din Decretul nr. 167/1958.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat, în esență, că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, având în vedere nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, iar nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 fost emisă în temeiul Legii nr. 404/2005 și aprobată ulterior, prin Legea nr. 417/2006.
Cu privire la cuantumul și modalitatea de acordare a drepturilor în discuție, pârâtele menționează că nu există dispoziții legale care să individualizeze conținutul concret al dreptului pretins, instanța de fond neindicând nici un temei de drept pentru acordarea celor două suplimente în procentele solicitate, aceasta substituindu-se legiuitorului, încălcând astfel dispozițiile art. 124 alin. 1 din Constituția României
În final, pârâta a criticat hotărârea instanței de fond și din perspectiva dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5.pr.civ. apreciind că aceasta nu a motivat admiterea cererii reclamanților pentru perioada anterioară anului 2005, fapt ce atrage casarea hotărârii atacate.
La termenul de astăzi, Curtea, din oficiu, a invocat excepția referitoare la prematuritatea demersului introductiv de instanță promovat de reclamanți.
Analizând argumentele aduse prin recursul promovat, în raport de actele dosarului și normele juridice pe care s-a fundamentat soluția atacată, precum și luând în considerare incidența prev. art. 306 alin. 2.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanții au solicitat instanței să fie obligată pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ DE STATISTICĂ C la acordarea și plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază, suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 01.01.2004 - 23.09.2009.
În susținerea celor solicitate, reclamanții au arătat că sunt funcționari publici și îndreptățiți la acordarea suplimentului în contextul încetării suspendării dispuse succesiv, suspendare ce contravine dispozițiilor constituționale și Codului muncii; iar încălcând prevederile legale, pârâta refuză să le acorde aceste drepturi lună de lună.
În privința excepțiilor care au fost reiterate prin cererea de recurs, Curtea constată că acestea nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Nu poate fi reținută teza conform căreia pretențiile reclamanților ar fi prescrise parțial, respectiv cele aferente perioadei care excede termenului general de prescripție de 3 ani, calculat pentru fiecare prestație lunară în parte.
Pentru a dispune astfel, Curtea a luat în considerare faptul că nu poate fi incidentă excepția prescripției dreptului acestora de a cere sumele aferente perioadei ianuarie 2004- octombrie 2005, întrucât dreptul la acțiune nu poate fi considerat ca fiind născut, în condițiile în care dreptul material, în sine, a fost suspendat, ci abia la momentul la care încetează orice cauză de suspendare sau neaplicare.
Astfel, reclamanților nu li se poate imputa pasivitatea care este sancționată prin instituția prescripției dreptului la acțiune, întrucât au fost puși de către legiuitor în imposibilitate de a acționa anterior momentului la care au încetat cauzele de suspendare.
Nu este fondată nici excepția referitoare la netimbrarea acțiunii, întrucât reclamanții solicită drepturi bănești ce rezultă din raporturile lor de serviciu, astfel încât sunt incidente prev. art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
Pe fondul cauzei, se constată că din conținutul argumentelor aduse prin demersul promovat, se observă că reclamanții atacă refuzul de a se plăti suplimentul postului și treptei de salarizare, în procent de 25%, în considerarea dispozițiilor legii contenciosului, respectiv faptul că refuzul este nejustificat iar prin aceasta Ii se aduce o vătămare într-un drept recunoscut de Legea nr.188/1999, art.31, lit. c și
Conform prevederilor art.1 din Legea nr.554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
În sensul actului normativ, refuzul nejustificat constituie exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de nu rezolva cererea, iar excesul semnifică exercitarea dreptului de apreciere aparținând autorităților cu încălcarea drepturilor prevăzute de Constituție sau lege.
În speță nu se poate reține un refuz, în sensul evocat de dispozițiile Legii contenciosului reținute de reclamanți.
Astfel, actul normativ prin dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și din Legea nr.188/1999 prevede că pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul compus din:" c) suplimentul postului, d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Textul enunțat nu prevede un procent propriu zis al suplimentului, iar o altă dispoziție legală în actul normativ care să individualizeze conținutul concret al dreptului pretins, nu există.
Or, în aceste circumstanțe, dată fiind neindividualizarea, cuantificarea nu se poate vorbi de obligație de plată la un procent de 25% și, ca atare, de un refuz nejustificat.
Instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât recunoașterea unei atare prerogative ar încălca principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția, - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Curtea nu faptul că Legea funcționarilor recunoaște dreptul la supliment, dar nu poate proceda la cuantificarea, individualizarea lui în maniera solicitată, întrucât misiunea sa este aceea de a soluționa litigiile aplicând legea, iar aceasta nu prevede un cuantum.
Acordarea procentului de 25 %, prin analogie cu alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici, pe temeiul existenței unei practici judiciare în acest sens, sau ca urmare a faptului că pârâta nu ar fi contestat procentul propriu-zis solicitat, nu apare ca fiind justificată.
Atât acordarea dreptului, cât și a procentului concret este justificată, în principal, pe baza principiului legalității. Procentul de 25 % nu este prevăzut de o normă legală, astfel încât nu se poate face aplicarea principiului menționat anterior.
Revine autorităților cu prerogative în materie de legiferare să cuantifice, să definească noțiunea și valoarea suplimentului postului, precum și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Legile fiind adoptate de către Parlament, Guvernului, ca organ suprem executiv, îi revine prerogativa organizării executării legilor, scop în care emite hotărâri tocmai pentru a face o lege cât mai clară și aoa plica cât mai corect. Evident că hotărârea de guvern nu are calitatea, în nici un caz, de a crea drept.
Puterea judecătorească nu are dreptul de a interfera în activitatea de legiferare. Reclamanții vor putea solicita celor două foruri competente inițierea demersurilor potrivit prerogativelor lor de a legifera corespunzător dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa încât acesta să poată fi clar individualizat și să fie posibilă aplicarea corectă a legii.
Nu poate fi reținută, în acest context, nici apărarea conform căreia instanțele nu au competența de a anula ori refuza aplicarea dispozițiilor mai sus enunțate. Această susținere nu poate fi validată, întrucât reclamanții nu cer recunoașterea unui drept, acesta fiind dat de lege, ci cer obligarea la plata unui anume procent, care nu este cuantificat de nici o dispoziție legală și, ca atare, nu se poate dispune obligarea la ceva ce nu este individualizat concret.
Pentru aceste considerente, se va aprecia și că este nelegală dispoziția prin care tribunalul a obligat pârâta la plata celor două suplimente, în procente de câte 25%, atâta vreme cât acesta nu a fost instituit de către legiuitor.
Așadar, față de cele menționate, în temeiul art. 304.pr.civ. raportat la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea urmează a da o soluție de admitere a recursului promovat în cauză, cu consecința modificării sentinței recurate, în sensul respingerii cererii reclamanților, ca prematur formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ DE STATISTICĂ C împotriva sentinței civile nr. 169 din 23 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică, în sensul că respinge ca prematură acțiunea formulată de reclamanții -, -, -, -, -, -, -, --, -, -, --, -, -, -, -, - -, -, -, --, ----, -, -, -A, -, -, și -, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ DE STATISTICĂ
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./02.07.2009
Jud.fond:.
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
