Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 1565/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1565/2008
Ședința publică din 27 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța Președintele secției
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu Rodica Filip G -
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamantul -, precum și recursul declarat de către pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva Sentinței civile nr. 519 din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, având ca obiect comunicare informații de interes public (Legea nr. 544/2001).
La apelul nominal, la ora 10:50, se prezintă reclamantul recurent - personal, lipsă fiind pârâtul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile se află la primul termen de judecată, sunt scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că prin însuși memoriul cuprinzând motivele de recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din pr.civ. judecarea cauzei și în lipsă.
Se constată că recursurile sunt formulate și motivate în cadrul termenului procedural.
La întrebarea instanței, dacă i-au fost comunicate motivele de recurs ale părții adverse, recurentul - declară că nu reține să-i fi fost comunicate, dar că s-ar putea.
Se comunică un exemplar din motivele de recurs ale pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu reclamantul recurent -.
Recurentul prezent ridică excepția lipsei de solemnitate a ședinței de judecată, având în vedere modul în care este amenajată sala de judecată și solicită încuviințarea înregistrării video a aspectului sălii.
Față de excepția invocată, curtea nu contestă că la ora 10:45, stabilită pentru soluționarea cauzei, sala de judecată nu este amenajată în maniera în care în mod curent se desfășoară activitatea de judecată, fiind schimbat locul meselor și al băncilor, iar pe masă se află suc, apă minerală, pahare, etc. Acestea au fost aranjate într-o manieră în care să corespundă desfășurării întâlnirii trimestriale a judecătorilor din raza de activitate a Curții de Apel Cluj privind probleme de practică neunitară, întâlnire ce urmează să aibă loc în această sală la ora 11:00.
În raport de această precizare ce urmează a fi inclusă în încheierea de ședință respinge cererea privind înregistrarea video.
În raport de cele invocate de reclamantul recurent -, Curtea dispune reluarea cauzei la ora 14:00, oră până la care băncile și mesele urmează să fie aranjate corespunzător unei săli de judecată.
Cauza a fost reluată la ora 14:02.
La apelul nominal la doua și a treia strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
După ce s-a realizat strigarea acesteia în condițiile art. 101 alin 13 din regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin Sentința civilă nr. 519/21.03.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Cluja admis în parte acțiunea formulată de și a obligat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să-i comunice reclamantului copii după actul de sesizare a organelor judiciare și actele procesuale emise de procuror în dosar nr. 1158/P/2007.
În motivarea sentinței, s-a reținut definiția dată informațiilor de interes public dată de art. lit. b din Legea nr. 544/2001, iar pârâtul este o instituție publică și informațiile solicitate de reclamant privesc activitatea acesteia.
Reținând și conținutul art. 12 alin 1 lit. e din același act normativ, care reglementează situația de excepție de la accesul liber al cetățenilor privind informațiile referitoare la procedura din timpul anchetei penale, instanța de fond a apreciat că nu poate fi primită apărarea pârâtului formulată în sensul că reclamantul ar avea la dispoziție normele de procedură penală. S-a motivat că nici o dispoziție din Codul d e procedură penală nu reglementează condițiile de obținere a copiilor după înscrisurile de la dosar, iar dispoziția din Legea nr. 544/2001 reglementează în mod expres posibilitatea de a se obține totuși informații în legătură cu ancheta penală și altfel decât conform legislației procesual penale.
S-a mai motivat că, totuși, instanța de fond nu poate admite în totalitatea cererea reclamantului, deoarece într-o astfel de ipoteză, orice persoană ar putea obține informații din anchetele penale privind terții, ceea ce este inadmisibil față de caracterul nepublic al urmăririi penale. În acest context, s-a apreciat că persoana reclamantului și care este implicat în ancheta penală, are dreptul să aibă acces la actul de sesizare al organelor de urmărire penală și la actele întocmite de către organul de urmărire penală prin care se iau dispoziții în legătură cu desfășurarea procedurii.
În ceea ce privește celelalte înscrisuri, respectiv, mijloacele de probă, tribunalul a apreciat că acestea nu pot fi solicitate în temeiul Legii nr. 544/2001, cunoașterea și combaterea lor putându-se face în cursul procedurii penale.
A fost respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, deoarece s-a dovedit că pârâtul a răspuns solicitării reclamantului, ceea ce contravine susținerii făcute de reclamant în sensul ignorării complete de către pârât a dreptului la informare pe care îl a re reclamantul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate.
În motivare, a arătat că este corectă concluzia instanței de fond în sensul că pot fi solicitate copii de pe un dosar de urmărire penală, în temeiul Legii nr. 544/2001, deoarece această posibilitate este prevăzută chiar de acest act normativ, dar în opinia recurentului, "în mod fundamental greșit" instanța de fond a apreciat că această posibilitate se referă numai la o parte din actele dosarului.
Se mai arată că instanța de fond nu și-a însușit opinia parchetului, în sensul că există caz de refuz întemeiat pe dispozițiile art. 12 alin 1 lit. din Legea nr. 544/2001, pârâtul neindicând care din cele trei împrejurări distincte reglementate de această normă sunt incidente.
În opinia recurentului, considerentul pentru care instanța de fond a admis doar în parte acțiunea, este greșit, sub un dublu aspect, respectiv, pentru că nu este vorba de accesul terților ci de accesul părții din dosar, și nici o dispoziție legală nu declară urmărirea penală ca fiind nepublică.
Cu privire la accesul părții din dosar, recurentul arată că legea nu prevede nicăieri interzicerea de comunicare de copii ale dosarului către părți, că dreptul de a primi copii după actele dosarului este o componentă a dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție, motiv care face aplicabile dispozițiile art. 53 din Constituție, potrivit cărora, exercițiul unor drepturi sau libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai în condiții restrictive. Se susține că dacă legea nu prevede ceva, nu înseamnă că există o restrângere, legiuitorul trebuia să reglementeze în mod expres dacă înțelegea să se prevaleze de art. 53 din Constituție.
În situația în care instanța consideră că există undeva o dispoziție legală care împiedică partea să primească copii de pe dosarul de urmărire penală care o vizează, recurentul invocă neconstituționalitatea acesteia în raport cu dispozițiile art. 24 și 53 din Constituție, solicitând sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției.
Aceeași cerere este formulată cu privire la al doilea aspect invocat anterior, și anume, dacă există o dispoziție legală care declară urmărirea penală nepublică, subliniind că, caracterul nepublic al urmăririi penale s-ar aplica numai față de terți.
Comunicarea de acte din dosarul de urmărire penală se impune, în opinia recurentului, și în conformitate cu dispozițiile art. 13 din Legea nr. 544/2001.
În ceea ce privește despăgubirile pentru daune morale, recurentul susține că este falsă motivarea făcută de tribunal cu privire la acordarea acestora, întrucât parchetul nu a răspuns solicitării ce face obiectul acestui dosar.
Împotriva aceleiași hotărâri a formulat recurs și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Se susține că este motivarea instanței de fond atunci când respinge apărarea pârâtului făcută în sensul că reclamantul are la dispoziție normele din Codul d e procedură penală pentru a obține copii de pe înscrisurile din dosarul penal. Se motivează că în Codul d e procedură penală sunt reglementate modalități diferite de comunicare a unor copii de pe înscrisuri și actele din dosar, în diferite faze ale procesului penal. În acest sens, recurentul face trimitere la dispozițiile art. 913alin 3 și 4, la dispozițiile art. 166, art. 250 și 264 alin 4 din Codul d e procedură penală.
Aplicarea dispozițiilor Legii nr. 544/2001 în ceea ce privește actele de procedură penală emise de procurori în cadrul cercetării penale constituie, în opinia recurentului, o gravă imixtiune în înfăptuirea actului de justiție și o încălcare a normelor de competență. Comunicarea actelor de procedură penală nu poate fi confundată cu obținerea de informații de interes public în baza Legii nr. 544/2001, nefiind legală combinarea celor două instituții.
În motivarea recursului se mai arată că informațiile solicitate de reclamant au caracter particular și nu public, dispozițiile art. 12 lit. d din Legea nr. 544/2001 nu pot justifica obținerea de informații în legătură cu ancheta penală.
Se mai arată că legitimitatea interesului reclamantului de a obține informațiile cuprinse în dosarul penal ignoră cadrul legal prevăzut de legiuitor, respectiv, Codul d e procedură penală.
Susținând inadmisibilitatea acțiunii, recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție invocă dispozițiile art. 12 lit. e din Legea nr. 544/2001 și dispozițiile art. 5 din Legea nr.554/2004, motivând și că actele din dosarul penal nu sunt acte administrative ale autorității, iar cenzurarea sau prezentarea lor excede competenței instanței de contencios.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reclamantul a solicitat copii de pe actele și documentele din dosarul penal nr. 1158/P/2007, cu justificarea că nu poate face o motivare exhaustivă a plângerii penale îndreptate împotriva procurorilor și a plângerii penale formulate împotriva unei martore, decât după comunicarea acestor acte și documente.
Așa cum rezultă din cuprinsul a cestei cereri (f 3 dosar fond), din înscrisul înregistrat la dosarul de fond la data de 20 martie 2008 precum și din motivarea recursului, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 544/2001.
Informațiile de interes public sunt definite de art. 2 lit. b din Legea nr. 544/2001, ca fiind "orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice".
Din cuprinsul acestei definiții, raportat la enumerarea făcută în art. 5 privind informațiile care se comunică din oficiu, rezultă că nu se circumscrie dispozițiilor Legii nr. 544/2001 cererea formulată de reclamant, în calitate de parte, pentru a i se comunica acte și documente dintr-un dosar concret aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru aceasta, Curtea a avut în vedere faptul că din motivarea cererii adresată parchetului, din cererea introductivă la instanța de fond și din înscrisul înregistrat la 20.03.2008 rezultă că reclamantul s-a adresat parchetului în virtutea dreptului la apărare reglementat de art. 24 din Constituția României, concretizat în dreptul de a obține copii de actele dosarului penal.
Art. 24 din Constituția României se referă la dreptul la apărare în cursul unui proces, astfel că realizarea efectivă a acestui drept trebuie făcută conform normelor specifice care reglementează procesul respectiv (în cauză, cel penal).
Prin urmare, realizarea dreptului la apărare prin obținerea de copii după actele și lucrările unui dosar penal nu poate fi realizată în temeiul Legii nr. 544/2001, pentru că nu se referă la informații de interes public în sensul definit de Legea nr. 544/2001, informația solicitată având caracter personal și particular, pe de o parte, iar pe de altă parte, dreptul invocat de reclamant trebuie exercitat în condițiile normelor de procedură penală, respectiv, art. 6, art. 172, art.913alin 3 și 4, etc. pr.penală.
În raport de cele reținute anterior, Curtea apreciază că "liberul acces la informațiile de interes public privește cetățeanul în general în raport cu autoritatea sau instituția publică, iar nu un raport juridic concret", respectiv al unei părți dintr-un dosar de urmărire penală față de parchet.
De altfel, din primul și al treilea motiv de recurs rezultă că reclamantul agreează concluzia instanței de fond în sensul că pot fi solicitate copii de pe dosar în baza Legii nr. 544/2001, dar exclude exercitarea acestui drept de către terți, deși din perspectiva Legii nr. 544/2001 nu se face nici o distincție după calitatea pe care o are cetățeanul în raport cu autoritatea publică pentru obținerea de informații în baza acestei legi.
Contrar celor susținute în recurs de către reclamant, în cauză nu se pune problema restrângerii dreptului la apărare, pentru că aceasta excede domeniului de aplicare al Legii nr. 544/2001, pe de o parte, iar pe de altă parte, recurentul are acest drept, numai că trebuie să-l exercite în condițiile specifice Codului d e procedură penală.
În considerarea faptului că există norme care asigură exercitarea dreptului la apărare în procesul penal, a faptului că exercitarea acestui drept nu face obiectul de reglementare al Legii nr. 544/2001, că recurentul nu invocă în concret care este norma care contravine dispozițiilor art. 24 și 53 din Constituție, Curtea Constituțională nu poate fi sesizată cu o excepție de neconstituționalitate care nu are un obiect precizat exact, instanța de recurs neavând obligația și competența de a identifica astfel de norme.
În ceea ce privește incidența art. 12 alin 1 lit.e din Legea nr. 544/2001, deși este indicat ca fiind motivul 2 de recurs, reclamantul nu face nici o critică a motivării realizate de instanța de fond și a manierei în care pârâtul a înțeles să invoce aceste dispoziții.
Precizările făcute anterior cu privire la faptul că cererea adresată de reclamant Parchetului nu intră sub incidența Legii nr. 544/2001 justifică netemeinicia și a motivului de recurs prin care s face trimitere la dispozițiile art. 13 din Legea nr. 544/2001.
Cererea pentru acordarea daunelor morale nu poate fi admisă, atât timp cât instanța de recurs a apreciat că cererea formulată de reclamant excede Legii nr. 544/2001.
În raport de toate considerentele reținute anterior, Curtea apreciază ca nefondat recursul declarat de reclamant, urmând a fi respins în baza art. 312 alin 1.pr.civ. raportat la art. 22 din Legea nr. 544/2001 și art. 20 din Legea nr. 554/2004.
Recursul declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a fi admis.
În justificarea acestei soluții, Curtea are în vedere aceleași considerente pentru care a apreciat că recursul declarat de pârât este nefondat. În plus, reținând că cererea reclamantului excede Legii nr.544/2001, urmare a admiterii recursului declarat de pârât, Curtea va modifica Sentința civilă nr.519/21.03.2008 în sensul că va respinge acțiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva Sentinței civile nr. 519 din 21 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul -.
Respinge recursul declarat de reclamantul -, împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - G - - -
în O semnează în O semnează
Vicepreședintele Vicepreședintele
Curții de Apel Cluj Curții de Apel Cluj
GREFIER,
---
în semenază
Prim Grefierul
Curții de Apel Cluj
Red.EG
Dact.AB/18.07.2008/3ex
Jud. prima instanță,
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Gheorghe Cotuțiu Rodica Filip
