Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 324/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios administrativ și fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.324/R/CA- Dosar nr.8385/62/R/CA-./2008
Ședința publică din data de:- 8 Mai 2009
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru judecător
- - - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Primarul Municipiului, împotriva Sentinței civile nr.131/CA din data de 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul civil nr-, având ca obiect "comunicare informații de interes public".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului în ședința publică din data de 28 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea inițial pentru data de 5 mai 2009, când, având aceeași componență și pentru aceleași motive, a amânat pronunțarea pentru astăzi 8 mai 2009.
În urma deliberării, instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Prin Sentința civilă nr.131/CA/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului și, în consecință, pârâtul a fost obligat pârâtul să comunice reclamantului autorizația de construcție eliberată beneficiarului " Construcții"SRL, solicitată prin cererea nr. 36.305/03.11.2008.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 2500 lei cu titlu de daune morale și suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată și s-au respins celelalte pretenții ale reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
1) Prin cererea înregistrată la Primăria Municipiului sub nr.36.918/07.11.2008, reclamantul a solicitat, în temeiul Legii nr.544/2001, comunicarea autorizației de construire nr.306/2008 eliberată beneficiarului " " și, de asemenea, actul administrativ prin care s-a dispus anularea acestei autorizații, având în vedere adresa nr.32.001/24.10.2008 din care rezultă acest aspect.
Pârâtul a recunoscut, prin întâmpinarea formulată, că nu a comunicat Autorizația de construire nr.306/2008, făcând acest lucru în cursul prezentului proces, așa încât, sub acest aspect, acțiunea reclamantului a rămas fără obiect și a fost respinsă.
Cu privire la cererea de obligare a pârâtului să îi comunice reclamantului actul administrativ de anulare a Autorizației de construire nr.306/2008, instanța de fond a reținut că, deși pârâtul face referire la anularea acestei autorizații prin adresa nr.32001/24.10.2008, un astfel de act de anulare nu există.
Instanța de fond a reținut că rezultă atât din adresa nr. 32001/24.10.2008 precum și din întâmpinare, că, în realitate, nu există un act de anulare a autorizației de construire, dar că aceasta este anulabilă pentru anumite vicii. În aceste condiții, în sarcina pârâtului nu există obligația instituită de Legea nr.544/2001 care presupune existența unor acte și deținerea lor de autoritatea publică. Cu toate acestea, culpa pârâtului constă în confuzia pe care acesta a creat-o prin comunicarea către reclamant a unor date inexacte, cum au fost cele cuprinse în adresa menționată anterior, care au declanșat și prezentul proces.
Tribunalul a concluzionat că, întrucât actul de anulare a autorizației de construire emise societății " " nu există, acțiunea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtului să îi comunice actul de anulare a Autorizației de construire nr.306/2008 este nefondată și a fost respinsă.
2) Prin cererea înregistrată la Primăria Municipiului sub nr.36.305/03.11.2008, reclamantul a solicitat în temeiul Legii nr.544/2001, comunicarea autorizației de construire eliberate către beneficiarul " ", pentru construire ansamblu de locuințe, urmare a adoptării de către Consiliul Local a nr.42/2008 prin care a fost aprobat -ul solicitat de această societate.
La această cerere a reclamantului, pârâtul i-a transmis nota internă nr.37.334/13.11.2008, în finalul căreia se menționează că Serviciul de Urbanism al Primăriei a emis adresa cu nr. 37720/07.10.2008 prin care a suspendat Autorizația de construire nr.160/05.06.2008, fără însă ca pârâtul să îi comunice această autorizație de construire, ceea ce echivalează cu o nesoluționare a cererii înregistrate sub nr.36.305/03.11.2008, contrar atât dispozițiilor Legii nr.544/2001, cât și dispozițiilor Ordonanței de Guvern nr.27/2002.
Instanța de fond a apreciat, pe cale de consecință, că cererea reclamantului de obligare a pârâtului să îi comunice Autorizația de construire solicitată prin cererea nr.36.305/03.11.2008 este fondată, iar pârâtul a fost obligat în acest sens.
În ceea ce privește cererea reclamantului de a obliga pârâtul la plata unor penalități de întârziere, instanța de fond a apreciat această cerere ca nefondată și a respins-o, având în vedere pe de o parte faptul că dispozițiile art.18 alin.5 din Legea nr.554/2004 prevăd posibilitatea și nu obligația aplicării penalităților de întârziere iar, pe de altă parte faptul că atitudinea pârâtului a fost una cooperantă, dovadă fiind faptul că acesta a comunicat, în cursul judecății, Autorizația de construire nr.306/2008, act solicitat de reclamant prin acțiunea introductivă.
Cu privire la daunele morale solicitate de reclamant, văzând și dispozițiile art.18 alin.3 din Legea nr.554/2008, tribunalul a apreciat că această cerere este parțial fondată. Este evident că reclamantul a suferit un prejudiciu moral ca urmare a modalității defectuoase în care pârâtul a înțeles să comunice informațiile solicitate și având în vedere informațiile eronate furnizate (cum sunt cele referitoare la anularea Autorizația de construire nr.306/2008 în condițiile în care acest act nu a fost anulat). De asemenea, prin nesoluționarea cererilor reclamantului, acesta a fost împiedicat să exercite alte acțiuni in justiție. Cu toate acestea, instanța de fond a apreciat că suma solicitată de reclamant cu titlu de daune morale este exagerată, și a acordat o sumă apreciată a fi o despăgubire echitabilă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termen legal, pârâtul Primarul Municipiului, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii.
În motivare, recurentul a arătat că acțiunea reclamantului a rămas fără obiect. Acesta a susținut că petentul nu a fost vătămat în nici un drept al său și nici un interes legitim, pe de-o parte, pentru că autorizațiile sau documentațiile nu se referă direct la persoana petentului, ci cu totul la alte persoane, care ar fi putut fi direct afectate în calitatea lor de beneficiar al -ului, autorizației și a orului, pe de altă parte.
Prin faptul că nu s-a comunicat petentului o autorizație de construire destinată altei persoane, nu a fost lezată imaginea publică a acestuia, vreun drept sau interes legitim, neîncercându-se nici un moment inducerea în eroare sau crearea vreunei stări de confuzie a reclamantului, motiv pentru care recurentul a considerat că nu poate fi obligat la plata vreunei despăgubiri civile cu titlu de daune morale și nici la cheltuieli de judecată.
Recurentul a mai arătat că acțiunea admițând în parte acțiunea, instanța de fond trebuia să acorde tot în parte, proporțional cu admiterea acțiunii, cheltuielile de judecată.
Intimatul a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că din înscrisurile depuse la dosar rezultă culpa procesuală a recurentului.
Astfel, primul petit din cererea de chemare în judecată a vizat comunicarea a două autorizații de construire - astfel cum rezultă din motivarea în fapt a acțiunii la pct.I și II, care se circumscriu informațiilor de interes public, iar pârâtul nu a comunicat în timpul procesului decât o singură astfel de autorizație, acesta fiind motivul pentru care acțiunea a fost admisă în parte.
Cu privire la acordarea daunelor morale, intimatul a arătat că acestea i se cuvin pentru vătămarea cauzată.
Pe de o parte, în zonă se vrea, într-un mod ascuns și ilegal, cu conotații penale, modificarea regimului de înălțime și a regimului locativ, iar prin necomunicarea actelor solicitate este întârziat în exercitarea acțiunilor care vizează anularea acestor autorizații de construire eliberate în mod ilegal.
Pe de altă parte, intimatul a apreciat că nu i se poate imputa modalitatea defectuoasă în care pârâtul își gestionează activitatea în cadrul Primăriei municipiului, eliberând adrese care atestă o cu totul altă stare de fapt, cum s-a întâmplat în prezenta cauză, neexistând actul administrativ care să fi anulat autorizația în discuție.
Referitor la cheltuielile de judecată, intimatul a precizat că deși dacă acțiunea a fost admisă în parte, se constată culpa procesuală a pârâtului.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva Sentinței civile nr. 131/CA/09.02.2009 a Tribunalului Brașov este nefondat.
În mod corect instanța de fond a reținut că intimatul reclamant a formulat două cereri pe care le-a înregistrat la Primăria Municipiului, prin care a solicitat informații de interes public, în temeiul Legii nr.544/2001.
Astfel, prin cererea înregistrată sub nr.36305/03.11.2008 a solicitat comunicarea, în copie certificată, a autorizației de construire eliberată către beneficiarul " " pentru construirea ansamblului de locuințe, urmare a adoptării nr.42/28.02.2008.
Prin cererea înregistrată sub nr.36918/07.11.2008 reclamantul a solicitat comunicarea, în copii certificate, a autorizației de construire nr.306/01.10.2008 emisă beneficiarului " "-B pentru construirea ansamblului de locuințe pentru care s-a adoptat -ul aprobat prin nr.76/28.04.2008 și a actului administrativ prin care s-a dispus anularea acestei autorizații.
Pe parcursul soluționării cauzei, pârâtul a depus la dosar autorizația de construire nr.306/2008 emisă în favoarea " ", însă nu a comunicat actul prin care a anulat această autorizație, susținând prin întâmpinarea formulată că autorizația în discuție este anulată pentru anumite vicii.
De asemenea, instanța de fond a reținut că pârâtul nu a comunicat reclamantului autorizația de construire eliberată în favoarea beneficiarului " ", solicitată prin cererea nr.36.305/03.11.2008.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
Astfel, instanța de fond a constatat că pârâtul nu a răspuns uneia din cererile formulate de reclamant, deși avea obligația legală să comunice informațiile solicitate, acestea făcând parte din cele prevăzute de art.6 alin.1 din Legea nr.544/2001 și că pe parcursul soluționării litigiului, a depus la dosar autorizația de construire solicitată prin cea de-a doua cerere.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a reținut că prin comportamentul său culpabil, pârâtul a cauzat reclamantului un prejudiciu moral, sens în care a acordat daune morale în cuantum de 2.500 lei.
Referitor la cuantumul daunelor morale, Curtea constată că acesta este de natură să acopere prejudiciul încercat de reclamant pentru nesoluționarea cererilor în termen legal și pentru informațiile eronate comunicate, atitudine care l-a împiedicat pe reclamant să își apere interesele legale, inclusiv promovarea unor acțiuni în justiție.
Curtea constată că nici motivul de recurs referitor la acordarea integrală a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, nu este întemeiat.
La momentul promovării acțiunii, pârâtul nu își îndeplinise obligația legală prevăzută de art.7 din Legea nr.544/2001 de a comunica, în scris, informația și înscrisurile solicitate. Acest fapt culpabil a determinat reclamantul să formuleze prezenta acțiune, efectuând în acest sens anumite cheltuieli de judecată, care potrivit art.274 Cod procedură civilă se impun a fi recuperate; în speță, instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea acestor prevederi legale.
Pentru aceste considerente, constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, Curtea va respinge, în temeiul art.312, alin.1 Cod procedură civilă, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului B, împotriva Sentinței civile nr. 131/CA/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.-.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul Primarul Municipiului, (cu sediul în, nr.17, jud.B), împotriva Sentinței civile nr.131/CA/9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.05.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - - -
Grefier,
Red.:-/05.06.2009
Dact.:-/2 ex./05.06.2009
Jud.fond:-
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Silviu
