Obligația de a face. Decizia 323/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios administrativ și fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.323/R/CA- Dosar nr.643/119/R/CA-./2008
Ședința publică din data de:- 8 Mai 2009
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru judecător
- - - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, împotriva Sentinței civile nr.1846 din data de 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect"obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în recurs în ședința publică din data de 28 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea inițial pentru data de 5 mai 2009, când, având aceeași componență și pentru aceleași motive, a amânat pronunțarea pentru astăzi 8 mai 2009.
În urma deliberării, instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Constată că prin Sentința civilă nr.1846/8.12.2008, Tribunalul Covasna - Secția civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanță a avut în vedere că reclamantul a solicitat prin acțiunea introductivă recunoașterea dreptului său, constând în obținerea autorizației de procurare a armelor letale și pentru portul și folosirea unei arme cu destinație de vânătoare și obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție al județului C să retragă actul nr.- din 19.03.2008, motivat de faptul că, urmare a solicitării adresate pârâtului de autorizare pentru procurarea unei arme de vânătoare, prin adresa nr.-/20.02.2008, pârâtul a înștiințat reclamantul că nu i s-a aprobat cererea, păstrând aceeași poziție și cu ocazia soluționării plângerii prealabile și, în acest mod, deși reclamantul a fost autorizat să dețină arma încă din anul 2003 în calitatea sa de paznic la. C, primind viză și pentru anul 2008, măsura pârâtului de a nu mai autoriza reclamantul să dețină și să poarte în continuare arma de vânătoare, reprezintă o vătămare a dreptului său la procurarea, respectiv, deținerea, portul și folosirea armelor letale și neletale.
De asemenea, prima instanță a avut în vedere și poziția exprimată de pârât în întâmpinare, constând în aceea că reclamantul a comis o serie de abateri de la lege, fiind sancționat de mai multe ori contravențional și condamnat 2 ani pentru ucidere din culpă și a fost sancționat pentru uzul de armă letală fără drept și pentru infracțiunea de ultraj contra autorității publice, motiv pentru care în raport de prevederile art.15 lit.f din Legea nr.295/2004 nu i s-a mai acordat permisul de port armă.
Analiza susținerilor părților și a probelor administrate în cauză, au condus prima instanță la expunerea următoarelor aspecte:
- La data de 09.01.208 reclamantul a depus la Inspectoratul Județean de Poliție Coc erere prin care a solicitat eliberarea permisului de armă tip B pentru arma letală cu destinație - vânătoare;
- În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că reclamantul a făcut obiectul mai multor cercetări și reclamații și anume: în anul 2001 fost condamnat la doi ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, în anul 2003 fost cercetat de către Postul de Poliție pentru comiterea infracțiunii de lovire și alte violente, în anul 2005 fost sancționat contravențional (Legea nr.61/1991) pentru injurii, expresii jignitoare, amenințări cu acte de violență", în anul 2006 fost cercetat de Politia pentru lovire și alte violențe, dispunându-se neînceperea urmăririi penale ca urmare a retragerii plângerii prealabile și a fost sancționat contravențional (OUG nr.195/2005) pentru conducere sub influența băuturilor alcoolice, fiindu-i suspendat permisul de conducere, în anul 2007 fost sancționat administrativ pentru comiterea unei infracțiuni la regimul armelor și munițiilor, conform Legii nr.295/2004, a fost sancționat administrativ pentru comiterea unei infracțiuni de abuz în serviciu în calitatea sa de paznic piscicol și a fost sancționat contravențional (Legea nr.61/1991) de către lucrătorii din cadrul Poliției pentru injurii, expresii jignitoare, amenințări cu acte de violență, iar la data soluționării în fond a cauzei la Postul de Poliție se afla spre soluționare o plângere în care reclamantul este cercetat alături de alte patru persoane, pentru acte de violență; toate aceste aspecte precum și caracterizări date de persoane care îl cunosc în sensul unei agresivități, s-au materializat într-un raport întocmit de către biroul din cadrul C prin care, s-a propus retragerea avizului pentru arme letale dat reclamantului;
- A fost analizată și poziția reclamantului față de conținutul acestui raport, reținându-se că acesta a recunoscut că a fost sancționat contravențional cu măsuri ce nu au fost contestate sau anulate, din cuprinsul hotărârilor judecătorești depuse la dosar de acesta, reținându-se că prin Sentința penală nr.289/19.10.2000 reclamantul a fost condamnat pentru încredințarea unui autoturism pentru conducere pe drumurile publice unei persoane care nu avea permis de conducere și pentru ucidere din culpă (6 luni cu suspendarea executării pedepsei), prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.S nr.763/P/2007, s-a reținut că reclamantul a împușcat doi câini pe un teritoriu privat, dar că arma a fost folosită cu drept, în baza permisului și a împuternicirii date de C, fiind scos de sub urmărire penală, prin Ordonanța nr.453/P/31.08.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf.G, reclamantul a fost scos de sub urmărire penala pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.246 Cod penal, aplicându-i-se o sancțiune cu caracter administrativ (amendă de 200 lei), iar prin Sentința penală nr.11/30.01.2004 a Judecătoriei Tg.S s-a încetat procesul penal pornit pentru săvârșirea a două infracțiuni de lovire sau alte violențe;
- Martorii audiați de prima instanță au calificat reclamantul drept o persoană corespunzătoare sub aspectul conduitei.
Toate aceste aspecte au condus instanța la stabilirea elementelor ce caracterizează obiectul acțiunii:
S-a făcut referire la faptul că dreptul de procurare, deținere, port și folosire a armei nu este un drept constituțional precum și la dispozițiile art.10 și art.15 alin.1 lit.a-i din Legea nr.295/2004, sub aspectul condițiilor de acordare a autorizației de procurare a armelor letale.
Astfel, a reținut că reclamantul este angajat al C, a obținut avizul necesar pentru anul 2008, aviz în legatură cu care C nu a putut da vreo explicație privind motivul acordării și verificările efectuate în acest sens, ca acest aviz dat fără existența unor verificări prealabile nu poate fi considerat decât o probă a modului defectuos ori a neglijenței de care au dat dovadă angajații din cadrul poliției cu atribuții în domeniu, iar motivele retragerii avizului au intervenit doar în urma analizării cererii de eliberare a permisului de arma tip B pentru arma letală cu destinație de vânătoare.
Raportat la sancționarea contravențională în mai multe rânduri a reclamantului, la cercetarea pentru comiterea unor fapte penale de lovire și violențe, la condamnările penale ale acestuia și la sancțiunile administrative primite, instanța de fond a stabilit că, deși sub aspect penal pentru unele dintre fapte a intervenit reabilitarea, acestea sunt în măsură să definească cu un grad mare de probabilitate, caracterul și conduita reclamantului, reținându-se incidența dispozițiilor art.15 lit.f din Legea nr.295/2004.
Relativ la depozițiile martorilor audiați, s-a apreciat că, față de timpul scurt în care aceștia l-au cunoscut pe reclamant, de circumstanțele în care au luat la cunoștință de conduita acestuia, nu pot constitui un motiv suficient de puternic pentru înlăturarea celorlalte probe administrate.
Ca urmare, s-a concluzionat că reclamantul are un caracter impulsiv, denotă uneori o lipsă de responsabilitate și că acest gen de comportament, în situația în care ar mai deține și o armă, ar putea conduce la incidente care ar putea pune în pericol viața și integritatea corporală a unor persoane.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul, care a criticat-o pentru următoarele motive:
Prima instanță a considerat în mod eronat că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a procura, deține, purta și folosi arme letale, precum și muniția corespunzătoare acestora, respectiv armă letală tip B, cu destinația de vânătoare; în acest sens s-a arătat că instanța a apreciat greșit probele de la dosar, reținând în cauză incidența art.15 lit.f din Legea nr.295/2004, în sensul că deținerea armei de către recurent "ar putea conduce la incidente care ar putea pune în pericol viața și integritatea corporală a unor persoane"; instanța a arătat generic, fără a se referi la fapte concrete, faptele pentru care reclamantul a fost sancționat sau cercetat.
În cuprinsul cererii de recurs au fost prezentate o serie de împrejurări reale, ce se impune a fi reținute în favoarea sa și care nu sunt de natură a împieta asupra dreptului pretins:
- Reclamantul este angajat la.C, în calitate de paznic piscicol, funcție în care a dat dovadă de profesionalism și corectitudine, îndeplinind la timp toate sarcinile de serviciu, caracterizarea sa de la locul de muncă fiind un argument în susținerea recursului în sensul că nu ar prezenta un pericol pentru viața sau integritatea persoanelor dacă ar primi permisul pentru armă de vânătoare;
- A avut ca atribuție eradicarea câinilor hoinari, motiv pentru care a și fost scos de sub urmărire penală prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.S;
- Relativ la infracțiunile cu violență și cea prevăzută de art.246 Cod penal pentru care a fost cercetat, fie s-a încetat procesul penal, fie a fost scos de sub urmărire penală;
- Condamnarea de 6 luni închisoare nu se încadrează în dispozițiile prohibitive ale art.15 lit.c din Legea nr.295/2004 care se referă la o pedeapsă mai mare de 1 an și la o infracțiune comisă cu intenție;
- Reclamantul, în calitatea sa de paznic piscicol a obținut avizul necesar pentru anul 2008, aviz acordat pe baza verificărilor efectuate de pârâtă în acest sens; în acest sens, a criticat concluzia primei instanțe potrivit cu care angajații din cadrul politiei au dat dovadă de un mod defectuos sau de neglijență în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu;
- Prima instanță a diminuat în mod artificial importanța declarațiilor martorilor, arătându-se că înscrisurile depuse cu titlu de caracterizare întăresc aceste depoziții.
În recurs reclamantul a depus la dosar o caracterizare eliberată de angajatorul C, în care se arată că acesta a dat dovadă de profesionalism și corectitudine, și-a îndeplinit la timp toate atribuțiile de serviciu, a avut bune relații de colaborare cu tot restul personalului asociației, a dat dovadă de un zel prea mare în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și o anumită lipsă de educație, ce a dăunat contactului cu pescarii pe care îi controlează, relațiile interumane având de suferit ca urmare a dorinței reclamantului de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu cât mai bine, referitor la cercetarea penală desfășurată față de reclamant în legătură cu sarcinile de serviciu, s-a apreciat că reclamantul a acționat în cadrul legal.
În întâmpinarea depusă în recurs, pârâtul Inspectoratul de Politie al Județului Caa rătat că neacordarea autorizației de procurare a armelor letale și portul și folosirea unei arme cu destinație de vânătoare, s-a făcut în conformitate cu prevederile art.15 lit.a-i din Legea nr.295/2004, urmare a prezentării de către reclamant a unui pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor.
Analizând sentința atacată și actele dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul formulat este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Legea nr.294/2004 stabilește categoriile de arme și muniții precum și condițiile în care deținerea, portul, folosirea și operațiunile cu aceste arme și muniții sunt folosite în România. Potrivit aceleași legi, revocarea sau anularea dreptului de port și folosire armă letală este supusă controlului instanței de contencios administrativ.
Pornind de la definiția dată de art.2 pct.II.2 din același act normativ "armelor și munițiilor letale" și anume "arme și muniții prin a căror utilizare se poate cauza moartea ori rănirea gravă a persoanelor", legiuitorul a statuat o procedură riguroasă de acordare a acestor drepturi către persoanele fizice, condițiile fiind enumerate în art.14 si 15.
Obiectul prezentului recurs îl constituie o analiză a motivelor avute în vedere de prima instanță la menținerea modului de soluționare a contestației și cele invocate de reclamant în vederea înlăturării incidenței dispozițiilor art.15 lit.f din Legea nr.294/2004.
Articolul 15 din legea mai sus amintită, enumeră un număr mare de condiții care, în situația neîndeplinirii în mod cumulativ ar conduce la refuzul acordării dreptului, ori la revocarea sau anularea acestuia. Unele dintre condiții vizează aspecte obiective, ușor de analizat sub aspectul dovedirii, cum ar fi vârsta solicitantului, o condamnare la o pedeapsă mai mare de 1 an sau pentru o infracțiune comisă cu intenție, absolvirea unui curs, pierderea unei arme, iar altele printre care și cea care a reprezentat motivul anulării dreptului reclamantului, și anume cea prevăzuta de lit.f, vizează aspecte subiective, lăsate la îndemâna organului competent pentru a acoperi alte situații în practica în care, dincolo de existența sau nu a unor sancționări penale a persoanei solicitante sau deținătoare, să poată înlătura de la acordarea acestui drept persoane asupra cărora planează un dubiu cu privire la siguranța celor din jur în situația acordării dreptului de armă.
Chiar dacă pentru unele dintre aspectele reținute de C pe baza verificărilor efectuate, sunt combătute cu succes de către reclamant, și anume fapta pentru care a fost cercetat vizând uciderea a doi câini, încetarea procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, celelalte fapte reprezentând condamnări penale, sancțiuni administrative și sancțiuni contravenționale, destul de numeroase pentru perioada cuprinsă între primul și ultimul sunt de natură a atrage atenția organului competent în vederea analizării atât prin prisma dreptului persoanei fizice, cât și a siguranței publice.
Nefiind un drept constituțional, ci unul ce necesită o supraveghere specială din partea statului, împrejurarea că, după ce a primit avizul pentru anul 2008, în privința reclamantului s-au făcut din nou cercetări nu poate fi considerată abuzivă, ci în interesul verificării permanente a respectării dispozițiilor legii speciale.
Posibilitatea anulării dreptului este prevăzută în lege precum și în normele metodologice de aplicare a legii, astfel cum se conturează în dispozițiile art.20, art.30 și art.47 din lege.
Astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, pe baza tuturor actelor depuse, inclusiv a caracterizării depuse în recurs în care se face vorbire despre o problemă de comunicare a reclamantului cu persoanele pe care le supraveghează, se constată că aspectele negative cântăresc în defavoarea reclamantului și construiesc convingerea că acesta nu dă suficiente garanții că dreptul de armă letală va fi exercitat în condițiile cerute de lege, fiind astfel incidente dispozițiile art.15 lit.f din Legea nr.294/2004.
Ca urmare, hotărârea atacată este la adăpost de orice critică, instanța de recurs urmând să respingă această cale de atac promovată de reclamantul.
- lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul - (cu domiciliul în com. nr.578, jud.C), împotriva Sentinței civile nr.1864/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.05.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - - -
Grefier,
Red.:-/19.06.2009
Dact.:-/2 ex./23.06.3009
Jud.fond:-
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Silviu
