Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 466/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 466
Ședința publică din 24 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriel Adrian Năsui
JUDECĂTOR 2: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 3: Floarea
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul formulat de către reclamantul -, precum și recursul formulat de către pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ AL JUDEȚULUI C împotriva Sentinței civile nr. 2799 din 16 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, având ca obiect comunicare informații de interes public (Legea nr. 544/2001).
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile se află la primul termen de judecată, sunt scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că la data de 22 februarie 2010 s-a înregistrat la dosar o completare la cererea de recurs din partea pârâtului recurent Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Curtea, din oficiu, ridică excepția de tardivitate a formulării completării la cererea de recurs de către pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă C, precum și excepția de nulitate a recursului și reține cauza în pronunțare pe excepție în ce privește recursul pârâtului și pe fond în ceea ce privește recursul reclamantului.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2799 pronunțată la data de 16.10.2009 în dosar nr- al Tribunalului Cluja fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă al Județului C și în consecință a fost obligat pârâtul să comunice reclamantului informațiile de interes public solicitate de acesta din urmă prin cererea înregistrată la pârât sub nr.25451/17.06.2009; respins petitul privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale și a petitului privind stabilirea unui termen.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut următoarele:
La data de 12.05.2009 reclamantul a solicitat paratului cercetarea accidentului de munca in care a fost implicat si care nu a fost declarat de angajatorul său de la acel moment.
La data de 11.06.2009 paratul a comunicat reclamantului ca sesizarea formulata s-a confirmat in sensul ca evenimentul nu a fost comunicat la ITM C,dispunindu-se raportarea acestuia si aplicarea sanctiunilor prevazute de lege pentru necomunicarea evenimentului.
La data de 17.06.2009 reclamantul a formulat o cerere de comunicare in format electronic a unor informatii de interes public respectiv procesul verbal de control si procesul verbal de aplicare a sanctiunilor.
La data de 26.06.2009 paratul refuza comunicarea acestor informatii aratind ca procesele verbale de cercetare se elibereaza doar persoanelor implicate in cercetare,inclusiv ascendentilor sau descendentilor victimei in cazul in care victima a decedat respectiv institutii ale statului,societati de asigurare.
Reclamantul a urmat procedura prealabila fara a primi vreun raspuns.
In intimpinarea depusa paratul arata ca informatiile solicitate de reclamant intra sub incidenta art. 12 alin. 1 lit. c din Legea 544/2001.
Conform lamuririlor verbale date de parat la termenul de judecata din data de 16.10.2009 in urma sesizarii reclamantului s-au intocmit 3 acte: procesul verbal de cercetare a accidentului intocmit de fostul angajator al reclamantului,proicesul verbal de control 36483/2009 si procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr.12088/15.06.2009 intocmite de parat.In speta reclamantul solicita comunicarea ultimelor doua acte,primul act fiindu-i pus la dispozitie de parat care a arhivat un exemplar al acestui act
Avind in vedere cele mai sus precizate rezulta ca raspunsul dat reclamantului la solicitarea de informatii publice nu vizeaza actele solicitate de acesta.Astfel raspunsul vizeaza exclusiv procesul verbal de cercetare a accidentului intocmit de fostul angajator si nu actele intocmite de parat.Oricum si in privinta acestui proces verbal de cercetare a accidentului de munca tribunalul apreciaza avind in vedere ca accidentul de munca il priveste pe reclamant ca acesta este o persoana implicata in cercetare.
In ceea ce priveste procesul verbal de control 36483/2009 si procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr.12088/15.06.2009 intocmite de parat tribunalul apreciaza ca acestea nu se incadreaza in situatia de exceptie prevazuta de art.12 lit. c din Legea 544/2001.
Conform acestui text de lege sunt exceptate de la comunicare informatiile privind activitatile comerciale sau financiare, daca publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuala ori industriala, precum si principiului concurentei loiale, potrivit legii;
Documentele a caror comunicare se solicita in speta nu vizeaza activitati comerciale sau financiare.Ele vizeaza controlul efectuat de catre parat la fostul angajator al reclamantului sub aspectul existentei sau inexistentei unui accident de munca,constatarea unei contraventii sub acest aspect si aplicarea unei sanctiuni contraventionale neintrand asadar sub incidenta textului de lege mai sus mentionat.
Conform art. 7 alin. 3 din Legea 544/2001 solicitarea si obtinerea informatiilor de interes public se pot realiza, daca sunt intrunite conditiile tehnice necesare, si in format electronic.Paratul nu a invocat lipsa conditiilor tehnice necesare astfel ca insnata apreciaza ca nu exista nici un impediment in sensul comunicarii informatiilor solicitate in acest format.
Tribunalul a apreciat ca nu se impune stabilirea unui termen in care paratul sa comunice aceste informatii.Astfel de indata ce hotararea va fi executorie paratul are obligatia de a executa de bunavoie cele stabilite in sarcina sa in caz contrar reclamantul putind recurge la executarea silita.
In ceea ce priveste daunele morale solicitate de catre reclamant tribunalul a apreciat ca acestea nu sunt dovedite in speta.Astfel este exclus ca refuzul comunicarii actelor solictate sa-i fi produs reclamantului suferinte psihice respectiv sentimente de datorita trimiterilor la moarte in acest refuz neexistind nici o trimitere in acest sens cu referire la persoana reclamantului.
Totodata retrairea starilor si sentimentelor experimentate in urma accidentului de munca se datoreaza nu neaparat refuzului paratului ci readucerii in memoria reclamantului a celor traite prin chiar sesizarea facuta.Este evident ca o data cu formularea acestei sesizari sentimentele traite cu ocazia accidentului si ulterior producerii sale au devenit din nou actuale indiferent de refuzul sau nu al paratului.
In ce priveste sentimentele de inferioritate,inutilitate,umilire si desconsiderare din partea paratului reclamantul nu a facut sub nici un fel dovada ca paratul prin comportamentul angajatilor se face vinovat de provocarea acestor sentimente.Refuzul in sine nu poate provoca sentimente de genul celor mai sus indicate atat de profunde incit sa justifice si acordarea de daune morale aceasta si din prisma faptului ca reclamantul era constient ca acest refuz nu este definitiv si poate fi cenzurat in instanta de judecata.Admiterea petitului 1 apreciaza tribunalul este suficienta pentru repararea sentimentului de frustrare pe care fara indoiala ca l-a trait reclamantul vazindu-si respinsa cererea prin care solicita comunicarea de informatii de interes public in contextul in care stia ca poate sa se adreseze instantei in acelasi sens,tinind cont si de celelalte elemente de fapt respectiv solutionarea cu promptitudine a sesizatii sale initiale,realizarea controlului solicitat,aplicarea de sanctiuni celor vinovati.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea, casarea hotărârii și rejudecând a fi admisă acțiunea de obligare a instituției să comunice informațiile și la plata daunelor morale în valoare de 100.000 lei.
În susținere reclamantul arată că în condițiile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2001 este îndreptățit la comunicarea informațiilor într-un anumit termen, că obligarea la plata daunelor se justifică în contextul în care refuzul de a comunica informațiile a fost repetat iar aceasta a fost dovedită cu copiile actelor depuse la dosar.
Prin recursul său pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă a solicitat de asemenea admiterea acestuia și modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii relevând că motivele vor fi depuse până la termenul de judecată.
La data de 22.02.2008 prin argumentele aduse recurentul ITM a arătat că cererea intimatului reclamant a fost rezolvată acesta a primit răspunsul cu privire la controlul întreprins și respectiv cu finalizarea acestuia prin aplicarea de sancțiuni contravenționale iar sub acest aspect dispozitivul hotărârii recurate este netemeinic și lipsit de obiect. Intimata recurentă a solicitat menținerea dispoziției prin care respinge petitul privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale și petitul privind stabilirea unui termen de comunicare.
În ceea ce privește obligarea la comunicarea către reclamant a informațiilor cerute de către acesta, se poate observa cu ușurință că această cerere a fost rezolvată, iar reclamantul a primit răspunsul cu privire la controlul întreprins și respectiv cu finalizarea acestuia prin aplicarea de sancțiuni contravenționale.
Or, sub acest aspect dispozitivul hotărârii recurate este netemeinic și lipsit de obiect. Intimata recurentă a solicitat prin cererea nr.25451/17.06.2009. procesul verbal încheiat în cazul sesizării nr.24259/12.05.2009 respectiv cercetarea evenimentului și aplicarea sancțiunilor. Cercetarea evenimentului s-a materializat într-un proces verbal de cercetare întocmit de societatea fostă angajatoare care avea obligația să îl întocmească conform dispozițiilor Legii nr.319/2006. Inspectorii de muncă au dispus acest lucru iar România A s-a conformat celor dispuse și a efectuat cercetarea despre împrejurările în care intimatul a suferit din pricina accidentării la locul de muncă. De asemenea, pentru că fostul angajator nu a respectat dispozițiile cu privire la efectuarea cercetării și întocmirea procesului verbal, a fost sancționat contravențional. Toate aceste fapte au fost aduse la cunoștința intimatei recurente prin răspunsul scris formulat de către inspectorii de muncă, aflat la dosar. De asemenea intimatului i s-a pus la dispoziție un exemplar din Procesul verbal de cercetare solicitat deși obligația comunicării acestuia revenea fostului angajator România
Cât privește motivele invocate de intimat prin demersul său se arată că în mod corect a reținut prima instanță faptul că nu se impunea un termen în care pârâtul să comunice informațiile solicitate existând calea exercitării silite.
Tot astfel se arată că hotărârea este corectă și în privința daunelor întrucât daunele nu au nicio influență asupra stării fizice sau psihice a intimatului.
Față de cele invocate verificând regularitatea sesizărilor la data de 24.02.2010 în baza art.137 pr.civ. coroborat cu art.303 alin.1 și 2, art.306 pr.civ. Curtea a pus în discuție excepția nulității recursului declarat de ITM C apreciată ca întemeiată.
În acest sens se are în vedere că potrivit art.303, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau în termenul de recurs. Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
.306 pr.civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
Demersul inițiat de ITM Caf ost promovat în termen însă deși hotărârea primei instanțe potrivit dovezii de comunicare a fost comunicată la data de 13.11.2009 (160 dosar fond) motivarea adusă a fost înaintată abia la data de 22.02.2010 (13 dosar recurs). Se poate așadar constata că recursul nu a fost motivat în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii context în care în raport de normele mai sus enunțate excepția este întemeiată și va fi admisă iar în consecință recursul declarat de ITM C se constată a fi nul.
Trecând așadar la examinarea recursului declarat de reclamant Curtea reține următoarele:
Prin demersul său reclamantul a susținut că în raport cu dispozițiile Legii nr.554/2001 este îndreptățit ca în termen de 30 de zile de la solicitare să primească informațiile și că din această perspectivă hotărârea primei instanțe este greșită. Această susținere nu poate fi reținută pentru următoarele. Legea nr.554/2001 într-adevăr prin dispozițiile sale statuează că instituția/autoritatea publică este obligată să comunice informațiile publice solicitate într-un anumit termen. Însă același act normativ prevede că atunci când nu se comunică în termen informația persoana în cauză are posibilitatea de a se adresa instanței de contencios. Legea contenciosului prin dispozițiile art.18 prevede că instanța soluționând cauza poate să anuleze în tot sau în parte actul administrativ, să oblige autoritatea să emită actul să elibereze un înscris sau să efectueze o operațiune administrativă.
Tot astfel prin art.22 din același act normativ se prevede că hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au respins acțiunile și s-au acordat cheltuieli se investesc și execută potrivit dreptului comun.
Totodată prin art.24 alin.2 se prevede că în cazul în care nu s-a respectat termenul de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii se aplică conducătorului amenda.
Cu alte cuvinte în situația în care instituția/autoritatea nu a dus la îndeplinire de bună voie obligația stabilită printr-o hotărâre judecătorească în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă se poate recurge la executare în sensul obligării conducătorului la plata amenzii - pentru a înfrânge astfel refuzul autorității.
Ori în aceste circumstanțe hotărârea primei instanțe sub aspectul stabilirii unui termen nu poate fi greșit câtă vreme legea îl stabilește instituind și sancțiunea în caz de neexecutare.
Cât privește daunele morale invocate de recurent Curtea reține că prejudiciul moral în speță derivă din însăși imposibilitatea executării dreptului reclamantului de avea acces la informați în condițiile Legii nr.554/2004 informațiile cuprinzând măsuri ce trebuie luate de autoritatea îndrituită de a efectua cercetări în caz de accidente iar o astfel de situație se invocase de recurent. În această situație a neputinței de intra în posesia tuturor proceselor verbale urmare a conduitei pârâtului ce s-a rezumat informa că a dispus raportarea, cercetarea evenimentului și aplicarea sancțiunilor prevăzute de lege pentru necomunicarea evenimentului produs în incinta România C, că în conformitate cu lista de documente care pot fi puse la dispoziția cetățeanului în baza Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, pct.12, pot fi eliberate copii ale proceselor verbale de cercetare "numai persoanelor implicate în cercetare, inclusiv ascendenților sau descendenților victimei, în cazul în care victima a decedat, respectiv instituții ale statului, societății de asigurare", iar în acest sens nu se poate da curs solicitării, recurentul s-a adresat instanței.
Nevoia de a se adresa instanței de judecată pentru realizarea dreptului, frustarea și conștiința neputinței care l-au încercat pe recurent în relația cu autoritatea îndrituită a lua măsuri, în încercare de a înlătura disfuncționalitatea în domeniu activității desfășurate de recurent sunt elemente determinate în aprecierea prejudiciului moral suferit.
Ca atare în considerarea celor expuse, Curtea apreciază că acordarea sumei de 500 lei pentru prejudiciul suferit de reclamant urmare a atitudinii pârâtului sancționat de prima instanță prin obligarea la comunicarea informațiilor solicitate este de natură a asigura acestuia o compensare echitabilă.
Așadar față de cele arătate în baza art.312 pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 Curtea va admite recursul și va modifica în parte hotărârea atacată doar cu privire la daunele morale menținând restul dispozițiilor conform dispozitivului.
Totodată în baza art.306 pr.civ. Curtea va constatat și nulitatea recursului declarat de ITM C împotriva aceleiași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2799 din 16.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte cererea de obligare a pârâtului la plata daunelor morale și obligă pârâtul să achite reclamantului cu titlu menționat a sumei de 500 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Constată nul recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă C împotriva aceleiași sentințe.
Decizie este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red./
4 ex./16.03.2010
Jud.fond.
Președinte:Gabriel Adrian NăsuiJudecători:Gabriel Adrian Năsui, Maria Hrudei, Floarea
