Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 480/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 480/R-CONT
Ședința publică din 24 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
- - - JUDECĂTOR 3: Constantina Duțescu
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul-reclamant, domiciliat în comuna, județul A împotriva sentinței nr.282 din 11 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, intimat fiind pârâtulPARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în P, -, nr.47, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 17 aprilie 2009, dezbateri ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 5.04.2007 (data poștei) și înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună obligarea acestuia să-i răspundă la petiția înaintată în luna mai 2006, la care nu a primit răspuns.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, că în luna mai 2006 formulat o petiție în legătură cu o soluție a Judecătoriei Curtea d Argeș, pe care a considerat-o ca fiind dată cu încălcarea deontologiei profesionale, iar plângerea nu i-a fost soluționată până în prezent, deși în luna octombrie 2006 fost la parchet, unde a fost audiat și a fost întocmit dosar.
În anul 2007 formulat memorii, la care a primit ca răspuns, că pârâtul este competent să le soluționeze.
Pentru nesoluționarea cererii în termen, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor morale.
Reclamantul, cu cererea depusă la data de 9.05.2007 (4), a arătat, că a primit răspuns la petiția sa, după introducerea acțiunii și și-a precizat acțiunea, în sensul că mai solicită obligarea pârâtului la plata daunelor morale în sumă de 2.000 lei și la plata daunelor patrimoniale în sumă de 100 lei.
Ulterior, daunele morale au fost reduse la suma de 1.000 lei (10).
Instanța, prin Încheierea de ședință din data de 4.06.2007 (9), a dispus citarea reclamantului, cu mențiunea timbrării cererii cu suma de 44 lei, taxă timbru și 0,6 lei timbru judiciar, sub sancțiunea anulării acesteia, ca netimbrată.
Reclamantul, prin cererea depusă la data de 15.06.2007 (10), a arătat, că înțelege să nu achite taxa de timbru stabilită de către instanță, întrucât acțiunea este scutită de plata acesteia, făcând trimitere la Legea nr.544/2001.
Prin Sentința nr.387/CA/2007, Tribunalul Argeș, a admis excepția de netimbrare și a anulat acțiunea reclamantului ca netimbrată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, că art.17 din Legea nr.554/2004, prevede, că acțiunile promovate în baza acesteia se timbrează potrivit Legii nr.146/1997, republicată, iar în Legea nr.146/1997, se prevede, că acțiunile introduse la instanța de contencios pentru anularea actului administrativ, cât și obligarea la soluționarea cererii, se timbrează cu suma de 4 lei, taxă timbru și 0,3 lei timbru judiciar; cererile ce privesc acordarea de despăgubiri, daune, se timbrează cu 10% din suma pretinsă, dar nu mai mult de 40 lei și 0,3 lei timbru judiciar.
Instanța, în raport de aceste dispoziții legale, în raport de fiecare capăt de cerere, a stabilit taxa de timbru la suma de 44,6 lei = 4+0,3+44+0,3, reținând că netimbrarea cererii în cuantumul și termenul stabilit de instanță, atrage anularea acesteia ca netimbrată sau ca insuficient timbrată.
Tribunalul a mai reținut că Legea nr.544/2001, la care face trimitere reclamantul, se referă la informații de interes public și nu își are aplicare în cauză.
Față de considerentele reținute, acțiunea reclamantului a fost anulată ca netimbrată.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că, instanța a anulat în mod greșit acțiunea ca netimbrată, deși aceasta a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.544/2001, care precizează că aceste acțiuni sunt scutite de plata taxei de timbru.
Prin Decizia nr.1179/R-C/23.11.2007, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, a fost admis recursul formulat de reclamant, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî în acest mod, a reținut în considerente, că instanța trebuie să se pronunțe asupra obiectului stabilit prin cererea de chemare în judecată, respectiv obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, de a-i răspunde la petiție, în raport de prevederile Legii nr.544/2001.
Art.22 alin.5 din Legea nr.544/2001, scutește persoana vătămată în drepturile sale, de la plata taxei de timbru.
A conchis, cu motivarea, că instanța de fond, nu a analizat fondul cauzei, admițând în mod greșit această excepție.
În rejudecare, prin Sentința nr.56/CA/15.02.2008, Tribunalul Argeșa admis acțiunea formulată de către reclamant și a dispus obligarea pârâtului, de a-i răspunde la memoriul înaintat spre soluționare.
Pentru a hotărî în acest mod, a reținut în considerente, că cererea reclamantului se încadrează în dispozițiile art.1 alin.1, coroborat cu art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, întrucât din probele dosarului, a rezultat, că acesta s-a adresat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de A și la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu un memoriu, care a fost trimis pârâtului, spre competentă soluționare, iar acesta, nu i-a comunicat relații, cu privire la stadiul cercetărilor. Deși pârâtul a susținut că i-a răspuns, nu au fost depuse dovezi în acest sens.
Cu privire la daunele materiale și morale solicitate, instanța a reținut, că nu s-a făcut dovada existenței acestora și nici a raportului de cauzalitate dintre acestea și necomunicarea răspunsului la memoriul adresat, într-un termen util.
Împotriva acestei soluții, a fost declarat recurs de către ambele părți, însă cel al reclamantului, nu a fost motivat, urmând a fi constatat nul, potrivit dispozițiilor art.306 Cod procedură civilă.
În recursul formulat de către pârât, în termen legal, au fost invocate critici de nelegalitate, care se încadrează în dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
- instanța a reținut nesoluționarea petiției reclamantului, fără a solicita relații cu privire la modul de soluționare a plângerii, încălcând principiul rolului activ;
- soluția este greșită, întrucât se reține, că nu a răspuns reclamantului, deși din probe, rezultă contrariul.
Prin decizia civilă nr. 578/R-C/06.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTIs -a admis recursul declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal. S-a constatat nulitatea recursului declarat de reclamantul.
Pentru a hotărî astfel, curtea a reținut că instanța de fond în rejudecare aplicat disp. art. 1 alin.1 și 8 alin.1 din Legea nr. 554/2004, fără să respecte astfel decizia de casare și fără a soluționa practic obiectul cererii reclamantului.
A concluzionat curtea că instanța nu a analizat fondul cauzei, motiv pentru care se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr-.
Prin sentința nr. 282/11 2008 Tribunalul Argeșa respins acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în comuna, jud. A în contradictoriu cu pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI - P,-, jud.
Instanța a reținut că a fost investită de petent cu o cerere prin care se solicită obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI să- răspundă la petiția adresată acestei instituții în luna mai 2006.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 544/2001.
S-a reținut că prin cererea aflată la fila 4 dosar fond (verso) petentul a arătat că pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTIi - comunicat soluția adoptată de acesta la petiția formulată cu adresa nr. 178/P/2006, ce reprezintă soluția la ultima plângere pe care petentul a adresat-o acestei instituții. De asemenea, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI cu înscrisurile depuse în dosarul de recurs în primul ciclu procesual a făcut pe deplin dovada că petiția petentului a fost soluționată, iar acestuia i-au fost comunicate toate soluțiile pronunțate. Plângerea formulată, a fost repartizată procurorului și a fost soluționată, în sensul dispunerii efectuării de acte premergătoare începerii urmăririi penale, în raport de cele semnalate, vizavi de o soluție, pronunțată de Judecătoria Curtea de A (pe care petentul a considerat-o, ca fiind dată cu încălcarea deontologiei profesionale). Cauza penală a fost înregistrată la data de 20.07.2006 și a fost soluționată prin Rezoluția nr.178/P/2006 din data de 29.03.2007, cu soluție de neîncepere a urmăririi penale față de magistratul.
S-a reținut că soluția și copia de pe rezoluție, au fost comunicate petentului la data de 30.03.2007, dovada aflându-se la dosarul cauzei. Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere, aceasta fiind soluționată prin Rezoluția nr.537/II/2/2007 din data de 19.07.2007, care de asemenea, a fost comunicată petentului, la data de 23.07.2007, cu specificarea posibilității, de a formula plângere, la instanța de judecată. La data de 28.08.2006, acesta a formulat plângere, care s-a soluționat prin Sentința penală nr.617/28.09.2006, pronunțată de Judecătoria Curtea d e A, plângerea fiindu-i trimisă, pentru a fi efectuate cercetări, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 Cod penal.
S-a reținut că după ce i s-a înaintat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție aceeași plângere, i-a mai răspuns petentului și în data de 13.04.2007, făcându-i cunoscută și rezoluția pronunțată anterior.
Instanța a reținut că petentului i s-a răspuns la toate petițiile adresate pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI astfel că cererea acestuia nu este fondată iar ca urmare a soluției adoptată de instanță în soluționarea primului capăt de cerere, nefondat apare și capătul doi din cerere cu privire la obligarea la daune morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs solicitând admiterea recursului și obligarea pârâtului la daune morale așa cum s-a precizat în fața primei instanțe precum și la daune patrimoniale.
În motivare s-a arătat că instanța de fond nu a făcut aplicarea Legii nr.544/2001 deși Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTIa întârziat răspunsul cu 220 zile lucrătoare.
Se arată că petiția a fost depusă la 5 mai 2006, iar până la 9 mai 2007 când s-a primit răspuns au fost încălcate prevederile Legii nr.544/2001 - art.1 alin.1 coroborat cu art.8 alin.1.
Se mai arată că instanța avea obligația să soluționeze punctul 2 din petiție prin care renunța la răspunsul pe care îl primise reclamantul însă solicita daune morale și patrimoniale pentru întârzierea pârâtului în acordarea răspunsului deși termenul legal era de maximum 30 de zile.
Se mai arată că răspunsul a fost urmare a insistențelor reclamantului făcute de către Parchetul general și Parlamentul României care a obligat pârâtul să răspundă prin rezoluția nr.178/P/2006 la data de 29.03.2007.
Se solicită judecarea cauzei în lipsă.
La 2 aprilie 2009 s-a solicitat de către recurent să i se acorde daune morale de 10 lei pe fiecare zi de întârziere de la 22.01.2009 până în prezent, iar pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Argeș trebuia să răspundă la 28 ianuarie 2009. Arată recurentul că la 25.11.2008 s-a adresat Parchetului General cu o petiție, iar acesta i-a comunicat cu adresa nr.22962/2008 că petiția sa a fost trimisă Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI de unde trebuia trimis rezultatul verificărilor, cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de Legea nr.544/2001
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTIa formulat întâmpinare solicitând anularea recursului în temeiul art.302 rap. la art.306 proc.civ și în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.
Cu privire la această excepție de nulitate a recursului instanța constată că ea este neîntemeiată deoarece cererea de recurs cuprinde motivele pe care se întemeiază, iar faptul că recurentul a completat ulterior motivele de recurs atrage tardivitatea doar în ce privește aceste ultime motive, nefiind posibilă aplicarea art.306 C proc.civ. în ce privește cererea de recurs formulată la 19 ianuarie 2009.
De altfel, ultimele precizări ( 8-10 dosar recurs) au în vedere o altă solicitarea a recurentului decât cea care formează obiectul prezentei cereri, respectiv memoriul depus la Prchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a fost trimis la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI la finele anului 2008, astfel că nu poate constitui obiect de analiză direct în recurs.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate și în raport de probatoriile administrate în cauză, văzând și prevederile art.3041proc.civ. instanță constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.7 din Legea nr.544/2001 utoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării.
De asemenea potrivit art.2 lit. b) din Legea nr.544/2001 prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației.
În speță, este vorba despre o cauză penală urmare a plângerii formulate de către petentul - recurent, înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI la 6.07.2006 fiind constituit dosarul nr.178/P/2006. În acest dosar s-a dispus efectuarea actelor premergătoare iar prin rezoluția din 29.03.2007 comunicată petentului la 30.03.2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru fapta indicată.
Actele de cercetare premergătoare, în dosarul penal, nu pot fi efectuate în termenul prevăzut de Legea nr.544/2001, instrumentarea în cauzele penale presupunând administrarea de probe, verificări care reprezintă activități ce nu se încadrează în noțiunea avută în vederea le legea sus menționată. Activitatea organelor de cercetare penală nu se poate desfășura într-un timp atât de scurt pentru ca rezultatul acestor cercetări să fie comunicat cu respectarea termenului de 30 de zile invocat de petent, aceasta necesitând un regim juridic aparte conform normelor reglementate de Codul d e procedură penală.
Totodată, potrivit art.12 alin.1 lit. e) din Legea nr.544/2001 se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, următoarele informații: informațiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidențiale ori se pun în pericol viața, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfășurare.
Așadar, principiul publicității nu însoțește cercetarea penală ci dimpotrivă, singura chestiune care ar putea intra sub incidența Legii nr.544/2001 fiind stadiul procedurii și al cercetărilor, la solicitarea expresă a petentului în condițiile art.6 și 8 din lege.
Or, Parchetul a comunicat reclamantului rezoluția nr. 178/P/2006/29.03.2007, aspect acceptat implicit și de către acesta, fără a se dovedi că după depunerea petiției în luna mai 2006 și până la finalizarea cercetărilor în luna martie 2007, reclamantul ar fi solicitat pârâtului informații cu privire la stadiul cercetărilor. În precizarea de la fila 4 dosar - reclamantul a arătat că în luna iunie 2006, la o lună după formularea cererii, a primit o citație pentru a se prezenta la parchet, la 9.09.2006 a cerut audiență pentru a se interesa de petiție, iar conform plângerii inițiale, în luna octombrie 2006 fost audiat la parchet (1 același dosar). Ca atare, conform afirmațiilor reclamantului, după ce la 9.09.2006 a solicitat să cunoască stadiul cercetării, în luna octombrie 2006 fost audiat, cunoscând astfel stadiul cercetărilor.
Totodată, cererea de la fila 45 dosar - este adresată ministrului iar nu parchetului, în aceasta fiind făcută afirmația referitoare la faptul că reclamantul a solicitat comunicarea rezultatului petiției formulate în luna mai 2006 iar nu a stadiului cercetării în cauza penală.
Pe de altă parte, se constată că la 11.04.2007 când a fost primită cererea la tribunal se face mențiune în aceasta pe de o parte că plângerea nu a fost soluționată nici până la acel moment iar pe de altă parte că reclamantul nu primise rezultatul cercetării. Or, dosarul fusese soluționat prin rezoluția nr. 178/29.03.2007 și aceasta îi fusese comunicată la 30.03.2007 (31 dosar -).
În dosarul penal formulat urmare a plângerii reclamantului au fost efectuate cercetări între 18 iulie 2006 - 29 martie 2007, soluția fiind contestată la procurorul ierarhic iar prin rezoluția din 19 iunie 2007 plângerea împotriva rezoluției nr.178/P/2006, a fost respinsă. Și această soluție a fost comunicată petentului (34 din dosarul nr.-). Dacă nu ar fi cunoscut rezoluția nr.178/P/2006, petentul nu ar fi putut să o atace la procurorul ierarhic superior.
Mai mult, în dosarul nr.1561/2006 constituit pe rolul Judecătoriei Curtea d Argeș urmare a plângerii formulate de reclamant la 28 august 2006, pentru aceeași faptă, s-a dispus declinarea la parchet, dosarele fiind reunite la 19 octombrie 2006, fiind instrumentate împreună.
Toate aceste aspecte determină concluzia că în dosarele penale formulate la sesizarea reclamantului au fost efectuate cercetări și întocmite acte de procedură, comunicate legal reclamantului, nefiind posibil a se interpreta că soluția din acest dosar trebuia comunicată în 30 de zile de la sesizarea petentului și nici că, urmare a cererii formulate pentru a cunoaște stadiul cercetării, în septembrie 2006, petentul nu a cunoscut acest stadiu.
Față de această situație se constată că nu sunt îndeplinite cerințele art. 22 alin. 2 din nr. 544/2001 în ce privește acordarea daunelor solicitate.
Pentru aceste considerente în temeiul art.312 proc.civ instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant, domiciliat în comuna, județul A, împotriva sentinței nr.282 din 11 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtulPARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în P, -, nr.47, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
2 ex.
29.04.2009
jud fond.
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Andreea Tabacu, Constantina Duțescu
