Contract administrativ. Decizia 481/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 481/R-CONT
Ședința publică din 24 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
- - - JUDECĂTOR 3: Constantina Duțescu
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra, recursului declarat de recurentul ORASUL - PRIN PRIMAR, cu sediul în,-, județul A și de recurentul CONSILIUL LOCAL, cu sediul în,-, județul A, împotriva sentinței nr. 515/CA/07.11.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâta SC P SA cu sediul în, M,- B, județul chematul în garanție SC GRUP SRL cu sediul în Pitești,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 17 aprilie 2009, dezbateri ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 26 octombrie 2007, reclamanții Orașul și Consiliul Local au chemat în judecată pe pârâta Pitești pentru a fi obligată la plata penalităților de întârziere de 0,06%/zi din prețul contractului nr.86/18 iulie 2005 începând cu data de 19 septembrie 2007 și până la finalizarea lucrării.
La data de 8 februarie 2008, reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 186.681 lei cu titlu de penalități, reprezentând 5% din prețul contractului, modificat prin trei acte adiționale.
În motivarea acțiunii au susținut că între părți a intervenit contractul de execuție de lucrări nr.89/18 iulie 2005 având ca obiect "reactualizarea sistemului de alimentare cu apă (înlocuire conducte din OL cu conducte din PE din orașul )", termenul de realizare a lucrării fiind de 24 luni, modificat prin actul adițional nr.4 la 26 luni.
Prin urmare, pârâta urma să finalizeze lucrarea la care s-a obligat până la data de 18 septembrie 2007, însă nu a respectat această clauză contractuală, ceea ce face incidente dispozițiile art.23 pct.1 din contract, în sensul că în cazul în care din vina sa exclusivă executantul nu reușește să-și îndeplinească obligațiile asumate, achizitorul are dreptul de a deduce din preț, ca penalități, 0,06%/zi de întârziere, dar nu mai mult de 5% din prețul contractului.
Reclamanții au mai susținut că prețul inițial al contractului a fost de 3.627.425,036 lei modificat prin trei acte adiționale și că datorită nefinalizării lucrării la termen au înregistrat pierderi la apă ce i-a fost furnizată de Automobile - în sumă de 118.642,81 lei/lună.
Apreciind culpa exclusivă a pârâtei în neexecutarea contractului la termen, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
Pârâta, la data de 18 ianuarie 2008 a formulat cerere de chemare în garanție a Grup pentru ca în cazul în care va cădea în pretenții să fie obligată la plata sumei respective, reprezentând penalități pentru neexecutarea lucrărilor la termen.
În motivarea cererii de chemare în garanție a susținut că a încheiat cu aceasta contractul de execuție de lucrări de subantrepriză nr.88/20 iulie 2005, prin care s-a obligat să finalizeze lucrarea în termen de 24 luni, însă deși a făcut numeroase demersuri să-și execute obligația asumată, aceasta nu s-a conformat.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.515/CA/7 noiembrie 2008 a respins acțiunea, reținând următoarele:
La data de 18 iulie 2005, între reclamantul Consiliul Local și pârâtă s-a încheiat contractul de execuție lucrări, intitulat "reactualizarea sistemului de alimentare cu apă (înlocuire conducte din OL cu conducte din PE) în orașul " în valoare de 22.080.144.000 lei.
La art.3 din contract s-a prevăzut că termenul de execuție a lucrării este de 24 luni de la data intrării în vigoare a acestuia, prin urmare lucrarea trebuia finalizată la data de 18 iulie 2007.
De asemenea, în contract au fost stabilite obligațiile părților legate de buna executare a contractului și procedura de urmat în cazul în care apar lucrări suplimentare, neprevăzute, precum și răspunderea părților pentru neexecutarea obligațiilor asumate.
În acest sens, potrivit art.23 pct.1, neexecutarea la termen a contractului din culpa exclusivă a executantului creează beneficiarului dreptul la deducerea din prețul contractului a unei penalități de 0,06%/zi de întârziere, dar nu mai mult de 5% din prețul contractului.
Contractul este însoțit de o anexă în care a fost stabilit graficul de lucrări și lucrările ce trebuiau realizate.
Contractul inițial a fost modificat prin mai multe acte adiționale, privitor la valoarea acestuia, precum și la valoarea lucrărilor suplimentare executate potrivit dispozițiilor de șantier și referitor la termenul general de execuție care a fost majorat de la 24 luni la 26 luni.
În altă ordine de idei, pentru o parte din lucrări, pârâta a încheiat un contract de execuție de lucrări în subantrepriză la data de 25 iulie 2005, cu chemata în garanție, iar pentru alte lucrări cu INTERNATIONAL, privitor la care toate părțile au susținut că și-a executat obligațiile asumate.
În legătură cu executarea lucrărilor în subantrepriză, reclamanții ca beneficiari ai lucrării nu au avut de formulat obiecțiuni.
Conform raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză au fost executate lucrări suplimentare, neprevăzute în contract pentru care au fost emise dispoziții de șantier și note de comandă suplimentare, privind devieri canale termice și conducte gaze, demolare și refacere drum beton, modificări traseu, extindere traseu, reabilitări tronsoane conducte etc.
Lucrările suplimentare executate, evidențiate prin raportul de expertiză s-au executat în baza unei documentații tehnice și s-au impus, deși nu au fost prevăzute în contractul inițial.
Amplasamentul pe care s-a executat lucrarea a fost predat de reclamantă pârâtei, în calitate de antreprenor general la data de 23 august 2005, cu procesul verbal din aceeași dată și de către aceasta din urmă chematei în garanție la data de 19 septembrie 2005 cu procesul verbal din aceeași dată.
Instanța a reținut că termenul de executare al lucrărilor, majorat prin actul adițional nr.4/2007 a început să curgă pentru pârâtă de la data de 23 august 2005, când i-a fost predat amplasamentul și s-a împlinit la data de 23 august 2007, iar pentru chemata în garanție a început să curgă de la data de 19 septembrie 2005, când de asemenea aceasta a primit amplasamentul de la pârâtă și s-a împlinit la data de 19 noiembrie 2005.
Instanța a mai reținut că pe perioada decembrie 2005-februarie 2006, datorită timpului nefavorabil pentru executarea în bune condiții a lucrărilor, pârâta Primăria Orașului a dispus sistarea acestora și a solicitat pârâtei un alt grafic de execuție a lor, situație evidențiată de expert în detaliu.
Așa fiind, instanța a apreciat că măsura dispusă a prelungit de drept termenul de execuție a lucrării.
În privința chematei în garanție, instanța a motivat potrivit constatărilor din raportul de expertiză că a executat lucrări de demolări și refacere drumuri, reparații cămine, echipare cămine etc. finalizarea acestora fiind efectuată în proporție de 96,50%, parte din ele fiind executate integral.
În raport de toate considerentele expuse, prima instanță a concluzionat că nu se impune obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere solicitate, deoarece nu s-a făcut dovada acestora, acțiunea fiind introdusă fără ca termenul de execuție al lucrărilor să fie expirat.
Consecința respingerii acțiunii reclamanților, instanța a apreciat că nu poate fi primită nici cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.
Reclamanții au declarat recurs împotriva sentinței de mai sus, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul motivelor prevăzute de art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, în care încadrează din oficiu instanța susținerile acestora care nu și-au motivat în drept calea de atac.
În dezvoltarea motivelor de recurs, au susținut că instanța nu a luat în considerare actul adițional nr.4 care a fost încheiat în raport de sistarea lucrărilor pe perioada decembrie 2005-februarie 2006 și dispozițiile art.15.1. din contract care ofereau părților posibilitatea să stabilească o prelungire a duratei de execuție în cazul în care condițiile climaterice extrem de nefavorabile o impuneau.
De asemenea, executantul ar fi putut invoca forța majoră în neexecutarea lucrărilor datorită temperaturilor nefavorabile conform art.26.4 din contract.
În această ordine de idei, instanța a reținut greșit că termenul de executare a lucrărilor s-a împlinit la data de 23 octombrie 2007, deși nu a fost invocată forța majoră și nu s-a solicitat prelungirea termenului contractului, iar la data de 12 august 2008, când a avut loc recepția lucrării, acestea nu erau finalizate în proporție de 100%.
Pârâții au susținut de asemenea că instanța a reținut greșit că termenul de executare a lucrărilor a început să curgă la data de 23 august 2005, când a fost predat amplasamentul, încălcând prevederile 3.1. din contract, care se referă la un termen de 24 de luni de la data intrării în vigoare a contractului, respectiv de la data de 18 iulie 2005, când a fost încheiat.
În considerarea lucrărilor suplimentare a căror necesitate a apărut pe parcursul executării lucrării, a fost încheiat actul adițional nr.4/25 iulie 2007, prin care a fost modificat termenul de execuție de la 24 de luni la 26 de luni, după data expirării contractului, 18 iulie 2007.
Reclamanții au mai susținut că pârâta nu i-a comunicat data terminării lucrărilor în vederea convocării comisiei de recepție, potrivit dispozițiilor nr.HG273/1994 și că nu se poate reține că lucrările au fost finalizate la data de 28 februarie 2008 din moment ce recepția a avut loc la data de 12 august 2008, cu obiecțiuni și s-a mai acordat un termen de 30 zile pentru remedierea acestora.
Și în fine, reclamanții au mai susținut că în esență pârâta nu a executat lucrarea în termen, respectiv până la data de 18 septembrie 2007, potrivit graficului general de execuție și datei stabilite, culpa ei exclusivă fiind evidentă, în sensul art.23.1. din contract.
Recursul este nefondat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin contractul de execuție lucrări nr.86/18 iulie 2005, intervenit între reclamantul Consiliul Local și pârâtă, aceasta din urmă s-a obligat să execute, să finalizeze: "reactualizarea sistemului de alimentare cu apă (înlocuire conducte din OL cu conducte din PE) în orașul ", potrivit graficului de execuție stabilit, în decurs de 24 de luni de la data intrării în vigoare a contractului, 18 iulie 2005.
Potrivit clauzelor contractuale, reclamantul avea obligația de a pune la dispoziția pârâtei amplasamentul necesar efectuării lucrării, iar aceasta din urmă să înceapă lucrarea în timpul cel mai scurt de la primirea ordinului în acest sens din partea achizitorului.
În cauză, așa cum corect a reținut prima instanță, reclamanta a pus la dispoziția pârâtei amplasamentul la data de 23 august 2005, de la care aceasta a avut posibilitatea efectivă să înceapă executarea lucrării, conform graficului de execuție general întocmit.
Potrivit art.15 din contract, s-a prevăzut întârzierea și sistarea lucrărilor în situația când volumul sau natura lucrărilor neprevăzute o impun, ori există condiții climaterice extrem de nefavorabile, prin consultare cu beneficiarul lucrării.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, pe perioada decembrie 2005-februarie 2006, datorită timpului nefavorabil executării în bune condiții a lucrărilor, pârâta în consens cu reclamanta a sistat lucrarea și a solicitat un alt grafic de execuție, situație de natură a conduce la prelungirea termenului de finalizare a lucrării.
Deosebit, între pârâtă și chemata în garanție a fost încheiat un contract de subantrepriză pentru executarea unor lucrări, la data de 20 iulie 2007, în aceiași termeni ca și contractul principal, finalizarea lucrărilor urmând să se facă în 24 de luni de la data intrării în vigoare a acestuia, cu precizarea că chemata în garanție a primit amplasamentul la data de 19 septembrie 2005.
În altă ordine de idei, potrivit actelor adiționale nr.1/28 iunie 2006, nr.2/5 martie 2007, a fost majorată valoarea contractului, iar potrivit actelor adiționale nr.3/16 iulie 2007 și nr.4/25 iulie 2007 a fost majorată valoarea contractului pentru lucrările suplimentare, respectiv termenul general de execuție de la 24 de luni la 26 de luni.
Conținutul actului adițional nr.4, referitor la lucrările suplimentare ce s-au impus și necesitatea sistării lucrărilor, consecința condițiilor climaterice nefavorabile, prin prisma dispozițiilor art.15.1. din contract, au fost avute în vedere de prima instanță la pronunțarea soluției adoptate, critica formulată în recurs în acest sens fiind nefondată.
Din acest punct de vedere din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză rezultă că părțile au căzut de acord asupra prelungirii termenului de execuție a contractului datorită condițiilor climaterice nefavorabile.
La dosar a fost depusă adresa Centrului Regional Muntenia din data de 6 mai 2008, care atestă că în lunile octombrie, noiembrie, decembrie 2005, ianuarie, februarie, octombrie, noiembrie, decembrie 2006, ianuarie, februarie, octombrie, noiembrie, decembrie 2007 și ianuarie, februarie 2008 au fost în total 366 zile cu temperaturi cu valoarea de sub 50C în care nu s-a putut lucra.
În același sens, sunt relevante adresele privind suspendarea executării lucrării emise de reclamanta Primăria Orașului pentru a se asigura că pârâta respectă cerințele tehnice privind executarea lucrărilor în condiții climaterice optime.
Prin urmare, corect s-a apreciat că nu se poate reține culpa pârâtei pentru neexecutarea în termenul stabilit de contract a lucrării, în sensul art.23.1. care prevede că în cazul în care din vina sa exclusivă, executantul nu reușește să-și îndeplinească obligațiile asumate, achizitorul are dreptul de a deduce din prețul contractului penalități.
Rezultă că angajarea răspunderii executantului se face numai cu condiția să se facă dovada culpei sale exclusive în neexecutarea contractului la termen, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat, pentru că au intervenit o serie de factori, neimputabili pârâtei, care au condus la această situație.
Astfel, reclamantul a predat pârâtei amplasamentul pentru executarea lucrării la data de 23 august 2005, iar aceasta la rându-i l-a predat chematei în garanție la data de 19 septembrie 2005, reclamantul a solicitat executarea unor lucrări suplimentare, ori acestea s-au impus pe parcursul derulării operațiunilor, condițiile climaterice nefavorabile au determinat sistarea lucrărilor pe anumite perioade de timp, cu consecința prelungirii termenului de execuție.
În consecință, întârzierea finalizării lucrărilor nu este imputabilă pârâtei, astfel că obligarea acesteia la plata penalităților de întârziere solicitate, nu se justifică, sentința pronunțată prin care a fost respinsă acțiunea, fiind legală și temeinică.
Ca atare, urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de ORAȘUL - prin primar și de recurentul CONSILIUL LOCAL, împotriva sentinței nr.515/CA/7.11.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâta P și chematul în garanție GRUP
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./14.05.2009
GM/2 ex.
Jud.fond:
Opinie separată
Opinia este în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata penalităților de câte 0,06 % pe fiecare zi de întârziere, calculate în raport de prețul stipulat în contractul nr.86/18.07.2005, începând cu data de 19.09.2007 și până la finalizarea lucrării.
În sprijinul acestei susțineri, se va porni de la obligativitatea convenției dintre părți, reglementată de dispozițiile art.969 cod civil și se va constata că pârâta, deși avea obligația să finalizeze lucrarea la 18.09.2007, nu a făcut-o, prevalându-se de anumite apărări, ce exced cadrului procesual și care nu au fost probate.
Prin art.23.1 din contract, părțile au convenit, ca executantul să plătească penalități de 0,06% zi de întârziere, până la maxim 5% din prețul contractului, în cazul în care, nu-și va îndeplini obligațiile asumate prin contract, din culpa sa.
Apărarea pârâtei, se întemeiază pe faptul că, subantreprenorul său, nu și-a executat în termen lucrările contractate, însă, potrivit legii, se află în culpă și reprezintă recunoașterea, fără echivoc a culpei sale contractuale.
Numai chemata în garanție SC " Grup" SRL Pitești, s-a apărat, că depășirea termenelor de execuție, a fost determinată de lucrări suplimentare, lucrări neprevăzute, neasigurarea materialelor și documentațiilor în termen, întreruperea temporară a lucrărilor din motive obiective etc, însă acestea intrau în obligațiile antreprenorului.
Prin urmare, nici una dintre părți, nu pretinde executarea lucrărilor în termen și, prin urmare, pârâta, nu poate fi exonerată, decât în baza unor dispoziții contractuale. Or, câtă vreme pârâta, se apără pe baza necompetenței subantreprenorului, iar reclamanta precizează și dovedește că nu este parte în contract, nu poate fi înlăturată culpa pârâtei sau transmisă reclamantei.
La data de 18.10.2007, pârâta emite către subantreprenorul său SC ""SRL, adresa nr.2741, făcându-i cunoscut, să finalizeze lucrările până la data de 24.10.2007 (437) (după termen), fapt care atestă clar nefinalizarea lucrării; în același sens, sunt și înscrisurile de la filele 439, 448, 457, etc.
În răspunsul dat la interogatoriu (473), pârâta justifică întârzierea pe necesitatea suplimentării lucrărilor, însă reclamanta susține (și toate actele dovedesc), că aceste lucrări suplimentare, au fost stabilite prin actul adițional nr.3/2007 (518); datorită acestora, s-a prelungit termenul cu 2 luni, s-au negociat noi prețuri, acestea s-au impus pentru a se evita pagubele, creșterea eficienței lucrării, iar dispozițiile de șantier, la care se face trimitere au fost vizate de proiectantul lucrării, " PROIECT GRUP" Pitești.
Nici acest argument, nu poate înlătura culpa pârâtei, întrucât, nemulțumirile sale, nu s-au concretizat prin notificări sau eventuale modificări contractuale, cu toate că putea solicita prelungirea termenului de execuție.
Prin interogatoriu, pârâta mai invocă și neplata facturilor în termen, însă nu a formulat cerere reconvențională, nici excepții de neexecutare și nu a pretins nerespectarea clauzelor contractuale de către reclamantă.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că pârâtele au obținut în timp de la reclamantă avizele necesare executării lucrării, suspendând executarea lucrărilor doar în lunile decembrie 2005 - februarie 2006.
Constructorul, ar fi trebuit să solicite întreruperea, în raport de normele metodologice și dacă se impunea, să solicite prelungirea termenului de execuție, însă orice constructor, își stabilește o marjă de întrerupere pentru anumite lucrări ce nu se pot executa în anotimpul de iarnă; chiar așa fiind, întârzierea lucrărilor, trebuia să se facă cu maximum trei luni.
Asigurarea cu avizele și materialele necesare, trebuia să se facă de către pârâtă, inclusiv pentru subantreprenori, iar dacă aceasta nu a făcut-o, se află evident în culpă.
La capitolul IV, art.13 din convenție, părțile sunt exonerate de răspundere în caz de forță majoră, în condițiile unei notificări, făcute cu 5 zile de la apariția cauzei. Pârâta, avea posibilitatea să uzeze și de aceasta, în cazul timpului nefavorabil.
De asemenea, părțile au prevăzut în mod expres, prin convenție nevalabilitatea notificării verbale și prin urmare, toate afirmațiile, făcute în acțiune, neprobate de acte, nu pot constitui probe.
În mod expres, expertul cauzei, a subliniat la pct.10, că primăria, nu a sistat lucrările în perioada de iarnă, 15.11.- 15.03.3007, așa încât, în mod greșit, instanța de fond, justifică întârzierea lucrării.
Prin adresa nr.17525/05.12.2005, reclamanta, pretinde pârâtei să sisteze lucrările în perioada decembrie - februarie, pentru "executarea în bune condiții a lucrărilor", dar "fără a depăși termenul de execuție a lucrărilor prevăzute în contract", neavând nici un fel de relevanță "buletinele" depuse de pârâtă, privitoare la vreme.
Expertiza tehnică, a subliniat întârzierea lucrărilor, iar instanța de fond, nu a motivat înlăturarea acestei probe, acceptată și interpretată parțial până atunci.
În concluzie, pârâta nu a respectat termenele stipulate în graficul stabilit, nici nu a predat lucrarea în termenul contractual și prin urmare, trebuia obligată la plata penalităților de întârziere.
Președinte,
-
Red.
/22.05.2009
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Andreea Tabacu, Constantina Duțescu
