Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 950/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--15.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 950
Ședința Publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Duma Diana
JUDECĂTOR 2: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 3: Patru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 290/CA/9.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Inspectoratul de Poliție al Județului T și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, având ca obiect comunicare informații de interes public.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâtul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului T consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtului intimat Inspectoratul de Poliție al Județului T
Consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a pârâtului intimat Inspectoratul de Poliție al Județului T și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtului intimat Inspectoratul de Poliție al Județului T solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la Tribunalul Timiș sub nr-, reclamanta a chemat in judecata pe parații Inspectoratul de Poliție al Județului T si Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună anularea de constatare din 20 mai 2008 încheiat de Politia.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, cu totul întâmplător, a aflat de existenta unui proces-verbal de constatare întocmit la data de 20.05.2008 de Politia cu referire la casa reclamantei din comuna, jud. La data de 16.09.2008 sa solicitat sa-i comunice oficial respectivul v p., insa nu a primit nici un răspuns.
Reclamanta arata ca s-a adresat Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș cu plângere penala pentru a fi cercetate abuzurile, ilegalitățile si infracțiunile săvârșite cu ocazia întocmirii v p. din 20.05.2008. Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș nu a făcut nici un fel de cercetări la fata locului deși existau ilegalități si a pronunțat Rezoluția nr.2204/P/2008 din 24.11.2008 de neîncepere a urmăririi penale.
Împotriva aceste rezoluții s-a adresat dl. Prim Procuror sa dispună efectuarea de cercetări corecte, complete reale la fata locului asa cum prevede art.129,131 pr.penal. Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș prin Rezoluția nr.1133/II/2/2008 din 29.12.2008 a respins si aceasta plângere fără sa facă nicio motivație pertinenta.
Pentru aceste motive s-a adresat instanței de contencios administrativ prin care solicita anularea procesului-verbal de constatare din 20.05.2008 încheiat de Politia.
Pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Tad epus la dosar întimpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii invocând in principal excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului de Poliție al județului
În motivarea întâmpinării, pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Taa rătat că din cuprinsul acțiunii reclamantului lipsesc argumentele de fapt și de drept, fapt pentru care solicită respingerea acțiunii ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă,în condițiile în care procesul verbal solicitat de reclamantă Poliției nu a fost un act întocmit de Poliția ci de Primăria ca emitent al actului căreia trebuia să se adreseze petenta cum este bine cunoscut pentru a fi parte în proces trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții: calitatea procesuală, capacitatea procesuală și existența unui interes. Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului Inspectoratul de Poliție al județului T și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
A mai invocat excepția lipsei de interes,întrucât, reclamanta prin cererea de chemare în judecată arată faptul că este nemulțumită de răspunsul primit petiția cu nr. -/18.09.2008 și de faptul că nu a primit copie după procesul verbal și celelalte documente(declarații ale martorilor) care au fost întocmite (fără a specifica cine a întocmit aceste acte)la de 20.05.2008 la casa reclamantei din localitatea nr. 195 B jud. Din verificări nu a rezultat ca să fie întocmite declarații de martor cu ocazia acțiunii întreprinse de Primăria.
S-a mai arătat că acțiunea civilă semnifică faptul că persoana care se pretinde titularul unui: subiectiv civil și urmărește protecția acestuia și pentru a cărei realizare se adresează justiției se pită în anumite limite, iar accesul liber la justiție nu trebuie să-i protejeze pe cei care sunt de rea-credință acest fel își exercită în mod abuziv drepturile procedurale.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa depus la dosar întimpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât, la data de 2.10.2008 numita a formulat o plângere penală împotriva lucrătorilor de poliție din cadrul Postului de Poliție și a altor trei persoane, plângere pe care a adresat-o Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș și a fost înregistrată sub nr. 2204/P/2008. Prin rezoluția din data de 24.11.2008, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de agenții de poliție din cadrul Postului de Poliție precum și față de celelalte persoane, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual, uz de fals, violare de domiciliu și mărturie mincinoasă. Împotriva acestei soluții dispusă de procuror, a formulat plângere, care a fost respinsă ca nefondată prin rezoluția prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș la data de 29.12.2008, în dosarul nr. 1133/II/2/2008.
Deși avea posibilitatea legală de a se adresa Tribunalului Timiș cu plângere împotriva soluțiilor procurorului și prim procurorului, nu a uzat de această cale, în schimb a chemat în judecată, în contencios administrativ, Inspectoratul de Poliție al Județului T, respectiv Poliția și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, solicitând anulat procesului verbal de constatare întocmit la data de 20.05.2008 de către agenții de poliție din cadrul Postului de Poliție și semnat de trei martori asistenți. Raportat la acest proces verbal de constatare, a formulat plângerea penală care a constituit obiectul dosarului nr. 2204/P/2008 despre care am făcut vorbire mai sus și în care procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale(ulterior făcându-se plângere împotriva soluției care a fost soluționată de prim procuror).
Procesul-verbal de constatare sus-amintit face parte din categoria actelor premergătoare administrate în dosarul penal, care excede categoriilor de acte prevăzute de Legea Contenciosului Administrativ nr. 554/2004, situație în care solicită respingerea ca inadmisibilă a acțiunii reclamantei. Mai solicită respingerea acțiunii ca prematur introdusă întrucât reclamanta nu a uzat de procedura prealabilă prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 290/9.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulata de către reclamanta in contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
Instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare întocmit in data de 20.05.2008 de către Postul de Politie in fata a doi martori asistenți s-a constatat ca acoperișul imobilului de la nr. 195 era prăbușit iar frontalul de la strada era in curs de prăbușire reprezentând un risc pentru cetățenii care treceau pe lingă acel imobil, ca cetățeanul a refuzat sa părăsească imobilul deși a fost somat in acest sens, ca acoperișul s-a prăbușit din cauza ca era in stare de degradare, iar in noaptea precedenta au avut loc ploi masive.
Împotriva lucrătorilor de politie care au întocmit procesul verbal, reclamanta a formulat plângere penala solicitând tragerea la răspundere penala pentru comiterea infracțiunilor prev. de 246.pen, 289.pen, 291.pen, 192.pen. art. 260.pen, plângere in care s-a dispus neînceperea urmăririi penale fata de agenții de politie.
Soluția a fost menținuta si de prim procurorul care prin rezoluția de respingerea a plângerii împotriva soluției procurorului.
Ca urmare, reclamanta a formulat acțiune in contencios administrativ prin care a solicitat anularea respectivului de constatare, acțiune care a fost respinsă întrucât art.5 din 554/2004 prevede că: " Actele nesupuse controlului și limitele controlului - (1) Nu pot fi atacate în contenciosul administrativ: a) actele administrative ale autorităților publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul; b) actele de comandament cu caracter militar. (2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară. (3) Actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu sau al celei de urgență, cele care privesc apărarea și securitatea națională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum și pentru înlăturarea consecințelor calamităților naturale, epidemiilor și epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere. (4) În litigiile prevăzute la alin. (3) nu sunt aplicabile prevederile art. 14 și 21".
Având in vedere ca de constatare este un act premergător administrat in dosarul penal, ca acesta nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ instanța de fond a respins cererea ca inadmisibila, respingând ca inadmisibila cerere si din prisma art. 7 din 554/2004, care prevede procedura prealabila ce trebuie urmata in litigiile supuse 554/2004.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta,solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei și admiterea acțiuni reclamantei.
În motivarea recursului, reclamanta recurentă a arătat că Poliția este în subordinea Inspectoratul de Poliție al Județului T, fiind o instituție publică și nu un militarizată, care să necesite o altă procedură judiciară. Procesul verbal din 20.05.2008 încheiate de Poliție la casa reclamantei cu nr. 195 b din este un act administrativ și poate fi judecat de instanța de judecată în contencios.
Reclamanta recurentă arată că a urmat în cauză toate căile prevăzute de Legea nr. 554/2004 și din Legea nr. 544/2001 și nu a obținut documentul solicitat procesul verbal din 20.05.2008 întocmit de agenții și de la Poliția. Pentru abuzurile, ilegalitățile și celelalte fapte menționate și în cererea sa introductivă de instanță a solicitat anulare procesului verbal de constatare întocmit de Poliția la 20.05.2008.
Pârâtul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului Taf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În motivarea întâmpinării, pârâtul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului T arată că instanța de fond a făcut o apreciere temeinică a aspectelor deduse judecății și a respins motivat acțiunea ca inadmisibilă stabilind că actele solicitate de reclamantă nu pot atacate pe calea contenciosului administrativ, acestea fiind din categoria celor prevăzute de art.5 alin.2 di Legea 554/2004 stabilind de asemenea că reclamanta nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea 554/2004.
Aceleași aspecte supuse judecății au făcut obiectul dosarului cu nr. 9723/30/200 aflat pe rolul Tribunalului Timiș Secția Comercială și de contencios administrativ,unde de asemenea prin Sentința Civilă nr.283/09.03.2009 a fost respinsă acțiunea reclamantei.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
În prezenta cauză, reclamanta a chemat în judecată Inspectoratul de Poliție al Județului T și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, solicitând instanței "să caseze" procesul verbal de constatare întocmit la data de 20.05.2008 de Poliția localității, din județul
Instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă pe considerentul că procesul verbal în litigiu este un act premergător, administrat in dosarul penal, astfel încât acesta nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ, față de dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora "nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară".
Totodată, Curtea observă că instanța de fond a apreciat, în motivarea hotărârii, după reținerea temeiniciei excepției inadmisibilității acțiunii conform art. 5 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ, că "tot ca inadmisibilă trebuie apreciată aceasta cerere și din prisma art. 7 din 554/2004, care prevede procedura prealabilă ce trebuie urmată în litigiile supuse 554/2004".
1.Cu privire la inadmisibilitatea acțiunii pentru existența unei proceduri judiciare speciale, Curtea observă că actul a cărui anulare o solicită reclamanta - procesul verbal de constatare întocmit la data de 20.05.2008 de Poliția localității, din județul T (atașat în copie la fila 9 dosarul Tribunalului Timiș ) - a fost întocmit de organele de poliție la sesizarea reprezentatului Primăriei localității pentru situații de urgență, polițiștii constatând în acest act o pretinsă stare degradare a imobilului proprietatea reclamantei.
Curtea constată că, în afara constatărilor menționate anterior, organele de poliție nu au dispus nici o altă măsură.
În raport cu conținutul procesului verbal în litigiu, Curtea reține - contrar susținerilor instanței de fond - că acesta nu este un act premergător administrat în dosarul penal.
Dimpotrivă, procesul verbal în litigiu a fost cauza pentru care reclamanta a sesizat organele de cercetare penală, aceasta considerând că, prin întocmirea acestui înscris, organele de poliție au săvârșit infracțiunea de "abuz în serviciu" - acuzație cu privire la organele de urmărire penală au dispus neînceperea urmăririi penale.
În raport cu această stare de fapt, nu se poate reține că procesul verbal în litigiu constituie un act de drept procesual penal, acesta nefiind efectuat în cadrul activității de cercetare penală întreprinsă conform Codului d e Procedură Penală, astfel încât nu se poate reține că acest act este supus căilor speciale de atac deschise părților nemulțumite de soluțiile emise de procuror, conform art. 278 Cod de Procedură Penală.
Prin urmare, Curtea apreciază că instanța de fond a apreciat în mod eronat natura juridică a actului atacat, respingând ca inadmisibilă acțiunea reclamantei pe considerentul că procesul verbal în litigiu este un act premergător efectuat de organele de urmărire penală.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea apreciază că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă, conform cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere"când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii."
Ținând seama de dispozițiile art. 312 alin. 3 teza I Cod de Procedură Civilă, conform cărora "modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi", Curtea - apreciind că recursul este întemeiat pentru considerentele expuse mai sus - îl va admite, va dispune casarea sentinței civile nr. sentinței civile nr. 290/CA/9.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea soluționării acesteia pe fond, având în vedere că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității acțiunii.
2. În al doilea rând, Curtea observă că instanța de fond a apreciat, în motivarea hotărârii, după reținerea temeiniciei excepției inadmisibilității acțiunii conform art. 5 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ, că "tot ca inadmisibilă trebuie apreciată aceasta cerere și din prisma art. 7 din 554/2004, care prevede procedura prealabilă ce trebuie urmată în litigiile supuse 554/2004".
Cât privește excepția lipsei procedurii administrative prealabile, Curtea observă că această excepție nu a fost invocată de nici una din părți, iar instanța de fond a invocat-o în motivare fără a fi pusă în discuția părților, în special a reclamantei, care nu a avut posibilitatea de a răspunde la această excepție.
Procedând în acest mod, instanța de fond a soluționat cauza pe baza unei excepții procesuale cu privire la care reclamanta nu a avut posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere.
În acest context, Curtea remarcă și că instanța de fond - soluționând cauza pe baza unei excepții procesuale cu privire la care reclamanta nu a avut posibilitatea de a-și exprima opinia - a pronunțat o soluție cu încălcarea principiului contradictorialității, împiedicând reclamanta să se apere cu privire la excepția pe baza căreia a soluționat cauza.
Or, contradictorialitatea presupune că judecătorul trebuie să asculte deopotrivă pe cel care a sesizat instanța, cât și pe cel care se apără. Fiecare parte are dreptul de a participa la prezentarea, argumentarea și dovedirea pretențiilor sau apărărilor sale.
În același sens, contradictorialitatea este garantată și de art. 6, paragraf 1, teza I din Convenția europeană a drepturilor omului, text conform căpruia "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa".
În concepția Curții Europene a Drepturilor Omului, între garanțiile dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenție, se înscrie și respectarea principiului contradictorialității.
Curtea europeană a drepturilor omului a definit acest principiu în mai multe hotărâri - între care cele date în cauzele Barbera, și Jabardo contra Spaniei - din 6.12.1988, (paragraful nr. 78), în cauza Feldbrugge contra Olandei - din 29.05.1986, Reisse contra Elveției - din 21.10.1986, precum și în cauza Ruiz Mateos contra Spaniei - din 23.06.1993, subliniind că " sarcina judecătorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile să influențeze soluționarea pe fond a litigiului să facă obiectul unei dezbateri contradictorii între părți".
Or, procedând la soluționarea cauzei pe baza unei excepții care nu a fost pusă în discuția părților și în privința căreia recurenta nu a avut posibilitatea de a-și exprima opinia, instanța a încălcat nu numai dispozițiile din Codul d e procedură civilă referitoare la contradictorialitate, dar și dispozițiile art. 6, paragraf 1, teza I din Convenția europeană a drepturilor omului, obligatorii conform art. 11 și 20 din Constituția României.
În opinia Curții, obligația de a pune în discuție contra-argumentele părților nu se limitează la susținerile părților, ci vizează toate chestiunile pe care instanța le are în vedere la pronunțarea hotărârii. Potrivit art. 129 alin. 4 Cod de procedură civilă, " cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum șisă pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept,chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare". Acest articol îmbină principiul contradictorialității cu principiul rolului activ al judecătorului care, atunci când invocă din oficiu o anumită problemă, este obligat să o pună în dezbaterea contradictorie a părților.
Or, încălcarea contradictorialității a condus la lipsirea reclamantei recurente de posibilitatea de a-și exprima opinia cu privire la excepția lipsei procedurii administrative prealabile impunându-se desființarea sentinței civile recurate și rejudecarea cauzei cu respectarea acestui principiu.
În acest sens, conform art. 304 punctul 5 Cod de procedură civilă, casarea hotărârii se poate cere când prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod de procedură civilă.
Conform art. 105 alin. 2 Cod de procedură civilă, "actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor."
Or, pronunțarea hotărârii cu nerespectarea regulii contradictorialității prevăzută de art. 129 alin. 4 Cod de procedură civilă constituie un act "îndeplinit cu neobservarea formelor legale", act care a adus atingere în mod direct intereselor reclamanților recurenți, care nu au avut posibilitatea recunoscută de lege de a răspunde la excepția pe baza căreia s-a soluționat cauza. De asemenea, numai prin desființarea hotărârii emise cu nerespectarea principiului contradictorialității se pot remedia consecințele nerespectării dispozițiilor art. 129 alin. 4 Cod de procedură civilă, respectiv prin punerea recurentei în situația de a putea să răspundă la excepția inadmisibilității acțiunii, în cadrul unui proces echitabil.
3. În concluzie, în raport cu cele arătate anterior, având în vedere și obligația instanței de recurs de a lămuri problemele juridice pe care le ridică această cauză, Curtea subliniază următoarele:
1. În stabilirea naturii juridice a procesului verbal în litigiu, instanța de fond are obligația de a lua în considerare faptul că acest act a fost întocmit de organele de poliție la sesizarea reprezentatului Primăriei localității pentru situații de urgență, polițiștii constatând în acest act o pretinsă stare degradare a imobilului proprietatea reclamantei. De aceea se impune determinarea temeiului juridic în baza căruia organele de poliție au procedat la efectuarea constatărilor respective, prin punerea în vederea acestor autorități să justifice legalitatea acestei acțiuni, dat fiind faptul că în procesul verbal nu este indicată baza legală a întocmirii lui.
2. în măsura în care instanța de fond apreciază că actul atacat este un act administrativ și că nu sunt dovezi privind îndeplinirea procedurii prealabile, are obligația de a pune în vedere reclamantei să prezinte toate înscrisurile necesare dovedirii efectuării acestei proceduri și a de a pune în discuția părților această excepție.
3. întrucât Inspectoratul de Poliție al Județului Tai nvocat prin întâmpinarea (atașată la filele 18-19 din dosarul de fond) că o acțiune similară face obiectul dosarului nr-, instanța de fond are obligația de a cere lămuriri părților cu privire la identificarea obiectului acestui dosar, în vederea stabilirii oricărui caz de conexare, litispendență sau de autoritate de lucru judecat.
4. întrucât reclamanta a chemat în judecată și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, dar fără a solicita anularea unui act emis de această instituție sau obligarea acesteia la emiterea unui alt act, instanța de fond va pune în vedere reclamantei să justifice calitatea procesuală a acestei instituții în prezenta cauză.
Ținând seama de dispozițiile art. 312 alin. 3 teza I Cod de Procedură Civilă, conform cărora "modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi", Curtea - apreciind că recursul este întemeiat pentru considerentele expuse mai sus - îl va admite, va dispune casarea sentinței civile nr. sentinței civile nr. 290/CA/9.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea soluționării acesteia, având în vedere că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității acțiunii.
Instanța de fond va ține seama, în soluționarea prezentei acțiuni, de constatările instanței de recurs expuse mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 290/CA/9.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza la Tribunalul Timiș în vederea judecării cauzei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Red./02.07.2009
Tehnored. - /14.07.2009/ 2 ex.
Președinte:Duma DianaJudecători:Duma Diana, Belicariu Maria, Patru Răzvan
