Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 949/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--22.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 949
Ședința Publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Duma Diana
JUDECĂTOR 2: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 3: Patru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții recurenți, și împotriva sentinței civile nr. 175/24.02.2009 pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimatul Reșița - Serviciul Public Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița, având ca obiect litigiu privind funcționari publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâtul intimat consilier juridic, lipsă fiind reclamanții recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat întâmpinare, în 2 exemplare.
Consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a pârâtului intimat și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul C - S sub nr- din 08.01.2009, reclamanții, și au chemat în judecată pârâtul Consiliul Local Reșița- Serviciul Public Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la acordarea drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, pentru perioada în care au fost angajații acestei instituții, astfel: 01.01.2003-01.03.2005; 01.01.2003-16.08.2007; 01.08.2005-10.03.2008; 01.01.2003-16.04.2007; 01.01.2003-31.01.2006. De asemenea reclamanții solicită obligarea pârâtului la emiterea unor adeverințe cu privire la acordarea acestor sporuri, adeverințe ce urmează a fi înscrise în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au fost angajații Consiliului Local Serviciul Public "Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița".
Prin adresa nr.15311/10.10.2008, reclamanții au solicitat în scris pârâtului acordarea acestor drepturi, legale prevăzute expres în dispozițiile art.31 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999.
Prin adresele nr.16637/10.11.2008, nr.16638/10.11.2008, nr.16639/10.11.2008 și nr. 16640/10.11.2008, pârâtul a comunicat faptul că nu pot da curs solicitărilor reclamanților deși în perioada 2004-2006 prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificările și completările prin Legea nr.76/2005, și prin OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificările și completări prin Legea nr.417/2006, nu au fost anulate sau înlăturate. Suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lor.
Având calitatea de funcționari publici, în perioadele de timp arătate la începutul acțiunii, reclamanții erau salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și aveau dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi bănești și aceste sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art.31 alin.1 lit.c și d din actul normativ citat.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 a Contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, pe dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor publici, republicată cu modificările și completările ulterioare, precum și dispozițiile art.38 și art.39 alin.1 lit.d din legea nr.53/2003 Codul Muncii.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca fiind netemeinică și nelegală. În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că cele două suplimente solicitate de către reclamanți au fost introduse prin legea nr.161/19.04.2003 și publicate în în data de 21.04.2003, fără a se indica, însă în ce cuantum vor fi acordate, deci ele nu se puteau acorda la data de 01.01.2003 așa cum solicită reclamanții.
În anul 2007 și 2008 drepturile salariale ale funcționarilor publici s-a făcut în conformitate cu prevederile nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care s-au acordat funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care s-au acordat funcționarilor publici, în anul 2007, aprobate prin legea nr.232/2007 și respectiv nr.OG9/2008 pentru modificarea OG6/2007 și nu potrivit legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, cum prevede art.31 alin.3 din Legea nr.188/1999.
În nr.OG6/2007 și nr.OG9/2008 nu se prevăd suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare și nici cuantumul acestora.
De asemenea, se arată că în bugetul alocat instituției nu a fost prevăzută acordarea acestor drepturi bănești, aceste drepturi nefiind cuprinse nici în legea de salarizare a funcționarilor publici.
În drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.115-118.pr.civilă cu modificările și completările ulterioare.
Prin sentința civilă nr. 175/24.02.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul C - Sar espins acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâtului Consiliul Local Reșița - Serviciul Public Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanții au avut calitatea de funcționari publici în cadrul autorității pârâte, iar conform art.31 din Legea nr.188/1999 funcționarii publici au dreptul pentru activitatea desfășurată la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004-2006 dispozițiile cuprinse la literele c și d din textul legal menționat au fost suspendate prin acte normative succesive ( nr.OUG92/2004, Legea nr.76/2005, OUG2/2006 și Legea nr.417/2006).
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art.29 din Legea nr.188/1999) - text introdus prin Legea nr.161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri.
Însă, acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Instanța de fond a apreciat că pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
Prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 și nr. 820/2008, (publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008), Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Tribunalul a reținut că în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expressis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În raport cu dispozițiile deciziilor Curții Constituționale, instanța de fond a apreciat că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente și a respins acțiunea reclamanților, aceasta fiind prematură, câtă vreme printr-un act normativ nu s-a stabilit cuantumul celor două suplimente.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și solicitând casarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei pe fond și admiterea acțiunii formulate.
În motivarea recursului, reclamanții recurenți, și arată că prin acțiunea formulată au chemat în judecată Consiliul Local Serviciul Public "Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița instituție în cadrul căreia au fost angajați ca și funcționari publici în perioadele de timp precizate în acțiunea inițială, pentru plata drepturilor bănești reprezenta suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, pentru perioadele de timp precizate "notele de ședință", astfel: 21.04.2003 - 01.03.2005; 21.04.2003 - 16.08.2007; 01.08.2005 - 10.03.2008; 21.04.2003 - 16.04.2007; 21.04.2003 -31.01.2006.
Recurenți arată că atât în acțiunea inițială cât și "notele de ședință" depuse la dosar au precizat cu exactitate toate normele de drept ce prevăd expres acordarea drepturilor bănești solicitate, iar instanța de fond nu contestă faptul că cele solicitate de către reclamanți sunt legale și temeinice, totuși în mod nejustificat respinge acțiunea acestora.
Reclamanți arată că au depus la dosarul cauzei o serie de sentințe și decizii pronunțate de către diferite instanțe judecătorești, în cauze similare, sentințe prin care drepturile bănești solicitate au fost acordate, tot în baza unor prevederi legale în vigoare.
Instanța de fond, deși reține faptul că, drepturile bănești solicitate de către reclamanți sunt expres prevăzute în art. 31 din Legea nr. 188/1999 alături de salariul de bază și de sporul pentru vechime în muncă, totuși, își justifică hotărârea pe faptul că, nu există bază legală pentru calcularea și acordarea acestor suplimente.
În drept, recurenții invocă disp. Art. 299-308 pr. Civilă.
Pârâtul intimat Reșița - Serviciul Public Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și nelegal și a solicitat menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond.
În motivarea întâmpinării pârâtul intimat Reșița - Serviciul Public Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița arată că cele două suplimente solicitate au fost introduse prin Legea nr. 161/19.04.2003 și publicate în MO în data de 21.04.2003, fără a se indica, însă în ce cuantum vor fi acordate, deci ele nu se puteau acorda de la data de 01.01.2003, așa cum solicită reclamanții. Prin art.44 din OUG nr.92/2004, publicată în MO în data de 23.11.2004 s-a prevăzut că, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29 (devenit ulterior, prin republicare, art.31) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Suspendarea acestor dispoziții a continuat conform prevederilor art.48 din OG nr.2/2006,aprobată cu modificările și completările ulterioare. In anul 2007 și 2008 drepturile salariale ale funcționarilor publici s-a făcut în conformitate cu prevederile OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care s-au acordat funcționarilor publici, în anul 2007, aprobate prin Legea nr.232/2007 și respective OG nr.9/2008 pentru modificarea OG nr.6/2007 și nu potrivit legii cu privire la stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, cum prevede art.31 alin.3 din Legea nr.188/1999.
Pârâtul intimat arată că în momentul de față nu există o prevedere expresă de suspendare, dar în OG nr.6/2007 și OG nr.9/2008 nu se prevăd suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare și nici cuantumul acestora.
De asemenea se mai arată faptul că în bugetul alocat instituției pârâte nu a fost prevăzută acordarea acestor drepturi bănești, acestea nefiind cuprinse nici în legea de salarizare a funcționarilor publici.
In aplicarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.188/1999,text introdus prin Legea nr. 161/2003 Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conf. dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din 5 componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri, proiect de act normativ ce nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există o bază legală pentru calcularea și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Instanța de fond a apreciat că pentru o posibilă cuantificare (calculare) a suplimentul postului și a suplimentului gradului este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea art.29 alin. 1, lit. c și d din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului,fie Guvernului. In condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor sporuri presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă coroborat cu disp. art. 304 pct. 9 din același cod l-a admis ca fiind întemeiat și a modificat hotărârea recurată în sensul că admite în parte acțiunea reclamanților și obligă pârâtul la plata către reclamanți a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pe perioadele solicitate de reclamanți în acțiune, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și înscrierea acestor drepturi în cărțile de muncă ale acestora, respingând în rest, ca neîntemeiată acțiunea, pentru următoarele considerente:
Curtea reține că recurenții au avut calitatea de funcționari publici în cadrul pârâtei și au formulat acțiunea întrucât nu au beneficiat de drepturile salariale la care aveau dreptul potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art. 31 alin. 1) "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu cuprins din: a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. c și d au fost suspendate în perioada 01.01.2004-30.12.2006 în baza art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr. 2/2006 aprobat cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Prin Legea nr. 251/2006, art. 13, pentru modificarea și completarea Legea nr. 188/1999, prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Dreptul la plata sporului reprezentând, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, a fost introdus prin art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 și a produs efecte de la data de 01.01.2004 iar suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a înlăturat existența pentru anii 2004-2007.
Este neîndoielnic că prin art. 29 din Legea 188/1999, legiuitorul a reglementat mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici compus din cele 5 componente enumerate limitativ, respectiv salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, fiind la fel de relevant că reclamanții au un drept subiect recunoscut și ocrotit de Legea nr. 188/1999.
Astfel, pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat, pentru că exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat, întrucât s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută să devină lipsit de orice valoare.
Ca atare, este evident și de necontestat faptul că legiuitorul, prin norma legală pe care își întemeiază recurenții cererea, a recunoscut funcționarilor publici un astfel de drept salarial precum suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pornind de la izvorul însuși al dreptului invocat este incontestabil că ceea ce legea a reglementat este corect și obligatoriu a fi respectat și de către angajator, acesta având obligația legală de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
În aplicarea principiului că norma legală trebuie aplicată în sensul în care legiuitorul a edictat-o și nu în sensul înlăturării acesteia, instanța constată că întrucât recurenții nu au primit până în prezent de la apariția actului normativ sporurile solicitate, acest drept tinde să fie lipsit de conținut, ceea ce contravine în mod vădit principiului enunțat în condițiile în care o normă legală reglementată, trebuie să producă efectele fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor, ca acestea să aibă doar caracter formal lipsit de conținut.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Fundamentale, " Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul recurenților de a beneficia de sporurile salariale prev. de art. 31 lit. a și c din Legea nr. 188/1999 republicată, este un drept de creanță și prin urmare, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția CEDO, Secția II-a - Hotărârea din 16 sept. 2003, cauza Stockholms och Juridic, Suedia.
Conform art. 41 din OG nr. 6/2007, funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, iar conform Anexei nr. 3 lit. D din același act normativ, devin sporuri specifice. Personalul prevăzut în această anexă beneficiază și de sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
Raportat la art. 29 lit. c și d, în prezent art. 31 - ca urmare a republicării Legii nr. 188/1999, la data de 29.05.2007, coroborat cu art. 41, art. 48 și Anexa 3 lit. D din OG nr. 6/2007 instanța constată fără nici un echivoc că reclamanții recurenții sunt îndreptățiți să beneficieze de cele două sporuri salariale reglementate de actele normative invocate.
Însă nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG192/2002, nr.OUG92/2004, nr.OG 2/2006, nr.OG6/2007, nr.OG9/2008.
Totuși, instanța nu poate suplini voința legiuitorului și acorda tuturor funcționarilor, indiferent de grad, clasă, treaptă de salarizare, suplimente în cuantum de 25% fiecare, aceasta însemnând să adauge la lege și să încalce principiul separației puterilor în stat, consfințit de art.1 alin.4 din Constituție.
Revine autorității administrative competența de a pune în aplicare dispozițiile actului normativ care îi îndrituiește pe recurenții la suplimente, prin stabilirea cuantumului lor, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare etc. a funcționarilor publici.
Chiar dacă cele două suplimente solicitate de recurenții se regăsesc în Legea nr.188/1999, această lege și nici alte acte normative referitoare la salarizarea funcționarilor publici, nu le definesc, nu stabilesc modul și condițiile în care se acordă și nici cuantificarea lor, astfel că apare de neînțeles de unde rezultă procentul de câte 25% solicitat de către recurenți, având în vedere că art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 nu stabilește cuantumul acestor suplimente.
De altfel nici reclamanții nu au preciza temeiul legal al solicitării procentului de 25%, și nu au indicat temeiul de drept care să justifice acordarea procentului de 25% solicitat.
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate în procent de 25%, Decizia nr.820/2008 a Curții Constituționale a statuat că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții, și împotriva sentinței civile nr. 175/24.02.2009 pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul Reșița - Serviciul Public Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița.
Modifică hotărârea recurată, admite în parte acțiunea reclamanților recurenți și obligă pârâtul intimat la plata către aceștia a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pe perioadele solicitate de reclamanți în acțiune, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâta să facă cuvenitele mențiuni în cărțile de muncă ale reclamanților recurenți.
Respinge în rest acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Primă instanță: Tribunalul C -
Judecător:
Red./13.07.2009
Tehnored. - /14.07.2009/ 2 ex.
Președinte:Duma DianaJudecători:Duma Diana, Belicariu Maria, Patru Răzvan
