Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 1/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 1/CA
Ședința din Camera de Consiliu de la 19 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
Grefier - - -
Pe rol soluționarea conflictului de competență ivit între Judecătoria Iași și Tribunalul Iași referitor la judecarea cauzei privind pe reclamanții:, cu domiciliul procedural ales la sediul cabinet avocat, în I,-, bloc 587,.C,.4,.14, județul I, în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI I, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect - pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința din camera de consiliu, lipsă părțile.
Procedura conformă art.22 alin.(5) Cod procedură civilă.
Se dă citire referatului cauzei.
Instanța, după analiza actelor și lucrărilor dosarului, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTERA DE APEL,
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Prin sentința civilă 656/CA/23.05.2008 a Tribunalului Iași - Secția contencios administrativ, s-a dispus:
Declină competența materială de soluționare a cererii formulate de reclamanții, -, și cu sediul procedural ales la Cabinet Avocat " " din I,-,. 587,. C,. 14. 4 județul I, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B,- A, Inspectoratul General al Poliției Române, cu sediul în B,-, sect. 5, Inspectoratul de Poliție al Județului I, cu sediul în I,-, și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, în favoarea Judecătoriei Iași.
A reținut tribunalul că potrivit art. 109 din Legea nr. 188/ 1999, "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe", din analiza acestui text de lege reținând că tribunalul, ca instanță de contencios administrativ, este competent să soluționeze doar acele cauze ce privesc strict " raportul de serviciu al funcționarului public".
Prin urmare, reclamanții pentru a putea investi tribunalul cu acțiune în justiție trebuie ca dreptul ce se solicită a fi ocrotit pe cale judiciară să facă parte din "raportul de serviciu" al funcționarului public cu autoritatea sau instituția publică în care își desfășoară activitatea.
În speță, dreptul de a beneficia de un spor de 30% din îndemnizația de încadrare brută lunară pentru activitatea desfășurată în legătură cu infracțiunile de corupție nu are o reglementare legală în ceea ce-i privește pe reclamanți.
Obiectul acțiunii promovate de reclamanți nu vizează un drept ce face parte deja din structura "raportului de serviciu" pentru a atrage competența materială a instanței de contencios administrativ întrucât sporul de 30% nu are o existență legală de sine stătătoare.
Mai mult, obiectul acțiunii în justiție vizează repararea unui prejudiciu (și nu plata unui spor) produs reclamanților care să fie echivalent cu sporul de 30% din salariul de bază încasat de alți funcționari publici pentru îndeplinirea atribuțiilor privind infracțiunile de corupție, prejudiciul având ca fundament juridic existența, eventuală, a unei discriminări în condițiile art. 2 și următoarele din nr.OG 137/ 2000 și art. 998-999 Cod civil, prejudiciu ce nu este produs de autoritatea publică sau instituția publică în care reclamanții își desfășoară activitatea întrucât acestea nu au atributul legiferării.
Față de considerentele anterior expuse s-a reținut că dreptul dedus judecății nu face parte din structura "raportului de serviciu", astfel încât necompetența materială a Tribunalului Iași este de ordine publică, aspect ce rezultă din prevederile art. 27 din nr.OG 137/2000 coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. d Cod procedură civilă și art. 109 din Legea nr. 188/1999 raportat la art. 159 pct. 2 și art. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.
Judecătoria Iași, prin sentința civilă 12211/29.10.2008 a procedat de asemeni la declinarea competenței sale de soluționare a cauzei de față, în favoarea Tribunalului Iași - Secția conflicte de muncă, cu declanșarea conflictului negativ de competență, considerând că în cauză își găsesc incidența prevederile art.2 pct.1 lit.1) coroborate cu art.249 Codul muncii, cererea reclamanților de acordare a unui spor salarial având caracterul unui conflict de muncă.
Curtea, în vederea emiterii regulatorului de competență, constată că acțiunea de față este formulată de reclamanți, în calitatea lor de ofițeri de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție a Județului I - numiți prin ordin al Ministrului Internelor și Reformei Administrative, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție conform Legii 364/2004 -, având în consecință calitatea de funcționari publici.
De asemeni, obiectul acțiunii se constituie în: "obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară anularea situației create prin discriminare, prin plata pentru viitor a drepturilor bănești menționate ", spor considerat a fi datorat de angajator, în cadrul raporturilor de serviciu aflate în derulare, și urmând a fi calculat la salariul de bază de care aceștia beneficiază în prezent.
Așa fiind, apare ca nejustificată motivarea instanței de contencios administrativ, din cuprinsul sentinței civile 656/CA/2008, conform căreia "obiectul acțiunii nu vizează un drept ce face parte deja din structura raportului de serviciu, întrucât sporul de 30% nu are o existență legală de sine stătătoare", o astfel de afirmație având semnificația unei aprecieri de ține de fondul cauzei, doar la momentul soluționării în fond a litigiului, instanța putând cerceta existența temeiului de drept a unui astfel de spor aplicabil la indemnizația cuvenită unui funcționar public.
Față de petitul acțiunii reclamanților, astfel cum a fost reprodus mai sus, apare ca nejustificată și susținerea tribunalului - ca instanță de contencios administrativ -, privitoare la calificarea obiectului acțiunii ca vizând "repararea unui prejudiciu (și nu plata unui spor)", prejudiciu decurgând dintr-un fapt de discriminare în sensul art.2 din OUG 137/2000 și art.998-999 Cod civil, deși voința clar exprimată de reclamanți era aceea de obligare a pârâților la plata acestui spor salarial începând cu 1.01.2004, la zi, precum și pentru viitor, fiind așadar fără dubii caracterul de "componentă salarială" a demersului declanșat de funcționarii publici în cauză.
Cât privește incidența în cauză și a unui pretins caz de discriminare, în sensul OUG nr.137/2000, Curtea constată că raportat art. V din OUG 75/2008, începând cu luna iunie 2008, nu mai pot intra în competența de soluționare a "sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicilor salariale din sectorul bugetar", categorie în care este inclusă și cauza de față.
Raportat celor sus-arătate, văzând și dispozițiile art.22 al.5 Cod procedură civilă, Curtea urmează să stabilească competența Tribunalului Iași, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ, în soluționarea acțiunii reclamanților, funcționari publici în cadrul I, conform dispozițiilor art.109 din Legea 188/1999.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii reclamanților, -, și, cu sediul ales la Cabinet av., în contradictor cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al Județului I și Ministerul Economiei și Finanțelor, în favoarea Tribunalului Iași, Secția de contencios administrativ.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.01.2009.
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.
Tehnored.
21.2009.-
2 ex.-
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe
