Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 11/2010. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR- ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Sentința civilă nr. 11 CC

Ședința din Camera de Consiliu de la 07.01.2010

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Păun Luiza Maria

GREFIER - - -

...

Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 1 B și Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal.

Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care

Curtea reține cauza în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

CURTEA,

Instanța constată următoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 B sub nr-, reclamantul MUNICIPIUL B, prin Primar General, a chemat in judecata pe paratul, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratului la incheierea contractului de concesiune pentru terenul aferent apartamentului nr. 6, situat in B,-, - sector 1, precum si la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea cererii,reclamantul a invederat urmatoarele:

Intre Consiliul General al Municipiului B si Constructii s-a incheiat contractul de asociere nr. 226/08.08.1994, prin care s-a stabilit terminarea executarii lucrarilor de constructii si punerea in functiune a blocului D7, situat la adresa anterior mentionata.

Potrivit art. 2.2 din contractul de asociere, aportul partilor contractante privind obiectul asocierii este de 48,35% pentru si 51,65% pentru Constructii, conform caietului de sarcini.

La art. 3.4 din contract se stipuleaza ca terenul aferent blocului este concesionat pe durata existentei constructiei, iar la art. 10.4 din contract se arata ca Constructii se obliga sa achite taxa anuala de concesiune a terenului construit, in valoare de 44.353.612 lei pe an.

Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 770/1996, Constructii a transmis catre parat, in deplina proprietate si posesie, apartamentul nr. 6 din blocul mentionat.

Desi paratul a fost notificat, in mai multe randuri, sa se prezinte la sediul B ir. vederea incheierii contractului de concesiune pentru cota indiviza de teren aferenta apartamentului sau, aceasta nu s-a prezentat.

Potrivit art. 40 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, republicata, o data cu dreptul de proprietate asupra constructiilor, in situatia celor realizate in cladiri cu mai multe apartamente. proprietarul dobandeste si o cota parte din dreptul de concesiune asupra terenului aferent apartinand domeniului privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, insa neincheierea de acte juridice intre B si actualul proprietar al apartamentului in litigiu, cu privire la plata taxei de concesiune pentru terenul aferent, a creat dificultati in incasarea taxei de concesiune.

In drept,reclamantul a invocat dispozitiile art. 1077 si 1080 Cod civil, art. 20 din Legea 273/2006, art. 40 alin. 2 si art. 41 din Legea nr. 50/1991, art. 1 alin. 2 si 3 din nr.OUG 54/2006.

Prin sentinta civila nr. 6308/30.04.2009, Judecatoria Sectorului 1 Baa dmis exceptia necompetentei materiale, invocata din oficiu, si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Sectiei contencios administrativ si fiscal a Tribunalului

Pentru a pronunta aceasta hotarare, judecatoria a avut in vedere prevederile art. 1^l, art. 27^2 alin. 3 si art. 27^3 din Legea nr. 219/1998.

Dupa trimiterea dosarului, cauza a fost inregistrata pe rolul acestei instante sub nr-.

La termenul din 06.11.2009, asa cum rezulta din practicaua prezentei hotarari, instanta a invocat excepția necompetenței materiale.

Prin sentința civilă nr.3111 din 6 noiembrie 2009, Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal dispus următoarele:

A admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 B, constatând ivit conflict negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această sentință s-a apreciat de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal că în cauză nu sunt aplicabile disp.art.2(1) lit.c din Lg.554/2004 și OUG nr.54/2006 pe motiv că terenul aferent construcției este proprietate privată a statutului și nu proprietate publică a statului.

În urma sesizării pentru soluționare conflict negativ, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București -Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, instanță competentă conf.art.22(2) din cod pr.civ.

Curtea analizând conflictul va stabili pentru următoarele considerente că în cauză competența de soluționare, în primă instanță revine Judecătoriei sector 1 B, conf.art.1 cod pr.civ.

În cauză nu sunt aplicabile disp. OUG 54/2006 privind regimul contractului de concesiune de bunuri proprietate publică pentru a determina competența instanței de contencios administrativ a tribunalului, deoarece terenul aferent proprietății pârâtului este proprietate privată a statului.

Actul a cărei încheiere se solicită nu reprezintă un contract administrativ în sensul disp.art.2(1) lit.c) din Lg.554/2004 nefiind aplicabile disp.art.10(1) din Lg.554/2004.

Față de cele expuse mai sus, instanța în baza art.22(5) cod pr.civ. va stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei sector 1

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 1 B, cu sediul în B, str. - 2-4, sector 4, și Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal, cu sediul în-, sector 3, în favoarea Judecătoriei sector 3

Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi 7 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Red.

Tehnored./4 ex.

20.01.2009

Președinte:Păun Luiza Maria
Judecători:Păun Luiza Maria

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 11/2010. Curtea de Apel Bucuresti