Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 12/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.12/2008
Sedința camerei de consiliu din 07 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare conflictul negativ de competență ivit între JUDECĂTORIA DEJ și TRIBUNALUL CLUJ, pentru soluționarea litigiului dintre R, R și STATUL ROMÂN - prin PRIMĂRIA MUNICIPIULUI D, și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA D E
Soluționarea conflictului s-a realizat în camera de consiliu fără citarea părților conform dispozițiilor art. 22 alin. 5.pr.civ.
CURTEA:
asupra conflictului negativ de competență de față,
reține că prin sentința civilă nr. 2259 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale în dos. nr- s-a dispus sesizarea Curții de Apel Cluj în vederea soluționării conflictului negativ de competență constatat și ivit între instanța autoare a sesizării și Judecătoria D e j, în ceea ce privește judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții R și R împotriva pârâților: Statul Român prin Primăria municipiului D, și Parchetul de pe lângă Judecătoria D e
1. Prin sentința civilă nr. 998 din 24 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Dej în dos. nr- s-a admis excepția necompetenței materiale privind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți împotriva pârâților mai sus evidențiați și ca o consecință s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acestei cauze la Tribunalul Cluj ca instanță de contencios administrativ, arătând în motivarea acestei hotărâri că în raport de petitul principal al acțiunii, acela de anulare al umor autorizații de construire, constatându-se că aceste acte au caracter administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, s-a procedat conform art. 158 și art. 2 pct. 1 lit. c) pr.civ. la stabilirea competenței în favoarea jurisdicției de contencios administrativ a Tribunalului Cluj.
2. La rândul său, prin sentința civilă nr. 2259 din 23 noiembrie 2007, Tribunalul Cluja statuat că în această cauză competența de soluționare a cererii de chemare în judecată aparține Judecătoriei Dej pe motivul că față de obiectul cererii precizate de reclamant prin scriptul înregistrat la dosar la data de 23.11.2007 prin care reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr- și a planului de dezmembrare/parcelare, constatarea nulității absolute a sentinței civile nr-, menținerea valabilității hotărârilor comisiei județene nr. 87/1996 și nr. 20/1996 precum și a hotărârilor judecătorești pronunțate în favoarea sa și obligarea pârâților în solidar la plata daunelor cominatorii.
3. Curtea reține aplicabile dispozițiile art. 22 alin. 2 și alin. 5.pr.civ. dat fiind că incidentul privind conflictul negativ de competență s-a ivit între o judecătorie și un tribunal din circumscripția sa, sens în care reține că este competentă să soluționeze conflictul.
4. Curtea observă că deși inițial, în fața judecătoriei, reclamanții au solicitat pe cale principală constatarea nulității absolute și totale a autorizațiilor de construcție nr. 198/28.03.2001 și respectiv nr. 181/15451/07.07.2005, ulterior însă, în fața Tribunalului Cluj, printr-un memoriu separat, denumit "notă de ședință" înregistrat la data de 8 noiembrie 2007, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute și totale a titlului de proprietate nr- și a planului de dezmembrare/parcelare, constatarea nulității absolute a sentinței civile nr-, menținerea valabilității hotărârilor comisiei județene nr. 87/1996 și nr. 20/1996 precum și a hotărârilor judecătorești pronunțate în favoarea sa și obligarea pârâților în solidar la plata daunelor cominatorii.
În aceste condiții, și ținând seama că reclamanții nu au solicitat expres soluționarea cauzei de către jurisdicția specializată de contencios administrativ nici nu au invocat în drept aplicarea normelor procesuale în materia contenciosului administrativ, litigiul va fi calificat și suspus dreptului material și procesual comun, iar dat fiind obiectul acestuia competența din punct de vedere al materiei aparține instanței cu plenitudine de jurisdicție, respectiv judecătoriei.
Și este așa deoarece, pe de o parte conform art. 1 pct. 1.pr.civ. judecătoriei îi aparține competența de a soluționa și judeca, în primă instanță, toate cererile și procesele, cu excepția celor care sunt date în mod expres prin lege altor instanțe. Pentru a exclude competența materială a judecătoriei ar însemna într-o primă etapă să identificăm norma de excepție care ar conferi competența materială de a statua asupra cererii de față altei instanțe. Curtea nu a identificat în arealul normelor legale în materie procesuală o altă instanță judecătorească căreia să-i fie atrasă competența în raport de obiectul cererii de chemare în judecată așa cum a fost precizat de reclamanți și expus ceva mai înainte.
Pe de altă parte, Curtea constată că obiectul principal al litigiului este și se grefează pe prevederile Legii nr. 18/1991. Procedura instituită de această lege se referă nu numai la activitatea de emitere a titlului de proprietate, ci și la modificarea înlocuirea sau desființarea titlului de proprietate, ori de câte ori titlul nu este în deplină concordanță cu hotărârile date de comisia specială constituită potrivit acestei legi ori de instanța judecătorească, atât în privința titularilor drepturilor recunoscute, cât și în privința terților ce se pretind vătămați prin titlul de proprietate emis. În această situație, principiul simetriei reclamă competența judecătoriei nu numai cu privire la dreptul de a obține titlul de proprietate ori a stabilirii suprafeței de teren ce se cuvine după lege persoanei îndreptățite, dar și controlul de legalitate și temeinicie al titlurilor emise de comisiile județene în aplicarea legilor fondului funciar, având în vedere că prin acțiunile ori cererile de anulare ori modificare a titlurilor de proprietate se solicită de fapt a se constata tot dreptul de a obține titlul sau întinderea de teren cuvenită.
În ceea ce privește competența materială a judecătoriei dea se pronunța în primă instanță asupra cererii având ca obiect anularea titlului de proprietate emis în condițiile Legii nr. 18/1991 s-a pronunțat și fosta C Supremă de Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii prin Decizia nr. I din 30 iunie 2007, prin care s-a decis că titlul de proprietate emis în aplicarea Legii nr. 18/1991 deși este act administrativ estre supus controlului judecătoresc al judecătoriei.
De altfel, un ultim argument în acest sens, îl oferă chiar legea procesuală civilă în actuala formă. Astfel, toate litigiile în materia fondului funciar sunt de competența în primă instanță a judecătoriei, așa cum rezultă expres din dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) pr.civ. ce instituie o excepție în materia competenței de primă instanță a tribunalului.
Față de toate argumentele de fapt și de drept expuse în cele ce precedă, în temeiul art. 22.pr.civ. corelat cu prevederile art. 17 din același cod, Curtea va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, în favoarea Judecătoriei D e
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de judecată a cererii de chemare în judecată precizată și formulată de reclamanții R și R privind pe pârâții Statul Român prin Primăria municipiului D, și Parchetul de pe lângă Judecătoria D e j, în favoarea Judecătoriei D e
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 februarie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./Dact.
11 ex./8 februarie 2008
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur
