Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 12/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 12/CA
Ședința din Camera de Consiliu de la 15 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roșculeț Leocadia
Grefier: - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență apărut între Judecătoria Iași și Tribunalul Iași, privitor la plângerea formulată de reclamantul () în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean
Cauza se soluționează fără citarea părților, în condițiile art. 22 Cod procedură civilă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând cauza în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Prin sentința civilă nr. 78/06.01.2009, Judecătoria Iașia fost admisă excepția necompetenței materiale a judecătoriei, care și-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul () în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean I având ca obiect obligație de a face în favoarea Tribunalului Iași, prin raportare la dispozițiile Legii nr. 554/2004.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 30/CA din 07.04.2009, a admis excepția necompetenței materiale, și-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul (), în contradictoriu cu intimatul I, sesizând Curtea de APEL IAȘI, în temeiul art. 22 Cod procedură civilă, în vederea emiterii regulatorului de competență.
În considerentele sentinței s-a reținut că, prin plângerea înregistrată la Judecătoria Iași sub nr. 78/06.01.2009 reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului I, în calitate de autoritate publică, la efectuarea unui act administrativ, respectiv identificarea persoanelor care ocupă, fără drept, imobilul din I, str. -. - nr. 21 județul I, pentru protejarea drepturilor și a intereselor sale patrimoniale.
Instanța apreciat că reclamantul dorește să apeleze la forța coercitivă legitimă a unei hotărâri judecătorești pentru a obliga pârâtul la identificarea acelor persoane, evitând refuzul de soluționare a cererii adresate direct.
Instanța a mai reținut că reclamantul () a formulat, înainte de a se adresa instanței, o solicitare scrisă către Secția a IV-a Poliție, la care i s-a răspuns, prin adresa nr.-/S4/18.09.2008, că datele de identificare ale persoanelor care locuiesc în imobil pot fi înaintate doar la solicitarea instanței de judecată, conform Legii nr.677/2001.
Prin urmare, reclamantul se plânge de refuzul nejustificat al pârâtului I de a-i soluționa cererea.
În lumina acestor considerente și interpretând dispozițiile legale în materie de contencios administrativ în spiritul acestora, instanța considerat că acest litigiu are natura unei cauze de contencios administrativ.
Dosarul a fost reînregistrat la Tribunalul Iași sub nr-.
Prin cererea sa, reclamantul () a chemat în judecată pe pârâtul Secția 4 Poliție I, solicitând obligarea acestuia la identificarea tuturor persoanelor majore sau minore care locuiesc în imobilul situat la adresa din I, str. - -, 21, imobil aflat în proprietatea sa.
Prezentând motivele de fapt avute în vedere, reclamantul a arătat că imobilul din I, str. -. - nr.21, jud. Iaa parținut părinților săi și Frima, care l-au achiziționat în anul 1934, iar după părăsirea țării și stabilirea lor în Israel s-a știut că imobilul trecut în proprietatea Statului Român.
În baza Legii nr. 10/ 2001, reclamantul a depus notificare în vederea restituirii imobilului de către Stat, însă în procedura administrativă a Legii nr. 10/2001 s-a constatat că imobilul din I, str. -. - nr.21, nu a trecut niciodată în proprietatea statului și că în evidențele fiscale figura în continuare ca proprietar tatăl reclamantului .
Reclamantul a procedat la modificarea datelor din evidențele fiscale avându-se în vedere calitatea sa de moștenitor al lui, iar în prezent figurează ca proprietar reclamantul .
În prezent, imobilul din I, str. -. - nr.21, este ocupat fără drept de persoane necunoscute a căror evacuare o urmărește reclamantul, scop în care a solicitat sprijinul organelor de Poliție - Secția a 4-a
Prin adresa nr.-/S4/18.09.2008,instituția pârâtă a comunicat reclamantului că datele de identificare ale persoanelor ce locuiesc în imobilul proprietatea sa pot fi comunicate doar la solicitarea instanței.
Cum o cerere de chemare în judecată a persoanelor din imobilul reclamantului nu poate fi introdusă în lipsa datelor de identificare ale acestora, reclamantul a solicitat instanței ca, în baza art. 5 alin. 2 lit. e din Legea nr. 677/ 2001 și art. 480Cod civil, să admită cererea și să oblige pârâta la identificare.
Prin cererea depusă la fila 46 din dosarul judecătoriei, reclamantul a precizat că înțelege să se judece cu pârâtul I, și nu cu Poliția Mun. I - Secția a 4- Poliție, care nu are calitate procesuală pasivă.
La termenul de judecată din 31.03.2009, instanța a invocat din oficiu, excepția necompetenței materiale a tribunalului.
S-a reținut că Poliția Română este instituția specializată a statului care exercită atribuții privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private, reclamantul s-a adresat pârâtului cu o cerere prin care a solicitat ca acesta să procedeze la identificarea persoanelor ce ocupă nejustificat imobilul proprietatea lui din I,-, întrucât, pentru investirea instanței de judecată cu o cerere împotriva acestor persoane, este necesar a cunoaște și indica elemente privind identitatea lor.
Constatând că obiectul acțiunii de față îl constituie obligația de a face și reținând că aceasta nu constă în emiterea unui act administrativ, instanța a apreciat că, pentru a aparține sferei contenciosului administrativ, este obligatoriu ca operațiunea la efectuarea căreia solicită reclamantul a fi obligat pârâtul, să fie una administrativă.
Pentru ca o operațiune să fie administrativă se impune ca aceasta să aibă ca finalitate adoptarea unui act administrativ în vederea executării legii sau executării în concret a legii, efectele produse fiind de naștere, modificare sau stingere a unor raporturi juridice.
În cauza de față, scopul urmărit de reclamant ca urmare a identificării persoanelor care ocupă imobilul proprietatea sa, nu este cel al emiterii unui act administrativ, ci al aflării datelor de identificare ale acestora necesare pentru formularea unei cereri de chemare în judecată împotriva lor pentru apărarea dreptului său de proprietate.
Din dispozițiile art. 2 pct.1 lit.d Cod procedură civilă și ale art. 1 alin.1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța reține că sunt de competența tribunalului procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel, respectiv cele prin care o persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri solicită instanței anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei cauzate. Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin.1 lit.f, h și i din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este acea activitate de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție Județean I, în calitate de autoritate publică, la efectuarea unui act administrativ, respectiv identificarea persoanelor care ocupă, fără drept, imobilul din I, str. -. - nr. 21, pentru protejarea drepturilor și a intereselor sale patrimoniale.
Deoarece reclamantul dorește să apeleze la forța coercitivă legitimă a unei hotărâri judecătorești pentru a obliga pârâtul la identificarea acelor persoane, evitând refuzul de soluționare a cererii adresate direct, se apreciază că aceste se plânge de refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea.
Curtea, în temeiul art. 22 din Codul d e procedură civilă, stabilește că tribunalul este instanța competentă să soluționeze cererea reclamantului, în condițiile prevăzute de art. 31 din nr.OG 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15.06.2009.
PREȘEDINTE,
- -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
4 ex./07.07.2009
Președinte:Roșculeț LeocadiaJudecători:Roșculeț Leocadia
