Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 2/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2/CA
Ședința din camera de consiliu de la 21 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbâltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
Grefier - - -
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență născut între Judecătoria Iași și Tribunalul Iași, privind acțiunea în pretenții promovată de reclamanta " I " I în contradictoriu cu pârât " "
La apelul nominal, lipsesc părțile, care nu au fost citate, astfel precum art.22 alin.5 Cod procedură civilă stabilește.
Procedura completă.
Se dă citire referatul cauzei de către grefier, după care instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași sub nr. 22167/245/ din 11 octombrie 2006, reclamanta "T I" a solicitat obligarea pârâtei "" I la plata sumei de 3.764,29 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate și facturate în perioada ianuarie 2005 - aprilie 2006, în baza contractului nr. 665 din 1 martie 2005, precum și a sumei de 1.381,64 lei reprezentând penalități de întârziere.
Prin sentința civilă nr. 9252 din 10 septembrie 2007, judecătoria Iași și-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Iași, raportat la dispozițiile art. 51 din Legea nr. 51/2006.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 3908/CA/ din 12 decembrie 2007, și-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta " I" în favoarea Judecătoriei Iași și, constatând invit conflictul negativ de competență, a dispus trimiterea dosarului Curții de Apel Iași, în vederea emiterii regulatorului de competență, în opinia majoritară apreciindu-se că art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006 se referă doar la litigiile privind serviciile de utilități publice de interes general, ce constituie în fapt obiectul principal de reglementare al actului normativ menționat și că litigiile privind prestarea unor servicii către beneficiarii persoane fizice sau juridice de drept privat nu se circumscriu dispozițiilor art. 1 alin. 2 și 3 din Legea nr. 51/2006, ci reprezintă litigii civile, în sensul larg al prevederilor alin. 4 al art. 51 din actul normativ citat, interpretare ce a fost îmbrățișată de participanții la întâlnirea organizată de Consiliul Superior al Magistraturii cu președinții secțiilor de contencios administrativ, organizată în aul 2007, un punct de vedere asemănător exprimând și președintele Secției de contencios administrativ și fiscal al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Curtea, sesizată în condițiile art. 21 Cod procedură civilă, constată că litigiul dedus judecății s-a născut din pretinsa neîndeplinire a obligațiilor asumate de părți prin contractul de furnizare a energiei termice pentru încălzire din sisteme de alimentare centralizată către agenți economici și instituții publice, la prețuri reglementate.
Contractul încheiat de "T I" și "" I este supus în prezent regimului juridic instituit prin Legea nr. 51/2006, care stabilește cadrul juridic și instituțional unitar, obiectivele, componentele, atribuțiile și instrumentele specifice necesare înființării, organizării, gestionării, finanțării, exploatării, monitorizării și controlului funcționării serviciilor comunitare de utilități publice, printre care alin. 2 al art. 1 din actul normativ menționat enumeră și producția, transportul, distribuția și furnizarea energiei termice în sistem centralizat.
În cadrul contractului intervenit între părțile în litigiu, reclamanta "" are calitatea de operator, chemat să asigure administrarea și exploatarea sistemului de utilități publice menționat la art. 1 alin. 2 lit. d din Legea nr. 51/2006, iar pârâta "" I calitatea de utilizator al serviciului public de furnizare a energiei termice în sistem centralizat.
Pe lângă regulile referitoarea la înființarea, organizarea și exploatarea serviciului comunitar de utilități publice, legiuitorul instituit și norme de procedură, la alin. 3 al art. 51 din citata lege stabilindu-se că "soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea și executarea contractelor reglementate prin acest act normativ este de competența instanțelor de contencios administrativ".
Legiuitorul nu numai că s-a referit în mod expres la soluționarea litigiilor legate de încheierea și executarea contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de utilități publice, printre care se numără și serviciul de furnizare a energiei termice în sistem centralizat, dar ținut să precizeze că regula potrivit căreia litigiile se soluționează de instanța de contencios administrativ se aplică și în cazul litigiilor izvorâte din "neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate".
Această categorie de litigii privește atât raporturile dintre autoritățile publice locale și operatorii care asigură administrarea și exploatarea unui sistem de utilități publice, cât și raporturile dintre operatori și utilizatori, legiuitorul nefăcând nici o deosebire în ceea ce privește statutul juridic al persoanelor implicate ori natura operațiunilor angajate, contractul de furnizare a energiei termice în sistem centralizat fiind supus în mod necontestat regulilor consacrate prin art. 42 și următoarele din Legea nr. 51/2006.
Chiar dacă, aparent, există o contradicție între statutul de comerciant al operatorului serviciului public și natura administrativă a serviciului de utilități publice pe care acesta îl administrează și îl exploatează, acest fapt nu împiedică pe legiuitor să stabilească ca litigiile să fie soluționate de alte instanțe decât cele care judecă în mod obișnuit litigiile născute din actele de comerț, instanțele neputând cenzura voința legiuitorului și stabili reguli de procedură, conform viziunii lor asupra domeniului de reglementare vizat.
Întrucât doar legiuitorul poate schimba regulile instituite în mod explicit, opiniile sau discuțiile angajate chiar și într-un cadru instituțional, precum sunt întâlnirile profesionale organizate sub egida consiliului superior al magistraturii, nu sunt generatoare de drept și nu pot modifica regulile stabilite într-un cadru legal, de către o altă putere a statului de drept, în limita competențelor acordate prin Constituție, indiferent de funcția sau de probitatea profesională a participanților la acest gen de întruniri, legea trebuind să prevaleze în orice împrejurare.
Ca atare, atâta timp cât art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006 va prevedea litigiile patrimoniale și nepatrimoniale referitoare la încheierea și executarea contractelor privind serviciile comunitare de utilități publice, inclusiv litigiile izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, independent de statutul juridic al părților implicate, se soluționează conform regulilor stabilite prin acest act normativ, nu există temei legal care să permită instanțelor de contencios administrativ să se dezinvestească de soluționarea acestor litigii.
Pe cale de consecință, având în vedere caracterul special, derogatoriu de la dreptul comun, a normelor de procedură instituite de Legea nr. 51/2006, Curtea, în temeiul art. 22 Cod procedură civilă, stabilește că tribunalul ca primă instanță în materia contenciosului administrativ, este competent să soluționeze litigiul născut între furnizorul serviciului public de furnizare a energiei termice din sistem centralizat și consumatorul final, litigiu născut din neplata prețului prestației.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Stabilește competența de soluționare a acțiunii în pretenții, formulată de reclamanta "" I având sediul în I, Calea nr. 25, în contradictoriu cu pârâta "" având sediul în I,-, bloc 828, scara, parter, în favoarea Tribunalului Iași, Secția de contencios administrativ.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex.
25.01.2008
Președinte:Tăbâltoc Dan MirceaJudecători:Tăbâltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia
