Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 30/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 30/
Ședința publică din 21 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbăltoc
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 1942/ din 20 septembrie 2007 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură, întâmpinările formulate de intimații Penitenciarul Iași și Ministerul Justiției.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursurilor de față.
Prin sentința civilă nr.1942 din 20.09.2007, Tribunalul Iași respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Economiei și Finanțelor, a admis acțiunea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Iași, pe care i-a obligat să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând prima de concediu, calculată conform Legii nr. 293/2004, pentru anii 2004, 2005 și 2006, actualizată în raport cu rata inflației, respingându-se ca inadmisibile cererile de chemare în garanție formulate de Penitenciarul Iași pentru Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Economiei și Finanțelor, și de Administrația Națională a Penitenciarelor pentru Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul are calitatea de funcționar public, aflându-se în raporturi de serviciu cu Penitenciarul Iași și că, potrivit art. 34 lit. f din Legea nr. 293/2004, acesta are dreptul la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, drept ce a fost suspendat, prin Legea nr. 507/2003 și Legea nr. 511/2004, până la 31 decembrie 2006, dată după care Legea nr. 468/2006 nu a mai prevăzut menținerea măsurii suspendării, fapt pentru care s-a apreciat, prin raportare la dispozițiile art. 64 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, că, la expirarea duratei de suspendare, dispoziția afectată reintră de drept în vigoare.
Față de această situație, prima instanță a apreciat că acțiunea reclamantului este întemeiată, respingându-se cererile de chemare în garanție pe motiv că cei care le-au formulat aveau calitatea de pârâți.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității lor procesuale pasive, ignorându-se că între reclamant, funcționar public aflat în raporturi de serviciu cu Penitenciarul Iași, și organele centrale ale administrației de stat chemate în judecată nu există nici un raport juridic născut din neplata drepturilor salariale și că în mod nejustificat s-a recunoscut dreptul la prima de concediu pe perioada în care acesta a fost suspendat prin lege.
Intimatul -, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursurilor promovate de pârâte, pe motiv că în mod justificat s-a dat eficiență și finalitate unui drept recunoscut prin lege și că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de plată a drepturilor bănești cuvenite.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că cererile pârâților sunt întemeiate, sens în care reține următoarele:
Este necontestat faptul că reclamantul are statut de funcționar public, că regimul său juridic este consacrat prin Legea nr. 293/2004, că dreptul recunoscut acestuia prin art. 34 lit. f din Legea nr. 293/2004 nu a fost acordat, în perioada 2004-2006, motivat de faptul suspendării lui prin legile de aprobare a bugetului de stat și că el se află în raporturi de serviciu cu Penitenciarul Iași, parte componentă a Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Este de asemenea necontestat faptul că pârâtul-recurent nu a fost implicat în operațiunile de stabilire a drepturilor salariale cuvenite funcționarilor publici din sistemul penitenciar și nici în cele de plată a acestor drepturi, acestea realizându-se la nivelul Administrației Naționale a Penitenciarelor și a unităților din sistem, prima având statut de ordonator secundar de credite.
Ca atare, realizarea drepturilor și executarea obligațiilor consacrate prin Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor nu poate privi alte persoane decât cele ce sunt părți în raportul de serviciu, neinteresând, pentru cauza dedusă judecății, raporturile dintre structurile sistemului penitenciar și forul tutelar, în speță Ministerul Justiției, în condițiile în care între structurile respective și alte organe centrale ale administrației de stat, precum este cazul Ministerului Economiei și Finanțelor, nu există vreun raport obligațional legal sau convențional, de nici un fel.
Inexistența raporturilor legale sau convenționale între funcționarul public reclamant și organele centrale ale administrației de stat, născută din faptul neachitării dreptului salarial pretins, face ca recurentul să nu aibă legitimarea procesuală necesară pentru a sta în proces cu funcționarul public, el fiind abilitat să-și valorifice dreptul doar în raport cu instituția publică în cadrul căreia își desfășoară activitatea și căreia îi revine obligația de a calcula și plăti sumele cuvenite cu titlu de drepturi salariale.
Faptul că instituția publică cu care reclamantul se află în raporturi de serviciu nu dispune, pentru moment, nu justifică extinderea sferei participanților la contenciosul administrativ de față și la alte autorități publice, doar pentru că ele au atribuțiuni în legătură cu întocmirea proiectului și executarea bugetului de stat, în plan sectorial, derularea acestora, potrivit Legii nr.500/2002, excluzând participarea directă sau indirectă, a personalului salariat în acte ce țin de competențele exclusive ale puterii executive și a puterii legislative.
Ca atare, constatând că s-a făcut o greșită aplicare a legii, instituindu-se un sistem obligațional și dându-se eficiență unui raport lipsit de orice suport legal, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul pârâtului, în sensul că, modificându-se în pare hotărârea recurată, va respinge acțiunea intentată de reclamant pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind promovată unor persoane ce nu au calitate procesuală pasivă în raportul născut din neplata unor drepturi salariale, neinteresând modul în care părțile în raportul de serviciu vor acționa, în cadrul prescris de Legea nr. 500/2002, pentru a asigura executarea hotărârii prin care s-a recunoscut dreptul reclamantului la prima de concediu, în considerarea celor statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile de admitere a recursurilor în interesul legii promovate de procurorul general.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul introdus de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.1924/CA din 20.09.2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte.
În fond, respinge acțiunea introdusă de reclamantul - în contradictor cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
-
22.II.2008.-
2 ex.-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Dan Mircea Tăbăltoc, Iustinian
