Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 2/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 2/F-CC
Ședința Camerei de Consiliu din 07 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, sesizarea Tribunalului Argeș privind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Argeș - Secția Civilă - complet specializat contencios administrativ și fiscal și Judecătoria Pitești, în ceea ce privește competența materială de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul -., domiciliat în comuna, județul A, în contradictoriu cu pârâta COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR, prin Consiliul Local al com., cu sediul în comuna, județul
La apelul nominal, făcut în ședința Camerei de Consiliu, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea reține cauza pentru pronunțarea regulatorului de competență.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată:
Prin cererea nr- înregistrată la Judecătoria Rm. Pitești - Secția Civilă, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta Comisia Locală pentru Aplicarea Legii Fondului Funciar solicitând obligarea acesteia să procedeze la punerea în posesie a reclamantului asupra terenului arabil în suprafață de 1 ha, dobândit conform Hotararii Comisiei Județene de Fond Funciar nr. 36/13.06.2006; obligarea pârâtei,prin autoritatea deliberativa Consiliul Local al com., să procedeze la trecerea unei suprafețe de 1 ha din izlazul comunei, T 18, P 471, ce aparține domeniului public al comunei, în rezerva aflată la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar, în vederea punerii în posesie a reclamantului asupra respectivului teren; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
C de-al doilea capăt de cerere a fost disjuns, fiind format pe rolul aceleiași instanțe dosarul nr- în care, prin sentința nr. 5687/08.10.2008, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei la Tribunalul Argeș.
În motivarea sentinței, s-a reținut că, prin capătul respectiv de cerere, se atacă o hotărâre a Consiliului Local prin care s-a refuzat trecerea unei suprafețe de teren din domeniul public al comunei în cel privat al acesteia. Concluzia aceasta rezultă și din adresa nr. 3437/12.08.2008 prin care Primăria com. a arătat că amplasamentul terenului solicitat de reclamant nu se află la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar, ci se află în domeniul public al comunei ( comunal), fiind administrat de Consiliul Local prin Hotărârea nr. 15/1999.
Astfel, Judecătoria a reținut incidența în cauză a dispoz. art. 8 alin. 1 și alin. 11și art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Totodată, a fost reținută incidența art. 23 alin. 1 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 privind autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Argeș - Secția Civilă - Complet specializat pentru contencios administrativ și fiscal la data de 25.10.2008.
Prin sentința nr. 652/CA/12.12.2008, Tribunalul și-a declinat competența materială în favoarea Judecătoriei Pitești, sesizând Curtea de APEL PITEȘTI cu pronunțarea regulatorului de competență pentru soluționarea conflictului negativ ivit între cele două instanțe.
În motivarea sentinței, Tribunalul a reținut că reclamantul și-a precizat în mod verbal acțiunea în sensul că nu urmărește a se judeca în contradictoriu cu Consiliul Local, ci cu Comisia Locală de Fond Funciar pentru punerea sa în posesie cu terenul de 1 ha potrivit validării Comisiei Județene. Astfel, cererea reclamantului se înscrie în dispoz. art. 64 alin. 1 din Legea nr. 18/1999/R care stabilesc că, în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate sau punerea în posesie, litigiul este de competența judecătoriei în raza teritorială a căreia este situat terenul. Chiar dacă reclamantul solicită punerea în posesie pe o suprafață de teren ce face parte din domeniul public, fiind comunal, Judecătoria este cea care are competența de a stabili pe ce suprafață de teren și pe ce amplasament trebuie pus în posesie acesta.
Curtea de APEL PITEȘTIa fost sesizată la data de 30.12.2008 pentru a pronunța regulatorul de competență.
Curtea constată că, într-adevăr, scopul reclamantului este acela de a fi pus în posesie asupra unei suprafețe de teren de 1 ha aflată pe un anumit amplasament, și anume pe domeniul public al comunei. În acest sens a formulat cerere prin care a solicitat obligarea Consiliului Local să treacă suprafața respectiva de teren din domeniul public în cel privat al comunei și să o pună la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar.
Potrivit art. 2, art. 3 alin. 4 și art. 4 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, unitățile administrativ-teritoriale exercită posesia, folosința și dispoziția asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public, în limitele și în condițiile legii. Domeniul public al comunelor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexa la Lege și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean. Domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată.
Pretențiile reclamantului de trecere a unui teren din domeniul public al comunei în cel privat sunt pretenții ce exced reglementărilor legale privind fondul funciar, indiferent că scopul final al unor astfel de pretenții este cel al atragerii terenului respectiv în domeniul privat spre reconstituirea dreptului de proprietate funciară și spre punerea reclamantului în posesie.
Deciziile privind administrarea domeniului public al comunei revin autorităților administrației publice locale, potrivit art. 10, art. 21 alin. 1, art. 23 alin. 2, art. 36 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 și dispozițiilor sus expuse din Legea nr. 213/1998, fiind decizii distincte de cele luate în aplicarea legilor fondului funciar de către Comisiile constituite strict în acest scop.
Competența materială se determină în raport de obiectul acțiunii deduse judecății, cu prioritate față de examinarea calității procesuale corecte a părților. În speță, reclamantul solicită obligarea unei autorități publice să aibă o prestație - să treacă un teren din domeniul public în cel privat al comunei - care este de natură să îi satisfacă un drept al său: dreptul de proprietate, reconstituit potrivit legilor fondului funciar, cu toate prerogativele sale. O astfel de pretenție se înscrie în dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și, potrivit art. 10 alin. 1 din respectiva lege și art. 2 pct. 1 lit. d) proc.civ. este de competența Tribunalului - specializarea contencios administrativ.
Litigiile de fond funciar sunt litigii de contencios special, toate pretențiile care nu se încadrează în dispozițiile legilor de fond funciar fiind soluționate potrivit normelor care le guvernează. Un litigiu ca cele din urmă este cel din speță, care nu se încadrează în dispozițiile legilor de fond funciar.
Împrejurarea că reclamantul a declarat verbal Tribunalului că urmărește obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar să îl pună în posesie nu este de natură să schimbe întru ceva pretențiile exprimate prin cererea de chemare în judecată. O astfel de precizare nu are valoare de modificare a cererii de chemare în judecată, nefiind făcută în condițiile art. 132.proc.civ. prin cerere scrisă care să poată fi comunicată și părții pârâte. Pe de altă parte, de vreme ce pe rolul Judecătoriei Pitești există dosarul nr- ce are ca obiect tocmai obligarea Comisiei Locale să îl pună în posesie pe reclamant, precizarea cererii din dosarul de față - disjunsă din dosarul nr- - ca având același obiect cu cererea din dosarul respectiv, ar duce la concluzia că reclamantul a introdus o acțiune cu două capete de cerere similare. Or, din motivarea cererii de chemare în judecată rezultă că reclamantul este nemulțumit de faptul că terenul său a fost trecut în domeniul public al comunei. Astfel, reclamantul a arătat că, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 167/1997, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, după validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, terenul trebuia să din domeniul public al comunei, în rezerva aflată la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar.
Pentru cele expuse, Curtea apreciază că cererea reclamantului privind trecerea terenului din domeniul public în cel privat al comunei este de competența Tribunalului Argeș - complet contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN ELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 22.proc.civ. stabilește competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul -., domiciliat în comuna, județul A, în contradictoriu cu pârâta COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR, prin Consiliul Local al com., cu sediul în comuna, județul, în favoarea Tribunalul Argeș - Complet specializat pentru contencios administrativ.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
,
Grefier,
Red. /4ex.
14.01.2007
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță
