Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 2/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 18.12.2009
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2
Camera de Consiliu din 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență intervenit între Judecătoria Reșița și Tribunalul C-S cu privire la acțiunea formulată de - SRL Reșița în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, având ca obiect conflict de competență
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită. Dată fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra conflictului negativ de competență intervenit, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria Reșița, sub nr-, contestatoarea - SRL Reșița, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei privind măsurile asiguratorii nr. 2386/17.07. 2009, cât și a oricăror acte de executare subsecvente, reprezentând popriri asiguratorii sau sechestru asigurator asupra bunurilor; de asemenea, a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Judecătoria Reșița, prin sentința civilă nr. 2650/29.09.2009, a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C-
Pentru a se pronunța astfel, s-au avut în vedere prevederile art. 2 alin.1 lit. b și art. 158, art. 159 al. 2 Cod procedură civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr-, la data de 19.10.2009.
Prin sentința civilă nr.1224/28.10.2009, Tribunalul C-S a admis excepția de necompetența materială, a declinat competența soluționării contestației la executare în favoarea Judecătoriei Reșița, a constatat conflictul negativ de competență născut între Judecătoria Reșița și Tribunalul C-S și a dispus trimiterea dosarului la Curtea de Apel Timișoara, pentru soluționarea conflictului de competență.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Decizia nr. 2386/ 17.07.2009, apreciind că exista pericolul ca debitoarea contestatoare să se sustragă de la urmărire, să se ascundă ori să-și risipească patrimoniul, intimata a dispus ca măsuri asiguratorii sechestrul asigurator și poprirea asiguratoare, măsuri dispuse asupra veniturilor precum și asupra bunurilor mobile și imobile ale acesteia.
Prin acțiunea sa, contestatoarea a susținut că Decizia de impunere nr.476/17.07.2009, precum și Raportul de inspecție fiscală, în temeiul căruia s-au dispus măsurile asiguratorii în discuție, au fost contestate pe calea recursului administrativ, fără să fie soluționată contestația, în cadrul acestei proceduri administrative.
În ce privește măsurile asiguratorii în discuție, contestatoarea a susținut că acestea nu se impun a fi luate întrucât a achitat toate obligațiile datorate bugetului de stat.
În același timp, contestatoarea debitoare a solicitat și anularea oricăror acte de executare subsecvente măsurilor asiguratorii.
Or, potrivit art. 129 pct. 6 Cod procedură fiscală, măsurile asiguratorii dispuse potrivit alin.2, respectiv de organele fiscale competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.
Totodată, pct.11 al articolului 129 Cod procedură fiscală, stipulează că împotriva actelor prin care dispun și se duc la îndeplinire măsurile asiguratorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172 Cod procedură fiscală.
În reglementarea competenței și modului de soluționare a contestației, în cuprinsul al.4 al articolului 172 Cod procedură fiscală se prevede "contestația se introduce la instanța judecătorească competentă ".
În lipsa unor prevederi exprese referitoare la instanța judecătorească competentă, devin aplicabile, în această privință, dispozițiile art. 2 al.3 din Codul d e procedură fiscală, în care se precizează că "unde prezentul cod nu dispune se aplică dispozițiile Codului d e procedură civilă".
Cum contestatoarea debitoare a solicitat și anularea actelor de executare silită, privind urmărirea veniturilor precum și a bunurilor mobile și imobile consideră că se află în prezența unei contestații la executare propriu-zisă, conform art. 399 Cod procedură civilă.
La rândul ei, contestația la executare propriu-zisă poate privi și faptul că debitorul și-a recunoscut de bună voie obligația înscrisă în titlul executoriu, aspect invocat de către contestatoarea debitoare.
Cauza a fost înregistrată astfel pe rolul Curții de Apel Timișoara, Secția de Contencios Administrativ, sub același număr, la data de18.12.2009.
Deliberând asupra conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Reșița și Tribunalul C-S, Curtea apreciază că îi revine Judecătoriei Reșița competența de soluționare a cauzei.
Contestatoarea a formulat o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 172-173 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, dispoziții care prevăd competența de drept comun în materie de executare silită, competență care revine potrivit dispozițiilor art. art. 400 alin 1 Cod procedură civilă instanței de executare.
Potrivit dispozițiilor art. 373 alin 2, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Cum în materie fiscală nu există nicio altă dispoziție care să confere instanțelor de contencios administrativ competența de soluționare a contestațiilor la executare propriu-zise, și cum în cauză sunt atacate actele de instituire a unor măsuri asigurătorii luate în scopul executării silite ulterioare, iar nu actele fiscale de impunere care ar fi putut atrage competența instanțelor de contencios administrativ în baza art.218 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, Curtea constată că acțiunea contestatoarei cade sub incidența normelor de drept comun în materie de executare.
Constatând prin urmare că Judecătoria Reșița este competentă să soluționeze cauza, Curtea, soluționând conflictul negativ cu care a fost învestită, urmează a stabili competența în favoarea instanței menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a contestației la executare formulată de - SRL Reșița în contradictoriu cu pârâta DGFP C-S, în favoarea Judecătoriei Reșița.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședința publică azi, 28.01.2010
PREȘEDINTE GREFIER
- - - - -
Se comunică:
Reclamanta - - SRL - Reșița,-
Pârâta - DGFP C-S - Reșița, valea nr. 2
Red. /08.02.2010
Tehnored LM/08.02.2010
4 expl/SM/emis 2 comunicări
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu
