Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 22/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 22
Ședința din Camera de Consiliu de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
Grefier - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI, având ca obiect conflict de competență.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra incidentului procedural ivit, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5221 din 9 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria Tg-J a fost declinată în favoarea Tribunalului Gorj, Secția Contencios Administrativ și Fiscal competența soluționării acțiunii civile formulate de reclamantul, împotriva pârâtului Primarul Orașului.
Pentru a pronunța această sentință a reținut și motivat că reclamantul a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului Primarul Orașului să-i atribuie o locuință din fondul locativ proprietate a orașului, procedură care este reglementată în mod expres de nr.HG 1275/2000 care reprezintă normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 114/1996.
A reținut că potrivit dispozițiilor art.21 din nr.HG 1275/2000, în vederea soluționării cererilor privind repartizarea unei locuințe sociale, autoritățile administrației publice locale vor stabili măsurile necesare pentru luarea în evidență și pentru analiza solicitărilor primite, în acest scop, prin hotărâri ale consiliilor locale constituindu-se comisii de analizare a acestor solicitări de locuințe sociale care vor analiza până la data de 1 noiembrie a anului în curs cererile și care vor prezenta spre aprobare consiliilor locale lista cuprinzând solicitanții îndreptățiți să primească în anul următor o locuință socială. De asemenea că, în alin.3 al aceluiași articol se stipulează că împotriva hotărârilor consiliilor locale cu privire la listele de acordare a locuințelor sociale se pot formula contestații la instanța de contencios administrativ competentă, apreciindu-se că cererea promovată în cauza de față vizează refuzul autorității administrative de a se pronunța asupra cererii de acordare a unei locuințe sociale. Că, împotriva acestui refuz persoana vătămată se poate adresa instanței de contencios administrativ, în conformitate cu dispozițiile legii nr. 554/2004, dispozițiile legii permițând ca ersoana p. vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și eventual, reparații pentru daune morale. În același sens,potrivit legii speciale, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. În consecință, instanța a declinat competența în favoarea Tribunalului Gorj, Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr- dispunându-se citarea părților, în ședința publică din 28.09.2009, din oficiu, punându-se în discuția părților excepția necompetenței materiale în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, de temeiul legal invocat și de dispozițiile nr.HG 1275/2000.
Prin sentinta nr. 1902 din 28 septembrie 2009, Tribunalul Gorj - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a constatat competența materială de soluționare acțiunii formulate de reclamantul împotriva pârâtului Primarul orașului, în favoarea Judecătoriei Tg-
A declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Tg-J și, ca urmare constatarii conflictului negativ de competență, a inaintat cauza Curții de APEL CRAIOVA, secția Contencios Administrativ și Fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență, prin pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut că esențial în soluționarea excepției invocate este analizarea obiectului cererii prin prisma interesului imediat pe care reclamantul îl urmărește a-i fi rezolvat, ce are ca scop, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Orașului obligarea acestuia să-i atribuie o locuință socială din fondul locativ, proprietate a orașului, procedură care este reglementată în mod expres de nr.HG 1275/2000 care reprezintă normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 114/1996. Astfel, tribunalul reține că reclamantul a susținut în esență în petitul și considerentele acțiunii adresate instanței de drept comun că, la data de 25.01.1999 avea calitatea de chiriaș al unui apartament situat în oraș, conform contractului de închiriere nr.14/1999 și că proprietarul, respectiv SC SA a încheiat un al doilea contract de închiriere pentru același spațiu locativ în favoarea unui terț. Că, acest spațiu ulterior îi este înstrăinat reclamantului prin contractul de vânzare-cumpărare nr.7480/1999, ambele contracte ce i-au fost încheiate, de închiriere și respectiv vânzare fiind constatate nule absolut prin sentința civilă nr.10763/2002 a Judecătoriei Tg-J, iar Consiliul Local fiind obligat să transfere în patrimoniul terțului dreptul de proprietate asupra acestui apartament, conform sentinței civile nr.2383/27.03.2008, reclamantul rămânând practic fără nici o locuință.
Cererea de față reprezintă așadar o acțiune tipică de drept comun, în obligație de a face, prin care reclamantul solicită în conformitate cu normele metodologice de aplicare a nr.114/1996, statuate prin nr.HG 1275/2000 să îi fie repartizată o locuință socială, motivat de inexistența propriei culpe în desființarea contractelor ce îi fuseseră încheiate, în inexistența altui spațiu locativ și a unei situații familiale deosebite, cererea fiind întemeiată în drept pe dispozițiile legii speciale, în speță nr.114/1996, nicidecum pe prevederile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ. Modalitatea clară și lipsită de echivoc de redactare a cererii de chemare în judecată evidențiază intenția și scopul imediat urmărit de către reclamant care reclamă un interes legitim privind atribuirea efectivă a unei locuințe sociale, nicidecum de vătămare a unui drept derivat din tăcerea autorităților administrației locale sesizate cu o cerere în acest sens sau din modul nefavorabil de soluționare a acesteia.
Într-adevăr, împotriva acestui refuz persoana vătămată se poate adresa instanței de contencios administrativ în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004, prevederile legii speciale permițând ca ersoana p. vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), să poată sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și eventual, reparații pentru daune morale. În același sens,potrivit legii speciale, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Ori în speță, cererea așa cum a fost formulată nu reclamă încălcarea unui drept sau interes legitim în sensul celor enunțate, ci crearea unui drept prin instituirea unei obligații în sarcina pârâtului, prin intermediul acțiunii de drept comun, în obligație de a face, incidente fiind nu doar normele metodologice de aplicare a nr.114/1996 ci și art.1073 și următoarele cod civil. De altfel, prevederile nr.HG 1275/2000 statuează în mod expres asupra procedurii de atribuire a locuințelor sociale, prin formularea cererii de repartizare pe care, în speță, reclamantul a depus-o și prin soluționarea acestor cereri de către comisiile constituite în acest sens care întocmesc listele cu solicitanții îndreptățiți și pe care le înaintează spre aprobare consiliilor locale, care la rândul lor, emit hotărâri referitoare la listele de acordare a acestor spații locative cu destinație specială. Art.21 al.3 din actul normativ enunțat statuează într-adevăr asupra instanței competente să soluționeze contestațiile îndreptate împotriva acestor hotărâri, dar această competență materială derivată din legea specială nu atrage de plano o competență materială absolută și generală a instanței de contencios administrativ de a da o dezlegare tuturor situațiilor și raporturilor juridice ce se din aplicarea Legii nr.114/1996. Ori, din actele și lucrările consemnate în dosarul nr- al Judecătoriei Tg-J nu rezultă că în ceea ce îl privește pe reclamant s-a finalizat procedura menționată, prin emiterea unei hotărâri care să fie urmată de promovarea unei contestații și care să atragă în consecință competența instanței de contencios administrativ.
Mai mult, din apărările formulate de pârât prin întâmpinarea depusă la dosar, filele 30-31 rezultă că nu există spații locative disponibile din fondul locativ de stat, pe de altă parte că reclamantul trebuie să facă dovada îndeplinirii condițiilor legale, criteriile în baza cărora se va stabili modul de soluționare a cererilor primite și ordinea de prioritate a rezolvării lor fiind prevăzute de nr.HG446/1997, cererea acestuia, așadar, nefiind până în prezent soluționată, prin emiterea unei hotărâri. În absența actului administrativ menționat, nu poate fi recalificat în consecință obiectul cererii de chemare în judecată din obligație de a face în refuz al autorității administrative de a se pronunța asupra cererii de acordare a unei locuințe sociale, schimbarea obiectului cererii, de altfel, nefiind permisă în raport de art.129 al.6 cod procedură civilă ce statuează asupra principiului disponibilității și implicit asupra respectării limitelor investirii.
Asupra conflictului negativ de competenta, Curtea urmeaza sa retina urmatoarele:
Din datele spetei rezulta cu claritate ca litigiul, prin obiectul sau, vizeaza obligarea paratului Primarul orasului la repartizarea unei locuinte sociale din fondul locativ al orasului.
Aceasta rezulta din preambulul cererii de chemare in judecata, in care solicitarea reclamantului este si lipsita de echivoc - "obligarea paratului Primarul orasului sa-mi repartizeze o garsoniera din fondul proprietatea sa", din intreaga motivare a cererii, temeiul juridic indicat de reclamant fiind dispozitiile Legii nr. 114/1996.
Prin urmare, suntem in prezenta unei actiuni de drept comun, in obligatie de a face, prin care se solicita de catre reclamant repartizarea unei locuinte sociale, intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 114/1996.
Este real ca HG nr. 1275/2000 -Normele de aplicare a Legii nr. 114/1996, care reglementeaza procedura de atribuire a locuintelor sociale, prevede in art. 21 alin.3 competenta instantei de contencios administrativ, insa doar in ceea ce priveste contestatia impotriva hotararii consiliului local referitoare la listele de acordare a spatiilor locative cu destinatie speciala.
In cauza nu s-a dovedit insa ca a fost parcursa procedura prevazuta de actul normativ mentionat, in sensul solutionarii cererii reclamantului de catre comisia constituita in acest sens, care intocmeste listele cu solicitantii indreptatiti si pe care le inainteaza apoi spre aprobare consiliului local care, la randul sau, emite o hotarare referitoare la aceste liste.
Pe de alta parte, dispozitiile Legii nr. 554/2004 prevad posibilitatea ersoanei p. vătămate într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), să poată sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și eventual, reparații pentru daune morale. În același sens,potrivit legii speciale, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
In speta nu se poate retine insa existenta unui refuz al autoritatii administrative in solutionarea cererii reclamantului, care nu reclama incalcarea unui drept sau interes legitim in celor enuntate.
In consecinta, in temeiul art. 22 alin. 5.civ.Cod Penal, Curtea urmeaza a stabili competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Tg. J si va dispune inaintarea dosarului acestei din urma instante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare cauzei avand ca obiect cererea formulata de reclamantul impotriva paratului Primarul orasului în favoarea Judecătoriei Tg-
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Octombrie 2009.
PRESEDINTE,
- -
Grefier,
- -
Red. Jud.-
Ex.4/06.11.2009
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi
