Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 24/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 24/CC DOSAR NR-
Ședința Camerei de Consiliu din 18 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - -judecător
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Brașov și Tribunalul Brașov.
Procedura îndeplinită fără citarea părților.
CURTEA:
Constată că prin cererea înregistrată la Judecătoria Brașov sub nr-, reclamanta-creditoare - de Gospodărie SRL, cu sediul în,-, jud.B, în contradictoriu cu pârâtul, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pe pârât la plata sumelor: 521,46 lei reprezentând debite rezultate din derularea contractelor de prestări de servicii apă - canalizare, salubritate - nr.40/01.03.2005, 49,15 lei reprezentând majorări de întârziere, și 33,90 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în total suma de 609,91 lei.
Judecătoria Brașov prin sentința nr. 8391 /09 octombrie 2007 declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
În motivarea hotărârii prin care s-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Brașov, invocată din oficiu, se arată că față de prevederile art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006 a lor Comunitare de Utilități Publice soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și cele izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate / prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ.
Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 77/CA/25 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr- a declinat competența de soluționare a acțiunii în pretenții în favoarea Judecătoriei Brașov.
Tribunalul a arătat că litigiul are un caracter comercial sub incidența Legii 51/2006 intră doar serviciile de utilități publice care deservesc comunitatea fiind activități de utilitate publică sau de interes public cum ar fi: iluminatul străzilor, a piețelor, salubrizarea străzilor, canalizarea localităților, epurarea apelor, transportul public.
Furnizarea unor astfel de servicii către diferite persoane fizice ori juridice nu se circumscrie dispozițiilor art. 1 alin. 2 și 3 din Legea 51/2006 deoarece nu ne aflăm în prezenta unei utilități ori a unui interes public general în scopul satisfacerii cerințelor comunității.
Numai autoritățile administrației publice sunt îndreptățite să încheie contracte de prestări servicii de utilități publice și având în vedere că aceste contracte se încheie de regulă în baza unor achiziții publice legiuitorul a înteles să stabilească pentru acestea competența în primă instanță de soluționare în favoarea instanțelor de contencios administrativ. Celelalte litigii care vizează furnizarea unor servicii către beneficiari se circumscriu litigiilor civile în sens larg și sunt de competența instanței de drept comun.
Prin aceeași sentință Tribunalul Brașov a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul Curții de APEL BRAȘOV în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Curtea de APEL BRAȘOV, constată că este legal învestită și este competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze conflictul de competență născut între Judecătoria Brașov și Tribunalul Brașov raportat la prevederile art. 22 alin.2 Cod procedură civilă.
Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe Curtea de APEL BRAȘOV reține următoarele:
Reclamanta -creditoare - de Gospodărie SRL, în contradictoriu cu pârâtul, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pe pârât la plata sumelor: 521,46 lei reprezentând debite rezultate din derularea contractelor de prestări de servicii apă - canalizare, salubritate - nr.40/01.03.2005, 49,15 lei reprezentând majorări de întârziere, și 33,90 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în total suma de 609,91 lei.
Conform art. 1 din Legea 51/2006 această lege stabilește cadrul juridic și instituțional unitar obiectivele, competențele, atribuțiile și instrumentele specifice necesare înființării, organizării, gestionării, finanțării, exploatării, monitorizării și controlului funcționării serviciilor comunitare de utilități publice.
Art. 8 stabilește că autoritățile administrației publice locale au competență exclusivă în tot ceea ce privește îndeplinirea atribuțiilor menționate mai sus.
Raporturile juridice dintre autoritățile administrației publice locale și utilizator stabilite pe baza prevederilor prezentei legi sunt raporturi juridice de natură administrativă supuse normelor juridice de drept public. La fel raporturile juridice dintre autoritățile administrației publice locale și operatori pot fi norme juridice de drept public sau privat după caz ( a se vedea art. 9 din legea menționată).
Art. 36 alin. 1 din Legea 51/2006 precizează în mod expres că raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat.
În speță, se pune problema analizării îndeplinirii obligațiilor contractuale de către utilizatorul serviciului de salubritate pârâtul din dosar și operatorul de serviciul public societatea comercială reclamantă. Deci, raporturile juridice dintre cele două părți bazate pe un contract încheiat în 1999 sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat ( drept civil sau comercial după caz ).
Într-adevăr art. 51 alin.3 din 51/2006 invocat de Judecătoria Brașov pentru declinarea competenței prevede că: " soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate / prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ și se face, cu precădere, în procedură de urgență ", dar această dispoziție legală trebuie interpretată în concordanță cu scopul urmărit la adoptarea acestei legi.
Legea 51/2006 s-a adoptat în scopul implementării Directivei 92 /13/CEE din 25.02.1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturile și telecomunicațiile.( Oficial al CEE 76/23 martie 1992).
Prin această Directivă au fost excluse utilitățile publice de la procedura achizițiilor publice - derogare de la Directiva 89/665 care se aplică la achizițiile publice în legătură cu bunurile și lucrările iar Directiva 92/13 se aplică la achizițiile privind sectoarele.
Inițial procedura achizițiilor privind bunurile serviciile și lucrările era reglementată în cuprinsul Directivei 89/665. Această procedură este denumită în prezent sectorul clasic. Ulterior achizițiile utilităților publice a creat un sector nou reglementat de Directiva 92/13 acesta fiind denumit sectorul utilităților.
noastră a ales sistemul dualist de implementare a dreptului comunitar și astfel s-a ajuns la adoptarea Legii 51/2006 în materia achizițiilor utilităților.
Legea 51/2006 trebuie interpretată în sensul directivei comunitare în a cărei aplicare a fost adoptată.
Furnizarea unor servicii publice pentru satisfacerea comunității locale se realizează prin încheierea unor contracte de drept administrativ sau public. Este firesc ca și executarea contractului să fie supusă regulilor de drept administrativ. Furnizarea unor servicii către persoane fizice sau juridice în baza unor contracte de drept privat nu se circumscrie dispozițiilor art. 1 din lege și directivei comunitare implementate. Chiar dispoziția de la art. 36 menționează în mod expres că aceasta se face în baza unor contracte supuse normelor de drept privat și nu public.
Art. 51 alin. 4 din lege prevede că soluționarea litigiilor civile și de muncă izvorâte din aplicarea prevederilor prezentei legi se face de instanțele de judecată competente în condițiile legii. În consecință litigiul de față care privește neexecutarea unei obligații asumate printr-un contract comercial este de competența instanțelor de drept privat și nu de competența instanței de contencios administrativ.
Pentru considerentele arătate Curtea de APEL BRAȘOV, judecând conflictul negativ de competență în conformitate cu prevederile art. 22 Cod procedură civilă și ținând seama de dispozițiile art.2 alin.1 din OG nr.5/2001 coroborate cu dispozițiile art.1 pct.1 Cod procedură civilă, precum și de valoarea obiectului dedusă judecății, va stabili competența Judecătoriei Brașov pentru soluționarea acțiunii în pretenții de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare în fond a cererii formulate de reclamanta - de Gospodărie SRL, cu sediul în,-, jud.B, în contradictoriu cu pârâtul, cu domiciliul în,-, județul B, având ca obiect - somație de plată, în favoarea Judecătoriei Brașov.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.CC 18.02.2008/dact.VP 19.02.2008/4ex
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche
