Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 29/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.29CC
Ședința din Camera de Consiliu din data de 1 iulie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Ploiești și Tribunalul Prahova, privind acțiunea în pretenții formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în P,--16, județul P, în contradictoriu cu pârâțiiDIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în Târgu M,-, județul M șiCONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în Târgu M,-, județul
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu, au lipsit reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului P și pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M și Consiliul Județean
Procedura îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.2804 din 11 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Ploiești, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și s-a declinat competența de soluționare a cauzei, promovată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului P, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M și Consiliul Județean M, în favoarea Tribunalului Prahova, Secția contencios administrativ, reținându-se că, potrivit art. 2 alin.1 lit.e din Legea nr.554/2004, contenciosul administrativ reprezintă activitatea de soluționare a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul să fie născut fie de emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, în cauză, atât reclamanta, cât și pârâta DGASPC M sunt instituții publice, de interes local, fiind, deci, autorități în sensul reglementat de lege, iar competența revine tribunalului administrativ și fiscal, conform art. 10 alin.1 din Legea contenciosului administrativ. De asemenea, s-a reținut de această instanță că obiectul cauzei este plata unor sume de bani în temeiul art. 54 din Legea nr. 448/2006, respectiv decontarea unor cheltuieli între autoritățile publice implicate, astfel că devin incidente dispozițiile Legii nr.554/2004, finanțarea centrelor de zi și rezidențiale publice se face din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe teritoriul cărora funcționează acestea, conform art. 53 alin.2 din lege, în mod similar fiind prevăzut și de art. 33 din HG nr.268/2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, rațiunea legiuitorului fiind ca toate categoriile de litigii, ce privesc aspecte ce antamează fondul actelor administrative și fiscale, să fie de competența de soluționare a instanțelor specializate de contencios administrativ.
Prin sentința nr. 254 din 28 aprilie 2009, Tribunalul Prahova, Secția comercială și de contencios administrativ II, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de judecată în favoarea Judecătoriei Ploiești, reținându-se că obiectul acțiunii este pretenții, care nu se circumscrie obiectului special al Legii nr.554/2004, așa cum este reglementat de art. 1 din lege, calitatea de instituție sau autoritate publică a părților nu atrage, automat, competența contenciosului administrativ, ca în cazul comercianților, fiind cunoscut că aceste autorități sau instituții pot să emită și acte de drept civil, de dreptul muncii sau de drept comercial, iar nu doar acte administrative, Legea nr.448/2006 nu reglementează competența instanței de contencios administrativ, iar HG nr.268/2007 prevede o astfel de competență numai în două situații expres statuate de art. 10 și 11.
Având în vedere că există conflict negativ de competență, conform art. 22 alin.5 pr.civilă, Curtea reține următoarele:
Obiectul cauzei cu care a fost investită Judecătoria Ploiești este o acțiune în pretenții, respectiv obligarea pârâților la plata sumei de 41.593 lei, ce reprezintă diferența între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere, ce revine, ca obligație de plată, beneficiarului sau aparținătorului, pentru un număr de doi beneficiari, pentru diferite perioade de timp, ce este întemeiată în drept pe dispozițiile art.54 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu handicap și art. 34 din HG nr. 268/2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a acestui act normativ, aceste texte de lege neprevăzând o competență specială de soluționare a cauzelor, astfel că sunt aplicabile normele comune cuprinse de Codul d e procedură civilă, nu cele ale Legii contenciosului administrativ, care reglementează situațiile speciale prevăzute ca atare de art. 1 din Legea nr. 554/2004, între care nu se regăsește și acțiunea în pretenții, întrucât pretinsul prejudiciu nu este urmare a emiterii unui act administrativ unilateral, prin care reclamanta să fi fost vătămată în drepturile sau interesele sale legitime, nici a unui refuz de soluționare a unei cereri sau a rezolvării nefavorabile a unei cereri.
În condițiile în care, litigiile născute din aplicarea Legii nr.448/2006 se soluționau potrivit normelor speciale, derogatorii, prevăzute de Legea contenciosului administrativ, legiuitorul trebuia să prevadă expres această situație, cum a procedat în art. 10 și 11 din HG nr. 268/2007 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Legii privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, numai în aceste situații se aplică procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004, inclusiv în ceea ce privește competența materială a instanțelor, în toate celelalte situații fiind aplicabil dreptul comun, neavând relevanță împrejurarea că părțile implicate în litigiu sunt autorități publice, întrucât prejudiciul solicitat a fi acoperit nu este produs prin emiterea unui act administrativ unilateral, refuzul de soluționare sau nesoluționarea în termen a unei cereri, prin care reclamanta să se considere vătămată în drepturile sau interesele sale legitime.
Față de aceste considerente, Curtea constată că, în prezenta cauză, competența de soluționare revine instanței de drept comun, conform art. 8 alin.1 pr.civilă, tribunalul d e contencios administrativ și fiscal este instanță specială numai pentru litigiile al căror obiect se circumscriu dispozițiilor art. 1 din Legea contenciosului administrativ sau altor acte normative speciale, exprese, urmând a se stabili competența de soluționare în favoarea primei instanțe dezinvestite, Judecătoria Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei, având ca obiect acțiune în pretenții formulată de reclamantaDIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în P,--16, județul P, în contradictoriu cu pârâțiiDIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în Târgu M,-, județul M șiCONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în Târgu M,-, județul M, în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 iulie 2009.
Președinte,
- ---
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
5 ex./2.07.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana
