Despăgubire. Decizia 1040/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1040
Ședința publică din data de 01 iulie 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanta - B -,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în com., M-Podgoria, nr. 368 B, Județ A și pârâta - -,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239, Cod poștal - împotriva sentinței nr. 162 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 24 iunie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitate recurentei reclamante - să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 01 iulie 2009 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâta - - B solicitând obligarea acesteia la plata despăgubirilor civile ca urmare a prejudiciului suferit în urma constatării nelegalității licitației publice de către pârâtă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a intenționat să participe la licitația organizată de pârâtă la 27.10.2004 pentru contractarea lucrărilor și prestațiilor aferente forajului la sondele 249 Colibași, 1400 Sud și 766. oferta fiindu-i respinsă deoarece că au fost favorizați ofertanții care au câștigat licitațiile respective, pentru că în caietul de sarcini s-a prevăzut ca anumite utilaje sau sisteme folosite pentru lucrarea ce urma să fie contractată să fie închiriate de la Câmpina și Târgu J, cerințe ce constituiau apanajul a două societăți care au și câștigat licitația.
Prin decizia nr.1673 din 05.05.2006 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a constatat nelegalitatea licitației pentru încălcarea art.37 alin.2 din OG nr.60/2001 precum și faptul că oferta reclamantei - - era corespunzătoare din punct de vedere tehnic, că lucrarea respectivă a fost executată de firmele ce au câștigat licitația.
După administrarea probatoriilor cu acte, interogatorii și expertiză contabilă, prin sentința nr. 162 din 12 martie 2009 Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis în parte cererea formulată de reclamanta B în contradictoriu cu pârâta, a obligat pârâta la 660.307 lei despăgubiri și 1039 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut reclamanta - - B nu a putut participa la o licitație organizată de către pârâta - - B,fiind înlăturată în mod nejustificat oferta acesteia, motiv pentru care s-a adresat instanței de judecată.
S-a stabilit că prin decizia nr.1673 din 05.05.2006, Curtea de APEL PLOIEȘTIa constatat nelegalitatea licitației pentru încălcarea art.37 alin.2 din OG nr.60/2001 precum și faptul că oferta reclamantei - - era corespunzătoare din punct de vedere tehnic, dar lucrarea respectivă fusese deja executată de firmele care au câștigat licitația, reclamanta fiind îndreptățită să solicite instanței despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ca urmare a respingerii ofertei sale, ca urmare a încălcării legislației privind achizițiile publice de către autoritatea contractantă reprezentată de pârâta din proces.
S-a mai reținut că potrivit art.286, actualmente art.287 din OUG nr.34/2006 actualizată se pot solicita despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat în cadrul procedurii de atribuire, printr-un act al autorității contractante, ca urmare a încălcării dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice. De asemenea instanța a mai reținut că o condiție de admisibilitate a cererii de despăgubiri o constituie și dovada faptului că reclamanta ar fi avut o șansă reală de a câștiga contractul, iar aceasta a fost compromisă ca urmare a încălcării respective.
În cauza de față, Tribunalul Dâmbovițaa apreciat că s-a făcut dovada încălcării prevederilor ordonanței privind achizițiile publice, prin decizia nr.1673 din 05.05.2006 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, iar raportul de expertiză întocmit în cauză de expert, care a răspuns și obiecțiunilor formulate de părți a atestat că reclamanta ar fi avut o șansă reală de a câștiga contractul și de a-l executa, aceasta fiind compromisă prin nelegalitatea săvârșită de către pârâtă.
În ce privește prejudiciul încercat de reclamantă, tribunalul a considerat că suma corectă o reprezintă profitul nerealizat de către aceasta și nu cifra de afaceri, care include și cheltuielile pe care aceasta le-ar fi efectuat cu executarea lucrărilor respective.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis cererea reclamantei și a obligat pârâta la despăgubiri în sumă de 660.307 lei și la 1039 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanta - - B și pârâta - -.
Cu privire la recursul formulat de reclamanta- -
Reclamanta a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că s-au aplicat greșit prevederile art. 18 (4) lit. c din Legea nr. 554/2004 și ale punctului 38 și 207 (1) și (2) din Directiva a IV-a Comunității Europene aprobată prin Ordinul nr. 1752/2005 al Ministerului Finanțelor.
Recurenta reclamantă a învederat că potrivit acestor acte normative, cifra de afaceri netă cuprinde sumele rezultate din vânzarea de produse și furnizarea de servicii care se înscriu în activitatea curentă a entității, după deducerea reducerilor comerciale și a taxei pe valoarea adăugată, precum și a altor taxe legate direct de cifra de afaceri ", iar în raport cu această definiție legală soluția corectă era aceea de a fi obligată pârâta la plata cuantumului cifrei de afaceri ratate de recurenta reclamantă de 4.437.984 RON, din care 3.729.407,5 RON reprezintă valoarea de execuție, iar restul TVA.
S-a susținut că motivarea primei instanțe cum că pârâtul a fost obligat la plata despăgubirilor reprezentând cuantumul corespunzător profitului din exploatare, care reprezintă o justă reparație, întrucât în cifra de afaceri sunt incluse și cheltuielile care
s-ar fi efectuat cu executarea lucrărilor respective, cuprinde un raționament greșit, deoarece recurenta reclamantă a angajat deja cheltuielile pentru executarea acelor lucrări, pe care urma să se deducă din cifra de afaceri pentru a determina profitul brut și net din exploatare, astfel încât este corect să fie despăgubită cu suma corespunzătoare acestui element contabil.
De asemenea, s-a arătat că profitul din exploatare este determinat prin supoziții, raportat la ansamblul operațiunilor întreprinse de recurentă în anul financiar de referință, fiind privat bugetul de plata TVA de o valoarea considerabilă, solicitându-se admiterea recursului,și modificarea sentinței, în sensul obligării pârâtului la plata sumei corespunzătoare cifrei de afaceri ratată de recurentă de 4.437.984 RON.
Cu privire la recursul formulat de pârâta - -
Recurenta pârâtă - - Bac riticat la rândul său sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că aceasta s-a pronunțat cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ.
Recurenta pârâtă a susținut că soluția de admitere în parte a acțiunii reclamantei
s-a motivat pe încălcarea prevederilor OUG nr. 34/2006, despăgubirile fiind acordate reclamantei în baza art. 286-287 din acest act normativ, încălcându-se principiul neretroactivității legii civile reglementat de art. 1 Cod civil.
Astfel, din considerentele deciziei civile nr. 1673/2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI rezultă că s-a constatat nelegalitatea licitației din 27.10.2004 organizată de - -, ca urmare a încălcării de către recurenta pârâtă a prevederilor art. 37 din OG nr. 60/2001 privind achizițiile publice, act normativ în vigoare atât la data organizării licitației, cât și la momentul pronunțării deciziei nr. 1673/2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI, fiind nelegală acordarea despăgubirilor solicitate de intimata reclamantă în baza OUG nr. 34/2006, întrucât nașterea dreptului la acțiunea în daune, din abuz administrativ "s-a produs la data pronunțării deciziei nr. 1673/2006 de către Curtea de APEL PLOIEȘTI, când era în vigoare OUG nr. 60/2001.
Recurenta pârâtă a mai învederat că nu s-au aplicat corect dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, arătând că potrivit art. 18 alin. 1 lit. a, instanța poate dispune anularea în tot sau în parte anularea actului administrativ, sau să oblige autoritatea la emiterea unui act administrativ, iar potrivit alin. 4 din același text instanța de pronunță și asupra legalității actelor sau operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii supus judecății, iar în cazul contractelor administrative instanța poate dispune anularea acestora sau să oblige autoritatea publică să încheie contractul la care reclamantul este îndreptățit sau să suplinească consimțământul unei părți, când interesul public o cere.
A arătat recurenta că în decizia nr. 1673/2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI nu s-a dispus anularea licitației din 27.10.2004, iar constatarea nelegalității trebuia să poarte exclusiv asupra actelor sau operațiunilor administrative care au stat la baza actului supus judecății, fără ca o asemenea constatare să se extindă asupra însuși actului dedus judecății.
S-a mai susținut că analiza ofertei reclamantei intimate trebuia să fie realizată prin comparație cu ofertele celorlalți participanți, exclusiv în condițiile anulării licitației din 27.10.2004, în temeiul criteriilor de selecție prevăzute de OUG nr. 60/2001, materializate în caietul de sarcini întocmit de - -, soluționarea pe fond a cauzei realizată cu omisiunea unei analize pertinente a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, reprezentând o altă cauză de nelegalitate a sentinței recurate.
Recurenta reclamantă a arătat că potrivit art. 96 alin. 2 din OUG nr. 60/2001 aplicabile în speță, când contractul de achiziție publică era deja încheiat, iar prin acțiunea în justiție se solicită plata de despăgubiri care reprezintă numai costul întocmirii ofertei și/sau al participării la procedura pentru atribuirea contractului de achiziție publică, este suficient ca reclamantul să dovedească faptul că s-au încălcat prevederile acestui act normativ, faptul că ar fi avut o șansă reală de a câștiga contractul, compromisă prin încălcarea procedurii de licitație, precum și faptul că a suferit un prejudiciu.
S-a învederat că rezultă din coroborarea acestui text cu art. 95 din ordonanță și art. 18 din Legea nr. 554/2004 că acordarea eventualelor despăgubiri se limitează fie la costurile suplimentare reținute în norma prevăzută de art. 96 alin. 1, fie la costul întocmirii ofertei și/sau al participării la procedura pentru atribuirea contractului de achiziție publică prev. de art. 96 alin. 2 din OUG nr. 60/2001, soluția instanței de acordare a despăgubirilor la nivelul profitului estimat depășind prevederile exprese ale OG nr. 60/2001.
S-a arătat că din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză a rezultat că cererea de despăgubiri a reclamantei nu a îndeplinit condițiile cumulative prevăzute în art. 96 alin.2 din OUG nr. 60/2001, oferta reclamantei necorespunzând caietului de sarcini întocmit de - -.
Recurenta pârâtă a învederat că indiferent de concluzia expusă în decizia nr. 1673/2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI, cu privire la constatarea corespunderii din punct de vedere tehnic a ofertei recurentei intimate cu caietul de sarcini întocmit de - -, această concluzie este contrazisă de raportul de expertiză întocmit în cauză, care este de natură să elimine ipoteza unei șanse reale în favoarea intimatei - - la câștigarea contractului, din moment ce celelalte oferte corespundeau condițiilor impuse de autoritatea contractantă.
S-a concluzionat că acordarea de daune, din abuz administrativ " s-a dispus de către instanța de fond cu încălcarea condițiilor cumulative prevăzute de art.96 alin. 2 din OUG nr. 60/2001, solicitându-se în temeiul disp.art. 304 pct. 9 pr.civ. admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare
Cu privire la recursul reclamantei - B -.
Recurenta reclamantă s-a arătat nemulțumită de varianta din raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul care a fost omologată de prima instanță, la acordarea despăgubirilor solicitate de ea în temeiul prevederilor Legii nr. 554/2004 - art. 18, pentru nerespectarea dispozițiilor OUG nr. 60/2001 la desfășurarea licitației din 27.10.2004 organizată de - - B, conform deciziei nr. 1673/2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
A susținut recurenta reclamantă vă valoarea acestor despăgubiri ar fi trebuit să se situeze la nivelul cifrei de afaceri ratate, prin înlăturarea sa nelegală de la participarea la licitație și nu la nivelul profitului din exploatare determinat prin supoziții de către expert.
Alegațiile recurentei reclamante sunt nefondate, deoarece despăgubirile solicitate de ea în temeiul dispozițiilor art. 18 lit. e coroborat cu art. 8 (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ nu pot acoperi decât prejudiciul efectiv suferit de cel care se pretinde vătămat printr-un act administrativ nelegal.
In speță, constatându-se nelegalitatea licitației din 27.10.2004 prin decizia nr. 1673/2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI și a împrejurării că oferta recurentei reclamante era corespunzătoare din punct de vedere tehnic, prin probele administrate în cauză respectiv prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul, care a răspuns și obiecțiunilor formulate de părți s-a demonstrat că recurenta reclamantă ar fi avut șanse reale să câștige licitația, arătându-se că autoritatea contractantă ar fi realizat o economie a investițiilor în valoare de 819.905,6 RON, dacă erau îndeplinite condițiile prevăzute în caietul de sarcini de toți participanții la licitație, determinându-se concret prejudiciul real suferit de reclamantă ca urmare a imposibilității participării și câștigării licitației, constând în valoarea profitului din exploatare pe care l-ar fi realizat, în condiții normale.
Nu poate fi omologată varianta de calcul a respectivului prejudiciu solicitată de recurenta reclamantă, reprezentată de valoarea cifrei de afaceri ratate prin neparticiparea la licitație, care corespunde ofertei financiare făcută de recurenta reclamantă, deoarece, așa cum în mod corect a concluzionat și prima instanță, acest indicator corect definit prin punctul 38 și 207 (1) și (2) din Directiva a IV-a a Comunității Europene transpusă prin Ordinul nr. 1752/2005 a Ministerului Finanțelor, cuprinde și cheltuielile pe care în mod normal și inevitabil recurenta reclamantă le-ar fi suportat pentru realizarea obiectivului licitat, precum și valoarea TVA-ului datorată bugetului de stat.
Răspunderea prevăzută în sarcina autorității contractante de dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu prevederile corespunzătoare din Legea privind achizițiile publice reprezentată de OUG nr. 60/2001 și ulterior de OUG nr. 34/2006 are natura unei răspunderi civile delictuale, care are menirea de a acoperi numai paguba efectiv suferită de cel vătămat printr-un act administrativ a cărui nelegalitate a fost constatată de instanță, or acest condiții sunt îndeplinite numai de profitul nerealizat din exploatare de către recurenta reclamantă, împiedicată să participe și să câștige licitația din 27.10.2004 și nu de cifra de afaceri, care include și cheltuielile necesare desfășurării activității în scopul executării obiectului licitației.
Din aceleași motive, în contenciosul subiectiv de jurisdicție nu pot fi acordate recurentei reclamantei și sumele cuvenite altor instituții, cum ar fi TVA-ul datorat bugetului de stat.
Sunt nefondate susținerile recurentei privind determinarea profitului din exploatare de către expertul pe baza unor supoziții, deoarece expertul a avut în vedere atât documentația depusă de reclamantă, anexă ofertei la licitația din 27.10.2004, cât și evidențele contabile ale acesteia, actualizate cu situațiile financiare depusă la DGFP
De altfel, în obiecțiunile formulate la instanța de fond reclamanta nu a adus nici un fel de critici în legătură cu modalitatea în care expertul a determinat valoarea despăgubirilor, respectiv în legătură cu cuantumul sumelor avute în vedere pentru acest obiectiv, neputând invoca asemenea critici, care țin de modalitatea în care s-a efectuat expertiza, direct în recurs.
Pentru aceste considerente recursul recurentei reclamantei se privește ca nefondat,urmând a fi respins ca atare în temeiul disp.art. 312 pr.civ.
Cu privire la recursul pârâtei - -
Recurenta pârâtă a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că s-au aplicat greșit dispozițiile OUG nr. 34/2006 la soluționarea cererii de despăgubiri formulată de recurenta reclamantă, deoarece atât la data desfășurării licitației constatată nelegală prin Decizia nr. 1673/2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI, cât și la data pronunțării acestei hotărâri, de la care s-a născut dreptul recurentei reclamante la despăgubiri, era în vigoare OUG nr. 60/2001, arătându-se că nu erau îndeplinite condițiile prev. de art. 96 din acest act normativ pentru acordarea despăgubirilor, sau cel mult acestea nu puteau depăși costul întocmirii ofertei și/sau a participării la procedura de achiziție publică.
Cu privire la actul normativ aplicabil cererii de despăgubiri formulate de recurenta reclamantă, instanța constată că această cerere este întemeiată pe dispoziția generală, cu caracter de principiu, cuprinsă în legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 - art. 18 lit. e indicat de reclamantă în petitul acțiunii introductive, acest act normativ fiind cel care a stat și la baza pronunțării deciziei nr. 1673/2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI prin care s-a constatat nelegalitatea licitației din 27.10.2004, hotărâre care a legitimat dreptul reclamantei de a solicita despăgubiri pentru înlăturarea sa nejustificată de la participarea și câștigarea acestei licitații.
Potrivit art. 18 (1) și (4) lit. e din Legea nr. 554/2004 instanța care soluționează cererea celui pretins vătămat printr-un act administrativ nelegal, respectiv un contract administrativ, în funcție de starea de fapt, poate obliga la plata unor despăgubiri pentru plata daunelor materiale și morale, această prevedere cu caracter general fiind particularizată în normele speciale cuprinse în legea privind achizițiile publice, reprezentată de OUG nr. 60/2001 și respectiv OUG nr. 34/2006 intrată în vigoare la 30 iunie 2006, ulterior pronunțării deciziei Curții de APEL PLOIEȘTI nr. 1673/2006, însă în vigoare la data la care reclamanta - B - a formulat cererea de despăgubiri - 18.10.2006.
Este adevărat că prima instanță și-a întemeiat soluția de acordare a despăgubirilor pe dispozițiile art. 286 respectiv 287 din OUG nr. 34/2006, act normativ în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată din prezenta cauză de către reclamantă, însă atât licitația ratată nejustificat de reclamantă din 27.10.2004, ca urmare a descalificării nelegale a ofertei sale, constatată prin decizia nr. 1673/2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI, cât și la data pronunțării acestei hotărâri în baza căreia s-a născut dreptul reclamantei la despăgubiri, era în vigoare OUG 60/2001.
Ambele ordonanțe reglementează dreptul celui vătămat prin nerespectarea dispozițiilor de desfășurare a procedurii de achiziție publică de a solicita despăgubiri, astfel încât indicarea de către instanța de fond a dispozițiilor art.286 -287 din OUG nr. 34/2006 în vigoare la data soluționării cererii de despăgubiri nu este de natură să afecteze legalitatea sau temeinicia soluției pronunțate, deoarece acțiunea reclamantei îndeplinea toate condițiile legale pentru a fi admisă, chiar dacă se analiza prin prisma prevederilor art. 96 din OUG nr. 60/2001, în vigoare la data desfășurării licitației 27.10.2004 și la data constării nelegalității acesteia, prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
făcută de recurenta pârâtă la prevederile art. 96 (1) din OUG nr. 60/2001 cu privire la cuantumul despăgubirilor care, nu trebuie să depășească costurile suplimentare față de cele pe care persoana care introduce acțiunea le-ar fi plătit oricum în situația în care autoritatea contractantă nu ar fi încălcat legea " sunt nefondate, deoarece această modalitate de stabilire a despăgubirilor privește numai, situația în care contractul de achiziție publică nu este deja încheiat ", așa cum rezultă din mențiunea expresă din preambulul acestui text.
In speță, la data constatării nelegalității licitației din 27.10.2004, prin decizia nr. 1673/ 05.05.2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI fusese deja încheiat contractul de achiziție publică cu societățile declarate câștigătoare ale licitației organizată de - - - - - P pentru contractarea lucrărilor și prestațiilor aferente forajului la 766. și - - pentru sondele 249 Colibași și 1400 Sud, astfel încât era exclusă aplicarea art. 96 (1) la calcularea despăgubirilor solicitate de reclamanta - B -.
Cu privire la art. 96 (2) din OUG nr. 60/2001, Curtea constată că acest text vizează într-adevăr situația în care contractul de achiziție publică este deja încheiat, însă privește o situație particulară, determinată prin modalitatea de redactare a textului, aceea în care, prin acțiunea în justiție se solicită plata de despăgubiri care reprezintă numai costul întocmirii ofertei și /sau al participării la procedura pentru atribuirea contractului de achiziție publică, atunci este suficient ca reclamantul să dovedească faptul că s-au încălcat prevederile prezentei ordonanțe de urgențe, faptul că ar fi avut o șansă reală de a câștiga contractul, șansă care, ca urmare a încălcării prezentei ordonanțe de urgență a fost compromisă, precum și faptul că a suferit un prejudiciu ".
Toate aceste condiții privesc ipoteza în care acțiunea în despăgubiri introdusă după încheierea contractului de achiziție publică, vizează numai costul întocmirii ofertei și/sau al participării la procedura pentru atribuirea contractului, legiuitorul nemaiprevăzând necesitatea prezentării unei hotărâri judecătorești care să constate nelegalitatea procedurii, așa cum s-a prevăzut la art. 96 (3) lit. a din ordonanță, situație în care petentul trebuie să facă însă dovada îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute de text: că ar fi avut o șansă reală de a câștiga contractul, care a fost compromisă și dovada pagubei suferite.
Prin dispozițiile art. 96 (2) din OUG nr. 60/2001 nu se limitează cuantumul despăgubirilor la care este îndreptățit cel păgubit ca urmare a anulării, pentru motive de nelegalitate a unei licitații publice, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, deoarece s-ar denatura caracterul și condițiile generale ale angajării răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 și urm. Cod civil, care stau la baza antrenării răspunderii autorităților contractante, pentru încălcarea dispozițiilor legale de desfășurare a procedurilor legale de achiziție publică, indiferent că această răspundere se întemeiată pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 - art. 8 alin. 1 și art.18 din lege sau pe dispozițiile actului normativ de organizare și desfășurare a procedurilor de achiziție publică - OUG nr. 60/2001 - art. 96 și din data de 30.06.2006 OUG nr. 34/2006 - art. 286 și 287.
In speță, reclamanta nu a solicitat despăgubiri reprezentând costul întocmirii ofertei și/sau al participării la procedură, ci despăgubiri reprezentând cuantumul prejudiciului suferit prin înlăturarea nelegală de la participarea la licitație, care ar fi legitimat șansa reală de câștigare a acesteia, din petitul acțiunii introductive rezultând că despăgubirile cerute au fost reprezentate de valoarea cifrei de afaceri ratată ca urmare a împiedicării sale de către pârâtă la participarea și câștigarea licitației.
Expertiza contabilă întocmită în cauză de expertul, completată ulterior cu răspunsul la obiecțiunile formulate de părți a confirmat că în situația în care reclamanta nu ar fi fost împiedicată nelegal să participe la licitație, ar fi avut șansa reală a câștigării acesteia, precizându-se, în comparație cu ofertele celorlalți participanți, că astfel autoritatea contractantă ar fi realizat o economie a investițiilor în valoare de 819.905,6 RON, fiind nefondată critica recurentei care vizează neanalizarea comparativă a ofertelor.
Expertul contabil a determinat prejudiciul efectiv suferit de reclamantă prin nerealizarea profitului net din exploatare, pe care l-ar fi avut în situația participării și câștigării licitației, astfel că ținând cont și de hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a constatat nelegalitatea licitației din 27.10.2004 - decizia nr. 1673/05.05.2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI, au fost îndeplinite toate condițiile legale de acordare a despăgubirilor de către instanța de fond, în cuantumul menționat în dispozitivul sentinței atacate.
Susținerile recurentei pârâte cum că oferta reclamantei nu corespundea caietului de sarcini întocmit de - -, împrejurare confirmată de raportul de expertiză întocmit de expertul într-un alt dosar, cu nr. 6143/2004 al Tribunalului Dâmbovița nu mai pot fi avute în vedere în prezentul proces, din moment ce prin decizia irevocabilă nr. 1673/2006 a Curții de APEL PLOIEȘTIs -a constatat irevocabil nelegalitatea licitației din 27.10.2004 organizată de recurenta pârâtă, precum și faptul că, oferta recurentei reclamante era corespunzătoare din punct de vedere tehnic ", mențiuni făcute expres în dispozitivul deciziei, astfel că aceste aspecte nu mai pot fi puse în discuție, întrucât s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice, dacă s-ar relua probleme tranșate printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau de modificare prev. de art. 304 pr.civ. în baza disp.art. 312 alin. 1 pr.civ. Curtea va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate ambele recursuri declarate de reclamanta - -, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în com., M-Podgoria, nr. 368 B, Județ A și pârâta - -, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239, Cod poștal - împotriva sentinței nr. 162 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 01 iulie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. /CMF
2 ex./.2009.07.02
f- - Tribunalul Dâmbovița
jud.
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
